Să nu mă-nşeli, minune tăinuită
Submitted by Adrian Munteanu on 08/31/2005 - 08:47.
Să nu mă-nşeli, minune tăinuită .
Să nu-mi întorci privirea spre niciunde,
Spărgând în cioburi gândul ce ascunde
Capcana vorbei aspru ticluită.
Să nu-mi atârni împestriţate funde
De pleoapa orei ce-a trecut grăbită,
Ca să ascunzi ispita obosită
De tăvăliri prin văgăuni imunde.
Mai bine goală, cum ai fost creată,
Să-ţi uiţi fiinţa moale în eter,
Ca să te sorb din ceaţa ce mă-mbată
Cu-arome dulci în ceasul efemer.
Ce voi şopti cu patimă odată
Va răsuna năvalnic până-n cer.
5 februarie 2005
Comentarii