Eu nu vând îngeri păzitori

 

Eu nu vând îngeri păzitori de vis

Ci doar culori în care să îți scalzi ideea,

Femeia desenată din plictis.

 

Ți-am dat un gri, pentru-nceput,

Demult, când nu găseai o uşă

Încet să te strecori

Şi să vezi zorii

Cum se dezbracă

De a lor cenuşă.

Apoi ți-am oferit un galben

Când am văzut că sorbi iar dimineața

Şi viața vrei s-o-ntinzi

La soare-n luna mai.

"Mai stai!", mi-ai spus,

"Nu-mi da altă culoare,

În alte zări, cuvinte am tot spus

Dar, pentru-acest apus

Am semne de-ntrebare,

E-o altă zare şi un alt nespus!"

 

Eu nu vând îngeri păzitori de vis

Ci doar culori în care să îți scalzi ideea,

Femeia desenată din plictis.

Şi am decis: să îți mai dau şi-un verde

Iar cel care te vede 

Să ştie că eşti viu,

O iederă lungindu-se-ntr-un gol pustiu

Să-ți curgă-n palme seva, 

Când nimeni nu te crede!

 

Eu nu vând îngeri păzitori de vis

Ci doar culori în care să îți scalzi ideea,

Femeia desenată din plictis.

Şi-atunci mi-am zis:

"Nu poți zbura, tu, singur prin cetate

Şi doar din spate, culoarea s-o priveşti

Un roşu îți voi da

Să-l porți pe tâmple-n vis,

Şi-n fiecare noapte să poți îmbrățişa

Femeia desenată cândva, doar din plictis.

 

http://gabriel-dragnea.blogspot.ro/2016/06/eu-nu-vand-ingeri-pazitori.ht...