Urmăresc ştirile la televizor şi mă şochează anunţul despre un nou atentat cu bombe în Spania, atentat revedicat de gruparea teroristă ETA. Singurul lucru pe care îl ştiu este că are de-a face cu bascii dar nu mi-a fost clar niciodată ce este cu aceşti basci şi de ce folosesc violenţa; nu mi-e clar nici măcar ce doresc de la guvernul spaniol. Totdeauna am considerat că ignoranţa este cel mai mare duşman posibil şi cum sursele de...
Cred că nu este român căruia să nu-i fie cunoscută celebra telegramă semnată „anonim” în nu mai puţin celebra piesă „O scrisoare pierdută”. Şi care să nu fi izbucnit în râs auzind-o, atât pe timpul lui nenea Iancu, cât şi de atunci încoace.
Nu o să vă vorbesc despre patrie, patriotism, dragoste faţă de ţară şi popor în modul în care am fost obişnuiţi în trecut...Au fost vorbe, idei şi lozinci care ne-au intoxicat ani buni mintea şi sufletul, încât şi acum, când le auzim, ne cuprinde un sentiment de constrângere, lehamite sau saţietate propagandistică.
Mereu mă întreb de ce această autoflagelare zilnică, ce drăcuşor pus pe şotii mă îndeamnă să deschid ziarele de acasă cu o conştiinciozitate demnă de o cauză mai bună? În fiecare zi acelaşi ritual de a sorbi cafeaua pe ştiri româneşti, care mai de care mai abracadabrante. Probabil că nevoia de adrenalină mă împinge de la spate căci nu este număr să nu mă enervez pe câte o ştire. Aşa s-a întâmplat cu ultimul articol de fond din Evenimentul Zilei care prezenta situaţia pieţii imobiliare din Timişoara unde trei clanuri ţigăneşti au pus stăpânire pe mai toate clădirile din centru.
La 27 ianuarie 1756, primăria micului orăşel austriac Salzburg înregistra naşterea unui anume Johannes Wolfgangus Chrysostomus Teophillus, fiul lui Leopold Mozart şi al Annei Maria Pertl. Peste doar câţiva ani acest copil avea să farmece toate Curţile europene prin talentul său ieşit din comun, generând o adevărată obsesie de-a lungul şi de-a latul Bătrânului Continent.
El va creşte şi va deveni unul dintre cei mai mari muzicieni ce au trăit...
Mănăstirea Secu a fost ctitorită în anul 1602 de către vornicul moldovean Nestor Ureche şi soţia sa Mitrofana, părinţii cronicarului Grigore Ureche. Pare asemenea unei cetăţi medievale, cu ziduri groase. Biserica, zidită din piatră şi cărămidă, are hramul Sfântul Ioan Botezătorul. Interiorul este construit în cunoscutul stil moldovenesc şi iniţial biserica a avut o singură turlă, pe la 1812 fiind adăugată şi cea de-a doua{}. În această perioadă...
Unul din lucrurile care îmi lipseşte aici este... hămăitul câinilor. Acasă mi se părea un lucru normal, cotidian, chiar dacă uneori neplăcut, acest lătrat al câinilor vagabonzi, de curte, plimbaţi de stăpânii lor prin cartier în zori de zi sau mai spre seară, ba chiar şi cel venind din apartamentele vecinilor. Mai ales al potăii vecinei de la 13, o corcitură de pechinez cu picioare strâmbe şi ochi bulbucaţi, extrem de zgomotos ori de câte ori cineva urca scările blocului.
Citeam zilele trecute un articol despre un anume concurs de fotografie din Franţa, concurs la care un fotograf român s-a situat pe un loc fruntaş. Articolul, scris şi el de către un fotograf profesionist român, avea un ton dulce amar şi mi-a incitat curiozitatea de la primele rânduri. Fotograful premiat era pe de o parte felicitat şi pe de altă parte criticat. Motivul? Tematica fotografiilor era ceva mai controversantă, dacă nu chiar jignitoare pentru ţara de baştină a fotografului premiat, România. Una dintre fotografii reda un câine vagabond devorând...
Adrian Munteanu: Astfel, actorul George Gridănuşu se transferă de la Teatrul Naţional din Bucureşti la proaspăt înfiinţatul Teatru de Stat din Sibiu. George Gridănuşu: Eram în 1949. Contractul meu cu Sibiul începea să funcţioneze din 15 august. Eu m-am dus, dar nu ştiam ce voi găsi. Casă nu aveam, aşa că umblam pe strada principală în speranţa că voi da de vreun cunoscut, de o cunoscută... sau de o necunoscută. Cum eram tânăr, pe atunci în mintea mea lucrurile...
"Mahala" este un cuvânt pe care îl folosesc rar - aproape deloc - mai ales de când am emigrat în Canada. Nici nu prea am de ce, căci am termeni mai "aseptici" pentru a descrie lipsa de politeţe, sărăcia, educaţia precară, ţigănia şi mitocănia crasă. Apoi mahalaua are o conotaţie spaţială. Este marginea oraşelor, scursura împinsă prin centrifugare la graniţa dintre prosperitatea burgheziei, a negustorimii, dintre decenţa muncitorului cu ceva carte, a intelectualului subţire, şi câmpurile de păpuşoi ce pornesc buruienoase spre satele din jur. Aici, în Canada, e greu de identificat o mahala...
