Românii s-au trezit în prima zi a lui 2003, după petrecerea Anului Nou, cu o veste cumplită: unul dintre cei mai cunoscuţi şi mai respectaţi jurnalişti, Dumitru Tinu - directorul ziarului "Adevărul", îşi pierduse viaţa într-un accident de maşină.

Românii s-au trezit în prima zi a lui 2003, după petrecerea Anului Nou, cu o veste cumplită: unul dintre cei mai cunoscuţi şi mai respectaţi jurnalişti, Dumitru Tinu - directorul ziarului "Adevărul", îşi pierduse viaţa într-un accident de maşină.

Ştirea a rulat toată ziua pe toate posturile de televiziune şi de radio, justificând existenţa unor jurnale care altfel nu şi-ar fi găsit rostul, românii petrecând sărbătorile neobişnuit de liniştit...

[img align=right]https://atheneum.ca/sites/test7.atheneum.ca/files/uploads/img42110d05c429b.jpg[/img]Filmul evenimentelor
Ce s-a întâmplat, totuşi? Dumitru Tinu a plecat pe 1 ianuarie dimineaţa, aşa cum obişnuia de câţiva ani - spre o staţiune de pe Valea Prahovei, unde intenţiona să petreacă la ski câteva zile. El era singur în maşina - iar prima destinaţie a călătoriei sale era casa de vacanţă de la Breaza, unde avea schiurile şi echipamentul sportiv.

Dumitru Tinu, care lucrase pe 31 decembrie, se retrăsese devreme de la petrecerea de Revelion - în jurul orei 1 şi 30 de minute, deci nu era foarte obosit. El nu se afla sub influenţa băuturilor alcoolice, fiind cunoscut dealtfel faptul că era deosebit de moderat în această privinţă.

Martorii accidentului, care s-a petrecut între Bucureşti şi Ploieşti, în dreptul localităţii Româneşti, în jurul orei 10 fără un sfert, pe una din puţinele şosele de standard occidental din România, spun că maşina lui Dumitru Tinu, un Volvo S40, a derapat la un moment dat - aproape inexplicabil, a tăiat mai multe benzi de circulaţie, traversând practic, contrasensul - şi a ieşit în decor, răsturnându-se.

Cei câţiva şoferi care se mai aflau pe drum la acea oră, s-au oprit imediat lângă maşina oprită într-un echilibru fragil, în şantul de pe marginea şoselei, şi au chemat Salvarea. Aceasta a sosit prea târziu însă... Dacă jurnalistul încă mai sufla imediat după accident, după cum povestesc martorii, el a decedat la câteva minute după aceea.

Cauza exactă a producerii accidentului nu este nici acum cunoscută. Poliţia, criticată de presă pentru încetineala cercetărilor şi lipsa de iniţiativă manifestată în acest caz, a ajuns la concluzia că jurnalistului i s-a făcut rău la volan şi şi-a pierdut cunoştinţa înainte de accidentul propriu-zis, ipoteză care ar explica mişcarea dezordonată a maşinii, faptul că Tinu nu a avut nici o tentativă de a o redresa şi nici nu a pus frână.

Expertiza tehnică a maşinii a arătat, pe de altă parte, că Volvo-ul condus de Tinu era în perfectă stare de funcţionare în momentul producerii accidentului. Producătorii precizează că air-bag-ul autoturismului - considerat a fi printre cele mai sigure din Europa, nu s-a declanşat însă, pentru că maşina nu a suferit un impact frontal.

Cauza exactă a morţii este, potrivit medicilor legişti, o fractură a coloanei cervicale şi hemoragia intra-craniană. Practic, jurnalistul care nu purta centura de siguranţă, s-a lovit cu capul de tavanul maşinii şi de alte corpuri dure din habitaclu, în momentul în care aceasta s-a răsturnat.

Această explicaţie, furnizată de autorităţi, nu a mulţumit pe toată lumea... Mai exact, nu i-a mulţumit pe colegii lui Tinu, care au fost atât de marcaţi de accident încât au decis ca funcţia de director al ziarului, care îi aparţinea lui Tinu, să rămină neocupată.

în urma unei investigaţii proprii, şi reproşând cercetările superficiale ale Poliţiei, jurnaliştii celui mai bine cotat ziar românesc au ajuns la concluzia că Tinu ar fi murit de fapt încercând să iasă din maşina, după accident.

Citând martori ai tragicului eveniment, "Adevarul" susţine că Tinu a fost găsit de fapt sub maşina al cărei motor încă funcţiona, în timp ce luminile de poziţie erau aprinse, iar radioul şi ştergătoarele de parbriz erau de asemenea în funcţiune. Volvo-ul ar fi intrat de fapt oblic în şanţ, lovind cu roata din stânga taluzul şanţului, şi a urcat apoi pe celălalt mal, rămânând cu roata dreapta-faţă suspendată în aer, "ca o cutie de chibrituri sprijinită într-un colţ". "In acel moment, Dumitru Tinu era viabil [în viaţă, nn] şi conştient", cred colegii săi, potrivit cărora el ar fi încercat să iasă pe uşa din dreapta-spate, dar maşina s-a dezechilibrat şi a căzut, practic, peste el.

