RESPIRAŢIE CONŞTIENTĂ

RESPIRAŢIE CONŞTIENTĂ

 

Privesc cum negrul transparent

al existenţei minerale

îmi imită singurătatea

şi nu mă irit.

Separ din vedere apele tulburi

de lacrima lebedei fără pereche

şi infinitul de norocul fără valoare

şi încă mă simt, după nume,

cu of, cu dorinţă, cu tot.

Nu, nu există undă să mă atingă.

Ninge cioplindu-mi-se măreţ

un dor fără scop în destin …

Distanţa, umbrită-n privire,

ascunde venirea celui nestrigat

fără a cărui chemare,

mângâind gânduri perfecte,

ne lipsim nouă înşine

nu unul altuia.

Cenaclu Literar: