F.M. Dostoievski Idiotul Traducere din limba rusă de Emil Iordache Colecţia „Bibliteca Polirom”

„Ideea principala a romanului este infatisarea unui om intru totul sublim. Nimic nu-i mai greu pe lume, mai ales acum... Voi aminti ca dintre chipurile sublime ale literaturii crestine cel mai apropiat de desavirsire este al lui Don Quijote. Dar acesta este sublim numai pentru ca, in acelasi timp, este si ridicol. Pickwick al lui Dickens (o idee infinit mai slaba decit Don Quijote, totusi imensa) este si el ridicol, tocmai prin asta fiind cuceritor... Jean Valjean este si el o tentativa puternica, dar trezeste simpatia datorita teribilei sale nefericiri si prin faptul ca societatea este nedreapta cu el. Pe cind la mine nu exista nimic, nimic asemanator...” (F.M. Dostoievski)

„Poate cea mai cunoscuta sentinta dostoievskiana din romanul Idiotul este formula unei utopii estetice: «Frumusetea va mintui lumea». Este una dintre temele «serioase, erudite, sublime», alaturi de altele cit se poate de «realiste», cum ar fi pedeapsa cu moartea sau situatia economica a Rusiei, care il obsedeaza pe eroul principal. Nu se poate sa faci parte din «lumea asta», din inalta societate rusa, daca pui atita suflet in propriile-ti idei. Risti sa nu ai aderenta la ea, sa fii luat drept un «idiot». Ceea ce cu printul Miskin se si intimpla.” (Emil Iordache)

F.M. Dostoievski (1821-1881), scriitor rus. Personalitate de rascruce in istoria literaturii universale. Cele mai cunoscute romane ale sale: Fratii Karamazov, Crima si pedeapsa, Amintiri din casa mortilor, Demonii (publicat la Polirom, 2003), Idiotul (publicat la Polirom, 1999). La Editura Polirom au mai aparut: Jurnal de scriitor (in 3 volume; 1998-2000), Scrieri politice (1999), Nopti albe si alte microromane (2002), Jucatorul si alte microromane (2003) si Jurnal de scriitor (3 vol.; editie noua, 2006).