Texte din Cenaclul Literar

Scriu un sonet. Deplina amagire

Scriu un sonet. Deplină amăgire
Că prin canon mai liber mă voi face.
Dar sunt ce vreau, ce ştiu şi ce îmi place,
Modest cârpaci de vorbe şi iubire

Un gând buimac într-un ungher îmi zace
Şi nu-i găsesc firava limpezire.
Mă prinde-n gestul lui de-mpotrivire
Şi mă aruncă-n lumile opace.

Trec voci cerşind cărarea neumblată,
Dar altele, urlând, ademenesc
Cu zarea lor etern împurpurată.

Când verbe-n cuget tainic mă sfinţesc,
Nu-mi amintesc de mine niciodată.
E semn profund că-ncep să mă trezesc.

Cenaclu Literar: 

Preludiu Chopinian


Ploua ...ploua cu lacrimi de ingeri
pe petale-nrosite de zambetul frumusetii
ploua, ploua cu teama de-a nu mai gasi
o cafenea unde sa-ti incalzesti iubirea
ploua, ploua cu romantismul sufletelor
ce cautau un compartiment singuratic al vietii
unde sa-si sarute, unul altuia, timpul
Sosise amiaza! Troleibuzul care ne scutura
de emotii
isi oprise suflul agonic, electricitatea toata
bazaind in tacere, sarmi ghimpate ce defilau
prin sufletele calatorilor, obositi. La un semn
coboram cu totii palizi pe trotuar,

Cenaclu Literar: 

Clepsidra

Clepsidra

Nisipul număra secundele
pe scara veşniciei
în cadenţa monotonă
a valurilor;
etern însingurata mare,
cu puzderie de ochi,
contempla imensitatea cerului
când dinţii înspumaţi ai valurilor
ronţăiau trupul ţărmurilor,
s-audă bunul Dumnezeu:
"Luaţi, acesta-i trupul meu!"

Cenaclu Literar: 

Prima mea rugă

Prima mea rugă

prima mea rugă a purces
către limba pământului
şi
filosofia îngerului.
aşteptarea ca să vii sâmbăta
era ca o mână udă.
...zborul a rămas înfipt
în aripile unui arhanghel.
umilinţa asfaltului îmi vorbea
despre naşterea mea,
în o mie de pietre.
aerul îşi înfigea rădăcinile
într-un anumit sens al existenţei literei.
cele două mâini ale profetului
erau invitate la un vals.
...unde mai rămâne loc
să punem cele zece degete?!

Cenaclu Literar: 

Foc albastru - Serghei ESENIN

FOC ALBASTRU

Traducere din Serghei ESENIN

1

Zboară-n vînt iuţit albastrul foc,
Am uitat din prag nemărginirea...
La scandal renunţ, la primul joc -
Prima dată cînt timid iubirea.

La femei am fost, am tras tutun,
Fost-am ca grădina devastată...
Astăzi nu mai beau, nu joc nebun,
Nu-mi pierd viaţa fără judecată.

Mi-e de-ajuns să te privesc cînd vii,
Piere tot trecutul în uitare;
Ochii ţi-s vîrtejuri aurii,
Să nu poţi pleca cu altu-n zare.

Cenaclu Literar: 

Furtuni pentru orgă şi orchestră

Vibraţie sonoră,
frontieră memoriei
şi lunecare de leagăn,
dizolvând sufletul solar dilatării...
Umbre smulse din propria-mi frică.
Îmi retrag apele pentru refluxul fiarelor.
Ispite de-ntinderi marine
leagănă clar-obscurul final.
Şi-i tăcerea, în Lumină,
vieţii fără de vină.

Cenaclu Literar: