REPAOSUL ÎN MIT

REPAOSUL ÎN MIT

 

Ieşisem pe banchiză să respir

de galben şi de mov şi de oglindă

şi conjugam delirul unui sfânt latin,

topit, amestecat cu aurora.

Ieşisem trist, dintr-un adânc haotic şi divin,

subconştientul mă stropise-n creştet

cu apă nesfinţită, de la trei fântâni

săpate de Triton pe fundul mării.

Scăpasem de obsesii veşnic simulate,

de sub retina ochiului celest,

dar mă simţeam rănit şi peste poate,

uitat, întocmai ca un steag pe Everest

pe care strălucea sideful mării.

Cenaclu Literar: