MENIRE

MENIRE

 

De ce-am plecat ? Voiam să înot

de pe Marea Neagră într-o mare străină,

în insula nopţii, refugiu, să pot

să mângâi, pe braţu-mi, frumoasa ondină.

 

Treizeci de mile mai sunt de undit

într-un fluid de lumină şi piatră acvamarin,

adânc suspina-voi iubind, osândit

la trecere mută, în chip anodin.

 

Ochii ei vor cunoaşte roua de pică

urmărind până în adânc ultimul cameleon,

va creşte anemona-de-mare pitică,

dugongii vor paşte înfloritul plancton.

Cenaclu Literar: