A, nu, să nu credeţi cumva ca mă apuc să ţin aici o lecţie de gramatică!

"Apoziţia" este numele societăţii culturale româno-germane, înregistrată ca "gemeinn...tziges Verein" în 1998, care fiinţează însă din 23 martie 1969 în M...nchen, fiind creată de editorul Ion Dumitru. în prezent, activitatea literară este condusă de dr. phil. Gelu Ionescu, cunoscut critic şi istoric literar, eseist (a fost director la Radio Europa liberă, lector la Universitatea din Heidelberg). Preşedinte executiv este domnul Virgiliu Petală. Iată, suntem bucuroşi să aflăm că românii din diaspora (în ciuda vestitei înclinaţii spre dezbinare de care ştie deja toată lumea) vor să-şi restrângă rândurile spre a putea păstra, cu o mai mare uşurinţă, cultura şi tradiţiile româneşti, bogăţia acelui suflet, oricât de balcanic l-ar numi unii, cu care a plecat la drum fiecare dintre noi. Mă refer aici la iniţiativa de a înfiinţa o Ligă a Asociaţiilor româneşti din Germania, motiv pentru care s-au întâlnit să discute reprezentanţi a şapte asociaţii româneşti şi româno-germane, printre care şi "Apoziţia" din M...nchen. Obiectivul înfiinţării acestui "organism-umbrelă" al diasporei este reunirea organizaţiilor şi comunităţilor româneşti din Germania, în scopul coordonării activităţii lor pentru cultivarea limbii şi culturii româneşti. Se intenţionează stimularea colaborării cu organizaţiile româneşti din lumea întreagă, precum şi reprezentarea asociaţiilor membre în relaţiile cu instituţiile de stat şi ale vieţii publice din ţară şi din străinătate. Liga îşi propune, pe lângă organizarea de manifestări culturale şi acţiuni de caritate, să aducă transparenţă în schimbul de informaţie dintre asociaţii şi, bineînţeles, între acestea şi instituţiile germane.