Mi-a placut mult, desigur, si nu-i prima oara c-am ras copios la randurile Angelei. Exista insa o contradictie atat de evidenta intre a te plange de "mahala" si-a cauta totusi sa te instalezi si sa traiesti bine mersi in ea, ca indraznesc totusi sa aduc urmatorul comentariu (care sper sa fie privit cu inteligenta si fara banuieli deplasate de mai stiu eu ce interese). Copiez textul (cum a aparut "la mine"):
Mahalaua ... din fiecare
In articolul "Mahalaua", al revistei locale Atheneum, d-na Angela Tapu ne impregneaza (cu multa savoare si umor, s-o recunoastem) de izul "mahalelelor romanesti" din zona Vancouver-ului. In termeni pitoresti, aflam mai intai cum o vecina contracareaza cu muzica pusa la maxim vecinul de dedesubt, ce-si descarcase pe balcon, prin urlete de "Muie!" la betie, oful pe viata. Pentru ca mai apoi sa ne delecteze cu povestea altei vecine, in aparenta o "doamna", ce-si imboldea altminteri copila cu (redau textul, tot ad literam) "Manâncă, futu-ți morții mă-tii, că te omor!"
Spre deosebire de alt "admirator" controversat al dansei, de mai lunga data (de pe un alt site vancuvarean), ma numar totusi printre cei care-i admira sincer stilul, talentul si umorul. Chiar daca, in mod inevitabil, dupa limbajul atat de ...realist si colorat, intr-o revista cu frontispiciu "de cultura", te-ntrebi daca "mahalaua" romaneasca nu e de fapt inconstient impregnata puternic, de multa vreme, in fiecare din noi. Toti facem inevitabil parte din aceeasi mahala, o intregim si o alimentam, chiar daca ne credem mai presus de ceilalti. Iar unii nu pierd nici cea mai mica ocazie de a se ridica impotriva ei, de a o arata cu degetul, de parca ei s-ar situa in afara ei, cu aroganta sconcsului pe care-l deranjeaza mirosul fratilor sai. S-o recunoastem, noi romanii avem o tendinta de a ne bucura, exprima si petrece intr-un mod ce altora li se pare (si este) adesea prea frivol si cu siguranta vulgar. Mai rar gasesti in alte limbi injuraturi cu 'dulceata' si patosul celor spuse pe romaneste.
Cand insa paiul celorlalti ne acopera barna, ne pierdem in "indignarile" la adresa altora si uitam sa ne mai intrebam noi insine de ce, din moment ce am plecat din tara tocmai din pricina acestor mahalale ("Unul din motivele pentru care am plecat din țară, și poate cel mai puternic, a fost gradul de poluare cu mahalagii, pe care îi întâlneai în cele mai neașteptate locuri.", marturiseste autoarea), venim in occident cautandu-le si instalandu-ne special in ele. Ca nimic nu ne impiedica sa gasim zone si building-uri in afara celor suprapopulate cu romani. De fapt, romanii sunt in Vancouver doar cateva mii, iar probabilitatea de a da din intamplare de un asemenea cartier e minima. Avem cumva naivitatea sa credem ca romanii (in general petrecareti din fire si nu foarte buni la capitolul respectarii intimitatii altora) s-au transformat aici peste noapte? Eu unul n-am avut-o si n-am cautat sa ma instalez vreodata in acele co-op-uri, in care se pare ca autoarea s-a instalat deliberat inca de la sosirea ei in Canada. "Cum s-au adus unii pe alții, complexul de apartamente s-a umplut încet-încet cu români, transformându-se astfel într-o autentică mahala", mai scrie autoarea, lasand parca sa se creada ca pe aici se-ntampla asa cu mai toate apartamentele (deci n-avea de unde alege).
Solutia era cat se poate de simpla de la bun inceput: nu-ti place mirosul de mancare? Atunci nu te instala langa un restaurant! Nu-ti plac apucaturile romanilor? Atunci nu cauta sa locuiesti langa nasul lor. Ca altfel, singura concluzie e ca o cauti, ca sa ai mai apoi ce critica. Ca pe de-o parte strambi din nas la noroi, dar iti place mocirla. Sau, cum bine si sagalnic mai zice smecherul roman: pute, pute, ... da-i caldutz...
I-aș fi recunoscătoare domnului Cristi Scutaru dacă mi-ar spune unde a apărut articolul domniei sale, pentru că "la mine"... mie, una, nu îmi spune nimic :) Mulțumesc,
Cum n-am avut intentii publicitare si oricum era nesemnificativ (cata vreme am mentionat ca textul a fost copiat intocmai si integral), am crezut ca-i mai delicat sa nu adaug link-uri :-)
Adresa site-ului meu (cunoscuta deja de majoritatea celor de-aici, din Vancouver) imi apare la profilul de membru.
