Nu am bani ca să mă cred

unicul copil din flori

al amiralului găsit

şi nici har nu am, să fiu

copilul lui adevărat;

între unghiuri sugerate

de umilele intenţii

oscilez în echilibru

pe o hulă, – care nu e, –

tulburând în mit adultul

reflectat în ieri niciunde

şi util ca şi motivul

nedorit filozofat.

Sunt semantic cum văzutul, –

nebulozitatea-i zero, –

cum simbolic cunoscutul

cu limbaj imaginat,

dorm negând o divergenţă

într-o veghe cu realul,

căci n-am somn să vând corăbii

cu trecutul ambarcat

şi nici har să cumpăr sclavul

de pe ţărmul celălalt.