Dar să revin la seara de 20 decembrie, şi anume la ultima şedinţă din anul 2002 a cenaclului "Apoziţia". Atmosferă caldă, românească, oameni dornici să discute, să-şi împărtăşească păreri, dornici să se revadă, pur şi simplu! Eu? O apariţie nouă, privită cu curiozitate, poate cu reţineri, dar primită cu bucurie. M-am simţit bine, atat cât reuşeşti să te simţi vorbind cu un om care şi-a susţinut doctoratul la Sorbona şi care o publicat cel puţin "1 m de cărţi", cum îi plăcea unui profesor de-al meu să spună, sau cu altul care povesteşte cum statea la masă cu Eugen Ionescu. Sau cu poeţi talentaţi şi consacraţi, cu dramaturgi, prozatori. Poate că totuşi mi se citea pe faţă bucuria de a avea în preajmă atâtia oameni despre care am citit, pe care câteodată i-am citit, care m-au pus pe gânduri în nopţile târzii, când nu mă înduram să sting lampa, să-mi trimit întrebările la culcare şi să-mi închid pleoapele obosite. Gelu Ionescu a prezentat programul cenaclului, care a început cu prezentarea pe care Virginia Şerbănescu (prozatoare, poetă, autoare dramatică şi traducătoare) a făcut-o volumului de versuri semnat Dinu Ianculescu, Un gând, un chip ştiut, un vis, un chin, lansat în noiembrie la Bucureşti, în prezenţa poetului. "La Dinu Ianculescu timpul este un drum de la naştere înspre întotdeauna, într-un peisaj al melancoliei, în care fiinţe şi lucruri lunecă într-o linişte neasemuită" - scrie Gheorghe Pituţ. Doamna Şerbănescu ne-a recitat din poemele acestui volum, iar eu redau aici doar câteva versuri: Sunt eu acela din oglindă,/ Sosit atâta de târziu?/ Copacii dincolo de tindă/ S-au înălţat şi nu-i mai ştiu/ Şi stelele pe cer îmi scriu/ Şi-mi cântă ultima colindă.../ Sunt eu acela din oglindă? A urmat domnul Pavel Chihaia (cunoscut prozator şi dramaturg), care ne-a povestit cum l-a cunoscut la Neptun pe Theodor Vasilache, autorul volumului de versuri Fantasme din lumea cealaltă, citindu-ne apoi câteva poeme reprezentative pentru soarta exilatului: Dragi căpcăuni/ aici levitezi la numai o palmă de sol/ şi limba ţării nu te primeşte/ decât superficial, cu viză de tranzit/ asemenea îngerului aluneci/ fără să poţi să te aşezi vreodată/ la numai câţiva centimetri de ceea ce, în alte condiţii,/ ţi-ar fi fost patria/ adică acel peisaj căpcăun/ tot un deal şi o vale a plângerii/ căriua i-ai fost promis la naştere/ de care ai fugit ca un nebun toată viaţa/ dar unde batrân/ de bună voie te-ntorci/ ca să te-nghită pământul. S-a discutat pe marginea prozaicităţii poetului, a lipsei lirismului în poemele acestiua, părerile pro şi contra dovedind prezenţa în sală a unor spirite critice deja afirmate, cu un profil bine conturat. în continuare, domnul Gelu Ionescu ne-a prezentat cartea la care lucrează chiar acum, în care povesteşte despre Eugen Ionescu, despre experienţa de viaţă trăită prin şansa pe care a avut-o, aceea de a-l cunoaşte îndeaproape pe acest om de excepţie şi ne spune că exista o iniţială neputinţă, inexplicabilă de altfel, de a scrie despre amintirile legate de Eugen Ionescu: "Am avut lungi perioade în care am crezut chiar că nu voi putea scrie nimic şi că nu voi putea cu nici un chip relata episoade interesante sau contrariante sau marturisiri [...] când l-am cunoscut, în după amiaza zilei de 12 iulie 1972, la moara sa mirifică de la ţară, mi-a spus, răsfoind un număr din revista "Secolul XX", în care republicasem Yugoniada sa : am auzit că te ocupi de prostiile mele din tinereţe! Sigur că discuţia a continuat şi am constatat cât dispreţuia, în aparenţă poate, aceste scrieri din tinereţe (...) cred că nu era o cochetărie, ci pur şi simplu nu se mai uitase pe aceste scrieri de zeci şi zeci de ani". Mărturiile lui Gelu Ionescu sunt mai mult decât interesante, sunt fapte povestite de un observator fin, care se vor concretiza într-un volum ce merită a fi citit. în încheierea discuţiilor, dr. Vasile Iliescu ne-a prezentat câteva gânduri transpuse într-un poem: Şi lunecă pământuri/ păstrează-ţi cumpăna de gânduri/ vrăjmaşe guri de foc se cască/ pâraele se umflă şi se preschimbă-n mări/ stăpân pe tine, viteaz, netulburat, adastă/ te minte şi te fură, aproapele-i duşman/ şi lumea-i toată strâmbă/ tu ai făcut din el un cal troian/ în lupta nencetată rămâi cinstit şi drept./ Rege nepăsător, netulburatul, te-a părăsit,/ El, Creatorul, răspunde cu un zâmbet,/ plecând genunchiul slab/ şi dăruieşte-i din evlavia ta/ adu-ţi aminte/ ţi-e părinte, dar azi puterea lui stă-n tine.

Fiind în pragul sărbătorilor, şedinţa literară s-a prelungit cu un foarte gustos bufet, pregătit de mâini iscusite, iar discuţiile au continuat pe marginea sclipitoare a paharelor cu vin rubiniu, pe un fundal sonor cu muzică interpretată la pian de Evi Bărbulescu, talentata fiică, de numai 13 ani, a lui Radu Bărbulescu. O seară de neuitat!

Magdalena Motz