Noi

Noi

(Din prelegerile profesorului Escu, neascultate de nimeni)

[[wysiwyg_imageupload:111:]]Noi, creştinii, şi ceilalţi...

...ca să răspund la întrebarea venind de la doamna din colţul din dreapta a sălii, trebuie să subliniez un fapt: titlul conferinţei poate fi puţin neclar, pretându-se la interpretări care nu existau în intenţia noastră. Nu, acea virgulă pusă între "Noi" şi "creştini" nu are rolul de a indica excluderea noastră din rândul creştinilor, ci dimpotrivă, să sublinieze faptul că şi Noi facem parte din acea parte însemnată a popula-ţiei care Îl acceptă pe Iisus drept Domn şi Dumnezeu, aşteptând cu speranţă venirea Împărăţiei Lui.

Asta în ciuda faptului că multe - prea multe! - practici creştine ni se par cel puţin regretabile, iar unele fapte de-a dreptul respingătoare! Cum îţi poţi justifica exterminarea unor întregi populaţii - şi amintim aici doar pe cei din Ierusalim, Bezieres, Damietta, expulzarea şi ex-terminarea maurilor şi evreilor din Peninsula Hispanica, pe Scriptură? Cum poţi acoperi sub poala sutanei preoţeşti zecile de pogromuri suferite de evrei de-a lungul istoriei? Cum poţi da moarte de martir ereticilor şi păcătoşilor? Cum poţi purta războaie "sfinte", ducând focul, sabia şi jugul sclaviei asupra unor oameni care nu au avut altă vină decât ca erau şi ei oameni pe acest Pământ? Cum poţi justifica pe Scrip-tură abuzurile de tot felul, depravarea, lăcomia, orgoliul, minciuna, asasinatul, lupta pentru putere, corupţia multora dintre păstorii acestei turme a lui Hristos? Acolo unde Iisus a adus pacea, înţelegerea, compasiunea, umilinţa, dragostea, mai ales dragostea, oamenii şi-au pus propria amprentă - deloc dumnezeiască.

Ei, sunt printre dumneavoastră persoane care mă pot contrazice - hai, contraziceţi-mă! - spunând că toate aceste fapte reprobabile nu se bazează pe Scriptură, ci sunt nişte acţiuni pur omeneşti. Aşa şi este, nici nu afirm altceva... Problema este că autorii acestor fapte se declară CREŞTINI ca şi noi, fraţi de-ai noştri, adică. Au fost, mai precis, botezaţi în apă şi în Sfântul Duh. Îl au, ca să accentuez afirmaţia ante-rioară, pe Fiul în ei - sub ipostaza Acestuia de Duh Sfânt. Sau, aşa ar trebui să fie în urma botezului.

Dacă respectivii "fraţi întru Hristos" nu se afirmau creştini, nici nu abordam acest subiect. Dacă erau păgâni, dacă se închinau la idoli, am fi putut spune: "nici nu te poţi aştepta la altceva de la această tagmă de oameni!" (scuzaţi mândria puţin cam fariseică de care dau dovadă, dar cred că sunteţi de acord cu mine că Noi, creştinii, suntem superiori Celorlalţi - din moment ce am acceptat învăţătura mult superioară a Hristosului). Deşi cruciadele purtate sub semnul sfânt al Crucii seamănă până la identificare cu jihadul purtat sub flamura verde a Profetului, Noi suntem convinşi că nu exista religie mai paşnică, mai blândă, mai umană decât a noastră... Iar pogromurile săvârşite de-alde Noi seamănă supărător de mult cu cele făptuite de către ateii nazişti doar aparent. Este o mare diferenţă în ceea ce priveşte numărul celor ucişi de unii sau de alţii...

Dar pentru că am amintit de atei, ia sa vedem "cine este aceşti atei şi ce vrea ei" (pentru a-l parafraza pe filozoful comunist de extraordi-nară valoare - al cărui nume îmi scapă, ca de obicei...) Deşi nu ştim "ce vrea ei", ştim precis că ei "este" printre Ceilalţi. O să fac aici, totuşi, o afirmaţie care va atrage, din nou, protestul dumneavoastră: nu există atei sinceri! OK, aştept vociferările dumneavoastră. Bun.

Să vedem de ce îmi permit să fac această afirmaţie - care ia apa de la moara tuturor autorilor care apără Dreapta Credinţă de puzderia de "atei" neidentificaţi. Să nu credeţi că în ea mă refer la faptul că toţi ateii sunt mincinoşi. Departe de mine gândul acesta! Printre puţinii atei - eu tind să cred că nu există nici un ateu veritabil - există aceeaşi proporţie de mincinoşi ca şi în rândul clerului creştin. Dacă veţi da vreo-dată peste cineva care afirmă - bătându-se cu degetul în propriul piept - cum că ar fi ateu, spuneţi-i: "Te lauzi, nenică!" În mod sigur îşi va lua grăbit tălpăşiţa...

Sub denumirea de "ateu" băgăm, de fapt, pe toţi cei care nu se afirmă creştini. Nici aparţinând altei religii - dar acest aspect ne intere-sează mai puţin. De fapt, ei sunt cei care stau prea puţin să judece cam ce religie să îmbrăţişeze. Decât să îşi bată capul cu vreuna sau alta dintre divinităţile "majore", mai bine îşi văd de treburile lor personale. Dacă îi oprim, totuşi, din fuga lor grăbită ţinându-i de mânecă şi îi forţăm să gândească pentru o clipă (sincer), probabil îşi vor mărturisi o credinţă sau alta. Unii cred într-un fel de Dumnezeu suprem ascuns, care nu se prea amestecă în treburile noastre. Alţii cred în numere, astrologie, Tarot, pisica neagră, Soartă, mai ştiu eu ce... Chiar şi în Şti-inţă, sau în Om. Printre "atei" se ascund deişti, panteişti, scientologi, "new age", cinici, agnostici, nihilişti, revoluţionari, "verzi", "satanişti", yoghini, celţi, şi care mai de care. Bineînţeles, nu sunt deloc creştini, de aceea când sunt întrebaţi, răspund: "Eu nu cred în Dumnezeu!" Desigur că nu - nu în Dumnezeul nostru, nu în Treimea de-o fiinţă!

Noi (creştinii, adică) ne grăbim să aruncăm în cârca acestor "atei", că altfel nu le pot spune, toate relele de vreo două mii de ani încoace. Mai ales subliniem faptul că toate ororile secolului trecut s-au datorat "ateilor" nazişti şi comunişti. Aş adera la aceste afirmaţii dacă nu aş fi trăit şi eu, ca şi dumneavoastră de altfel, sub un astfel de regim "ateu", comunist. Riscând să produc un nou val de proteste din partea dum-neavoastră, o să afirm din nou: Nu am cunoscut nici comunist ateu!

Aşa. Acum că vociferările dumneavoastră au mai scăzut din intensitate, pot să mă explic. Nu zic că nu o fi fost nici un ateu sadea. O fi fost Poate Lenin, poate răspopitul de Stalin, poate chiar Dej sau Pingelică, şi cine ştie care mai altul - dar eu am avut plăcerea să nu fi întâl-nit personal nici una dintre aceste personalităţi dubioase ale Omenirii. Sunt, totuşi, convins că chiar şi ei, atunci când le ţâţâia fundul de frică, sau când doreau neapărat să li se împlinească vreo dorinţă (fie chiar aceea să dărâme vreo biserică, sau să căsăpească vreun popă), tot se rugau, în gând, Cuiva. Cel puţin aşa cred eu.

Altfel, semenii noştri comunişti erau mai ales creştini de "dreapta credinţă" (ortodocşi şi pravoslavnici, care va să zică), cu puţine excep-ţii prin Cehia şi Polonia, unde erau mai ales "universali" (sau catolici, cum îşi mai spun...) Chiar şi naziştii lui Hitler erau mai ales - dacă nu în totalitate - protestanţi de-un fel sau altul. Tradiţionali (cu orga lui Bach cu tot) sau mai "neo-"

