TIARA DE CORAL
Submitted by Vasile Durloi on 01/11/2012 - 19:56.
În părul ei se încurcau,
de fiecare dată simetric,
trei crabi şi stelele-de-mare
şi ea le vorbea silabisit,
cu o plastică limpezime,
iar cuvintele,
rotunjite cu terminaţii de sticlă,
pluteau în derivă
dorinţe ascunse sub marea
ochilor ei întunecaţi şi calzi,
valurile, – umeri încovoiaţi.
Delfinii înotau împrejurul ei,
de parcă nu mai aveau îndoieli
cu orizont,
rostind binecuvântări
în carturi nemărginite,
dar pentru că l-a preferat nehotărât,
noaptea a rămas fără trei ţărmuri,
cerul a rămas fără retină.
Un pescăruş ciufulit
s-a cuibărit în inima ei.
Comentarii