Aceiaşi ziarişti de la "Adevărul" au pus în discuţie şi timpul de răspuns al ambulanţei din Ploieşti, care ar fi ajuns la locul accidentului, potrivit unor martori, la aproape 30 de minute de la apel.

Autoritatile care se ocupă de această anchetă au încercat în schimb să risipească îndoielile ziariştilor. Salvarea a ajuns la caz la cel mult 15 minute după apel, dar chiar dacă era acolo din prima secundă a accidentului, Dumitru Tinu tot ar fi murit, susţine Serviciul de ambulanţă, în timp ce Poliţia a respins explicaţia privind modul în care a decurs tragicul eveniment, susţinând că jurnalistul nu putea supravieţui unei răsturnări cu maşina, fără centură.

Sigur este însă faptul că moartea violentă şi neaşteptată a ziaristului a lăsat multe afaceri încurcate... Un lucru puţin ştiut până acum este că Dumitru Tinu era un om relativ bogat. El cumpărase de puţin timp pachetul majoritar la ziarul pe care îl fondase - "Adevărul" - din care ajunsese să deţină aproximativ 70%.

Şi mai puţin ştiut era însă faptul că pe lângă familia "oficială", formată din soţia Tamara şi fiica sa Ana Maria, Dumitru Tinu mai avea o familie neoficială - la care ţinea la fel de mult, astfel că un tânăr de 17 ani - Andrei Iucinu - a dechis proces de paternitate şi speră ca drepturile sale să fie recunoscute. Povestea a stârnit - în presa de la Bucureşti - o vie polemică privind felul în care Andrei Iucinu a decis să îşi facă publică existenţa, dar şi limitele până unde se poate face publică viaţa privată a unei personalităţi.

Tot subiectul proprietăţii ziarului "Adevarul" a creat si alte teme pentru tabloidele de la Bucureşti. Ziarele populare au speculat o informaţie potrivit căreia Dumitru Tinu ar fi fost prieten apropiat al liderului PSD Viorel Hrebenciuc şi al omului de afaceri româno-iordanian Fathi Taher. Mai exact, cei doi ar fi fost "adevăraţii" patroni de la "Adevărul", pentru că l-ar fi împrumutat pe Tinu cu bani pentru cumpărarea acţiunilor. Râurile de cerneală care au curs timp de câteva zile pe această temă au secat însă brusc, când atât şeful grupului parlamentar din Camera Deputaţilor, cât şi omul de afaceri stabilit în România de 20 de ani, au dezmintit orice implicare la "Adevărul".

Intre timp, dispariţia directorului Tinu nu a schimbat politica editorială a ziarului "Adevărul" - considerat de mulţi cel mai influent din România. Cotidianul pare să fi rămas la fel de acid la adresa Guvernului, chiar dacă cititorii simt uneori lipsa argumentelor echilibrate şi lucide ale jurnalistului dispărut.

Aceeaşi absenţă se va face resimtită curând şi la Clubul Român de Presă - una din puţinele organizaţii profesionale serioase ale ziariştilor români, care a militat constant, sub conducerea lui Tinu, pentru libertatea de exprimare a presei româneşti.
Moartea ciudată a jurnalistului, faptul că a lăsat atât de multe afaceri importante nerezolvate, arată tuturor că Dumitru Tinu nu era pregătit să părăsească aceasta lume... dar şi că locul să va fi unul greu de "umplut".

Ultimul articol
Ultimul editorial al lui Dumitru Tinu a apărut în "Adevărul" din 31 decembrie 2002, şi se întitula "Spre Staţia Speranţei". Editorialul era unul optimist, în care ziaristul trecea în revista succsele României din anul ce a trecut.

"Şi a mai trecut un an", îşi incepea Dumitru Tinu articolul, continuind cu o radiografie politică şi economică în care amintea de invitaţia primită de România pentru aderarea la NATO şi stabilirea unei date fixe pentru integrarea în Uniunea Europeană. Jurnalist întotdeauna echilibrat, atrăgea însă atenţia asupra pericolului reprezentat de disensiunile politice dintre Ion Iliescu şi Adrian Năstase, din ultimele luni ale lui 2002.

în ultimul său editorial, ziaristul punea succesele înregistrate de România anul trecut, nu pe seama Guvernului - ci a românilor, dornici să intre în rand cu lumea civilizată. "Este extraordinară acesta rezervă de energie, răbdare şi speranţă din fibra poporului român, capacitatea sa de înţelegere a rostului său în acesta lume", scria Dumitru Tinu.

Carmen Constantin