Deci, i-am lămurit pe aceşti Ceilalţi, sper. Să trecem la acei Ceilalţi care afirmă vreo credinţă sau alta. Ceilalţi care se închină la tot felul de idoli şi dumnezei mincinoşi numiţi când Brahma, când Alah, când Amaterasu, când mai ştiu eu cum... Legiuni, ce mai; numai shintoiştii au vreo 50 de mii de astfel de idoli. Dacă îi numărăm pe toţi Manitou... dar cine are chef de aşa ceva, nu are decât să o facă. Eu între timp trec la proorocii Celorlalţi. Prooroci falşi, trebuie să o spun de la bun început, dovadă că ni se pot arăta şi mormintele în care au fost vârâţi acei de-alde Budha, Zaratustra, Confucius, Menciu, Mahomed, etc., etc. Desigur, ne este arătat şi Sfântul Mormânt al lui Iisus, dar acesta este gol, ceea ce este cu totul altceva. Şi ale celorlalti prooroci tot goale sunt, dar din cu totul alte motive. Sper că nu am devenit prea con-fuz... Ăăăăă... Să trec mai bine mai departe.

Alţi Ceilalţi sunt, desigur, evreii. Sau iudeii, cum mai sunt numiţi astăzi. Cum reuşesc ei să NU vadă în Dumnezeul propriu - Întreita întrupare, în Iisus - promisul Mesia, în învăţătura creştină - adevărata şi fireasca evolutie (ptiu! Scuzaţi vorba ateistă...) a religiei lăsate moştenire poporului ales de către proprii profeţi, nu se poate explica decât prin munca asiduă a Dumnezeului din ultimii două mii de ani de a le ţine mintea înceţoşată. Poate că unul dintre cunoscuţii mei avea dreptate când afirma că Dumnezeu şi-a trimis propriul Fiu la evrei exasperat că toată rasa omenească din partea vestică de lume (urmaşi de-ai lui Noie, deci) o ia pe o Cale cât se poate de materială, dar extrem de puţin spirituală. Nu că Fiul ar fi corectat prea mult această tendinţă... (Opinia nu îmi aparţine, fiind a respectivului, membru declarat al Celorlalţi.)

Ar mai fi şi alţi Ceilalţi, dar eu vreau să vorbesc mai ales despre Noi, creştinii. Ce avem Noi cu ei? Că ei cred cu adevărat în eresurile lor, ce ne priveşte pe Noi? Că ei participă activ la viaţa religioasa a comunităţilor lor, cu mult mai activ decât Noi, e treaba lor. Fiecare va da seamă pentru faptele lui.

Aşa că Noi suntem creştini. Nu înţelegem prea bine cum e cu Treimea Singulară, nici preoţii - cu puţine excepţii - nu dau în brânci să ne explice, dar avem Credinţă! Adică, îi credem pe cuvânt. Nu prea înţelegem nici slujba religioasă (cu cât slujba este mai "tradiţională", cu atât o înţelegem mai puţin...), dar peste acest aspect trecem cu uşurinţă: ori nu participăm la slujbă deloc, ori, dacă totuşi (prin absurd) par-ticipăm, suntem atenţi mai ales la bârfa socială şi la păstrarea tactului în care facem crucile şi genoflecţiunile... După care ne desfătăm spiri-tul românesc participând la mica agapă socială "de după". Una peste alta o chestie interesantă, dar nici pe departe atât de interesantă ca multe alte chestii pe care le putem face în "liniştea căminului familial", sau în "tumultul trepidant al marelui oraş" (nu ştiu cine a zis prima dată aceste cuvinte, dar nici nu mă interesează...) Numai aşa îmi pot explica de ce 80% din românii declaraţi creştini calcă pe la biserica lor ortodoxă cam din an în Paşte. (Asta-i o expresie care nu cred că redă foarte exact realitatea. Hai s-o spun mai pe româneşte: "o dată pe an, de Paşte".) Dacă exagerez puţin, o fac din spirit patriotic. În realitate, participarea nu depăşeşte 15%...

Există o mică excepţie. Mică, micuţă, infimă. Nesemnificativă. "Pocăiţii" de tot felul se duc la biserică, la slujbele lor "pocăite", "cu toată gaşca", cum se exprima atât de plastic securistul de bloc. Dar cum ei nu se numără în masa de "peste 90%" de creştini ortodocşi cu care se bucură poporul român de-acasă şi de-aiurea (sunt convins că se bucură!), ei nu sunt deloc reprezentativi pentru Noi. Chiar aşa, ar trebui să începem şi Noi să mergem pe la biserică duminică de duminică, ba chiar şi pe la slujbele "de peste an", ca să fim ca ei, putând ei astfel să ne reprezinte. Ia uite, dom"le, dar cine se cred ei să vrea să ne reprezinte?! Da" chiar aşa!

