Totdeauna m-am întrebat de ce oamenii simt nevoia să-şi încrusteze numele în coaja copacilor. Poate dorinţa de a lăsa o urmă peste ani, o recunoaştere a faptului că au existat şi ei, odată, demult.. Când citeşti literele scrijelite chinuit, sau fasonate cu meşteşug, ajungi să cunoşti o frântură, o fărâmiţă dintr-un om care strigă din răsputeri: „Hei! Am fost şi eu aici!"; sau poate un om care aruncă plictisit, din colţul gurii: „N-am ce face la ora asta şi n-am nici o altă idee, aşa că...
Începutul ţărilor acestora şi a neamului moldovenesc şi muntenesc şi câţi sânt în ţările ungureşti cu acest nume Români până astăzi, de unde sunt şi din ce seminţie, de când şi cum au descălecat aceste părţi de pământ, a scrie multă vreme la cumpănă au stătut cugetul nostru.
Aşa şi-a denumit Adrian Dinu Rachieru cartea apărută în 2000, ca primă ediţie a acestei scrieri. în 2002, la aceeaşi editură 'Augusta', a aparut o a doua ediţie a cărţii, actualizată şi îmbogăţită. Motto-ul solemn, dar licărind speranţe nebănuite, semnat de un nume pregnant în istoria noastră, cel al lui Nicolae Iorga, face ca începutul să fie abrupt şi să ne ducă cu gândul la o mocnită chemare la luptă, care nu se lasă parcă strigată în gura mare, dar care se ghiceşte încă din titlul acestei cărţi, scrisă fără rezerve, de un om care, deşi cu peniţa în mână, arată ca un soldat cu baioneta în spate: 'O, clopote basarabene,/ Se va întoarce iar o zi/ în care vă veţi auzi/ Subt steagurile pământene?' O simplă lectură a eseurilor care compun cartea,
Vă prezentăm în premieră poveştile scrise de o fetiţă româncă din Victoria, Andra Andrei. Andra are 10 ani şi este în clasa a 5-a. Îi place să scrie şi să deseneze. Este o pasionată patinatoare şi iubeşte animalele.
I-au plăcut poveştile spuse de Mamaie, pe vremea când mai ştia limba părinţiilor. Acum, că a crescut, nu le mai poate nici citi, nici înţelege. Scrie...
Se apropie Paştele. Se apropie vremea când noi, românii, ne reamintim (neîntrebaţi) că suntem creştini - mai precis, creştini ortodocşi. Cum precizează mulţi dintre noi canadienilor care îşi calcă peste principii şi ne întreabă: greek-orthodox... Vine deci acea noapte când mergem şi noi la Biserică (una din cele două participări, conform expresiei "din an în Paşti..."). Vine noaptea când preoţimea ortodoxă poate privi cu mândrie în bătătura bisericii: "iată, nouăzeci la sută din români sunt ortodocşi!"
Un articol interesant... O realitate crudă în care ne regăsim mai mult sau mai puţin...
Deşi convingerile mele religioase nu se suprapun ritului ortodox, la cruce am învăţat ce înseamnă toleranţa (Luca 23/34)... Acolo, singur cu divinitatea te vei simţi prea firav ca să ridici piatra şi să acuzi (Ioan 8/7-9)
Se apropie Paştele, să încercăm să fim mai toleranţi, mai buni... Măcar anul acesta, cel care a înviat, privindu-ne, să nu mai plângă precum odinioară a plâns pentru Ierusalim (Luca 19/41)
Păstrăm în memorie multe sărbători de Paşti. Din nefericire, pentru prea mulţi, prea multe, nu au fost decât mese copioase... Sau poate şi o "vizită" la biserică...
Poate că ar fi timpul, printre invitaţi să-l avem şi pe cel sărbătorit...
M-am dezmeticit după sărbătorile care au trecut şi vreau să reînodăm firul comunicărilor scrise.
E păcat să nu vă spun şi vouă cu câtă bucurie a primit Max zăpada căzută în ultimele zile. O mogâldeaţă de animăluţ, Max ştie să trăiască bucuria iernii ca nimeni altul. În parc, el este în centrul atenţiei tuturor : de la cel cu ţâta-n gură, pân la cel cu barba sură. Face tumbe, alergări, rostogoliri, scurmă în zăpadă, se joacă cu copii, cu noi, cu toţi cei cărora le...
Am o explicaţie pentru scrisoarea precedentă care a ajuns la voi aşa de murdară: în cutia poştală din faţa gării, unde am pus eu scrisoarea, un necunoscut a vărsat cafea dintr-un pahar de plastic. În apropiere e un automat de cafea iar la gară se adună fel de fel de oameni din pleava Braşovului şi de-aiurea. Zoaia cu care Băsescu a asemănat clasa politică precum vedeţi, a ajuns şi acolo. Odată cu campania electorală care va exploda după summitul din 2/4 aprilie, zoaia clasei politice se va revărsa peste tot. Dacă din hârtia consumată pentru propagandă s-ar face enciclopedii de familie, ar...
Nu multă vr...me, daca s-au întorsu Ştefan vodă de la Pocutiia la scaunul său, la Suceava, fiindu bolnav şi slabu de ani, ca un om ce era într-atâtea războaie şi osteneală şi neodihnă, în 47 de ani în toate părţile să bătea cu toţii şi după multe războaie cu noroc ce au făcut, cu mare laudă au muritu, marţi, iulie 2 zile.
Fost-au acestu Ştefan vodă om nu mare de statu, mânios şi de grabu vărsătoriu de sânge nevinovat; de multe ori la osp...ţe omorâea fără judeţu...
Să presupunem că un bărbat, pe nume Radu, este atras de o femeie pe nume Elena.
O invită la un film; ea acceptă; se simt bine. Câteva seri mai târziu, o invită la cină şi iar se simt bine împreună. Continuă să se întâlnească în mod regulat şi după o vreme, nici unul din ei nu se mai vede cu altcineva.
Apoi, într-o seară când se duc spre casă, un gând îi trece Elenei prin minte, şi fără să se gândească prea bine,...
Numărul de Mai aduce cititorilor prin pana lui Cătălin Ursu un foarte interesant articol despre unul din titanii muzicii universale: Richard Wagner. Înainte de a ne povesti despre viaţa şi creaţia marelui compozitor german, el ne vorbeşte despre motivele pentru care operele nemuritoare ale lui Wagner sunt mai puţin cunoscute maselor largi de iubitori ai muzicii – în ciuda frumuseţii lor.
Comments
Re: Editorial - Paştele la Români
Un articol interesant... O realitate crudă în care ne regăsim mai mult sau mai puţin...
Deşi convingerile mele religioase nu se suprapun ritului ortodox, la cruce am învăţat ce înseamnă toleranţa (Luca 23/34)... Acolo, singur cu divinitatea te vei simţi prea firav ca să ridici piatra şi să acuzi (Ioan 8/7-9)
Se apropie Paştele, să încercăm să fim mai toleranţi, mai buni... Măcar anul acesta, cel care a înviat, privindu-ne, să nu mai plângă precum odinioară a plâns pentru Ierusalim (Luca 19/41)
Păstrăm în memorie multe sărbători de Paşti. Din nefericire, pentru prea mulţi, prea multe, nu au fost decât mese copioase... Sau poate şi o "vizită" la biserică...
Poate că ar fi timpul, printre invitaţi să-l avem şi pe cel sărbătorit...
HRISTOS A ÎNVIAT!
http://www.iatcu.bravehost.com