Lăsându-i şi pe aceşti Ceilalţi în plata Domnului - mai ales că nu ne reprezintă deloc - să vedem ce mai este cu Noi. Noi avem icoane! Ceilalţi nu se pot lăuda cu aşa ceva - drept care pereţii bisericilor noastre sunt goale puşcă... Din cauza păcătoşeniei Celorlalţi, care refuză să-şi picteze pereţii, să atârne icoane, ba chiar să-şi sculpteze idoli (ptiu, iar mi-a scăpat...), ca fraţii noştri mai catolici, trebuie să pierdem câteva minute bune înainte de slujbă - scoţând icoanele de unde le avem pitite, şi alte câteva după slujbă - pitindu-le la loc...Dar, ehei! - vom avea noi odată şi-odată vreo câteva biserici mândre, româneşti, ortodoxe, nu o să mai trebuiască să închiriem biserici de pe la Ceilalţi, şi să vedeţi atunci ce de icoane vom atârna! Până atunci le pictăm...

Dar cel mai important lucru pentru Noi, creştinii de adevărata credinţă, este liniştea sufletească - primită o dată cu apa şi cu Duhul Sfânt. Noi ştim că orice şi oricum ar fi să fie, Cerul este destinaţia noastră finală. Luând de bună afirmaţia Scripturii că, dacă ne vom "în-toarce" (nu vreau să folosesc cuvântul cu iz de Ceilalţi, "pocăi") - chiar şi în ceasul al unsprezecelea - vom fi mântuiţi, aşteptăm liniştiţi acest ceas magic. Până atunci ne vedem de munca noastră de furnică harnică şi hrăpăreaţă, adunând tot (ce se poate), consumând tot (ce se poate), bucurându-ne de ceasul prezent (care nu este al unsprezecelea), privindu-i superior pe toţi ceilalţi (nu am scris cuvântul cu majusculă fiind un termen generic, cuprinzându-i deopotrivă pe Ceilalţi şi pe semenii noştri creştini) şi lăsându-i pe ei să-şi bată capul cu chestii lipsite de orice noimă, ca de exemplu bunătate, moralitate, umilinţă, bună înţelegere, compasiune, spiritualitate, cultură, participare, dăruire... Dar nu le mai înşir pe toate, să nu vă plictisesc.

Ar mai fi chestia cu Crucea, dar pe asta o lăsăm pe alta dată. Mi-a făcut semn organizatorul conferinţei că interesul dumneavoastră a at-ins un nivel extrem de scăzut, mulţi dintre dumneavoastră fiind pe punctul de a părăsi sala - chiar şi cu riscul de a renunţa la dineul gratuit oferit de către organizatori. Să încheiem, deci, într-o notă optimistă: Noi nu suntem ca nimeni alţii! În nici un caz ca Ceilalţi! Ca Noi, nimeni!

 

(Escu, Prelegeri Neascultate, Ediţia a II-a)

Quote:

Nota Redactorului:

Se pare că Profesorul a trebuit să renunţe la dineul gratuit, dispărând grăbit pe uşa din dos. Mulţi dintre Noi ne-am simţit revoltaţi de opiniile exprimate de acel aşa-zis profesor. Cine îşi închipuie el că este, să ne facă să înghiţim dineul - gratuit! - cu noduri?! Suntem convinşi că această conferinţă a reprezentat una din multiplele motive pentru care unii dintre reprezentaţii clerului creştin l-au bălăcărit ulterior.

PS. Parcă pentru în susţinerea părerilor acestui Escu (că altfel nu îi putem spune!) - dar şi în a i le infirma, totodată - am aflat că unii dintre Ceilalţi, precum şi unii dintre Noi (extrem de puţini, spre cinstea noastră) se adună duminică de duminică la biserica Will-ingdon pentru a mai studia Scriptura. Ca să vezi...

 

Nick SAVA