Domnule Cristi, as vrea sa incep prin a remarca faptul ca datorita structurii redactorilor si colaboratorilor revistei, Atheneum si-a cam pierdut atributul de "locala", dupa cum afirmati nu fara o subtila ironie. Este insa inevitabil ca revista, sa oglindeasca si elemente ale comunitatii canadiene unde, ea s-a nascut. Si nu gasesc nimic rau, ca noi romanii, sa ne regasim in trasaturile noastre comune indiferent unde traim. Citind pana la capat demersul dumneavoastra ma gandesc la I.L. Caragiale, pe care l-ati fi criticat, pesemne, in aceiasi termeni. Daca suntem din mahala nu avem voie sa descriem sau sa criticam mahalaua? As zice dimpotriva. Cine o cunoaste mai bine decat cel care o traieste zi de zi? Cat despre distantarea in alte cartiere... hm... o citez pe autoare: Quote:
Uneori chiar am o bănuială că mahalaua este parte din ființa mea, (...). Cât am reușit să șlefuiesc si câtă mahala am păstrat în mine? Nu știu, și nu am de ales, așa că o accept ...
O expresie care mi-a atras atentia in comentariul dumneavoastra a fost Quote:
revista cu frontispiciu "de cultura"
. Cred ca notiunea de cultura este un prilej de meditatie. Merita sa renuntam la cliseele cu care verbalizam tendinta de a ne separa de incultura. Intr-un timp in care literatura si artele in general, ocupa, rand pe rand, spatiile interzise, ar fi anacronic sa imbracam hainele bunicilor. Iar tușele groase sunt mijloace artistice cu care se subliniaza subiectul.
Si ar mai fi ceva. Incerc de multa vreme sa inteleg de ce, noi romanii :), nu putem sa ne situam decat intr-o tabara sau in alta. Sa nu fi gasit drumul de mijloc? Sau nu avem curajul unei atitudini, fie ea si singulara?
Gabi (spune-mi te rog Cristi, sper sa nu deranjeze lipsa de formalitate),
(1) Chiar nu vad ce "subtila ironie" ai gasit in "al revistei locale Atheneum". Cata vreme majoritatea editorialelor si articolelor de fond, scrise cu precadere de Nick si Angela, se refera la romani din zona Vancouverului (si personal gasesc asta atractiv), as fi perceput-o poate mai "universala" nu prin argumentele aduse de tine, ci prin completari DE CONTINUT ale tablourilor pictate. Ai fi putut de pilda spune tu cum apare "mahalaua" la voi, in Germania...
(2) Caragiale nu s-a instalat in Ferentari ca sa critice Ferentariul, aici e diferenta in argumentatia mea. Imi amintesc ca autoarea insasi a avut reactii similare (multe din ele juste) fata de cei veniti in Canada, care apoi strambau din nas la toate. Nu stiu deci de ce-i atat de greu de acceptat punctul acesta logic de vedere (fara atatea rastalmaciri), care n-are nimic de-a face cu vreo critica la persoana, impuneri de a ce sa scrie sau nu careva sau negativism rauvoitor. Un dialog real insa e cladit prin argumentatii logice, iar eu cred sincer ca le-am adus.
(3) Referitor la cultura, scrii poezii, esti deci la curent cu valul de obscenitate si sexualitate clar excesiva prin care se identifica azi mult "modernismul" unor generatii. Cred sincer ca o scriere e cu atat mai buna cu cat reuseste sa omita chiar total vulgaritatile si totusi sa capteze. E plin de oameni, mai ales pe internet, care mai degraba se refuleaza si se descarca prin abject, decat sa creeze un act cultural sau artistic (asa cum pretind). Plus ca un om cu aparente decente lasa exact impresia "doamnei" ce injura in spatele usii, cand foloseste pervers aceleasi tehnici si termeni ca sa raspandeasca episodul. Dar este iar, desigur, o alta parere de-a mea si mi-am exprimat-o simplu, fara sa caut a o impune...
(4) De acord cu ce ai scris in incheiere. Si eu gasesc ca-ntr-adevar majoritatea noastra suntem de genul "ori esti cu noi, ori impotriva noastra", cale de mijloc nu-i lasata. Si ca acceptam greu (ca aici) critica la critica, intregirea unui tablou cu argumente conexe, ca nici un lucru nu-i doar alb ori negru. Iata am intervenit concret cu acest dialog, care cred ca a fost cumsecade si decent, chiar daca de pe pozitii unele antagoniste fata de cele ale autoarei (sau ale voastre, cei de la revista). Este absolut necesar sa fim pe-aceeasi lungime de unda, sau sa fim "lamuriti"/"invatati" ca un text trebuie parcurs doar intr-un singur sens? Nu cred. Important a fost sa ne spunem civilizat parerile, sa cautam cel putin sa intelegem si pe celalalt, chiar daca nu-l aprobam in totalitate. Pentru mine acesta e DIALOGUL, dovedit la concret. Si-ti multumesc si tie, si lui Nick, ca ati permis aceasta.
Cu bine, Cristi
P.S. Sunt curios doar la ce s-o fi referit autoarea prin "care știu să poarte un dialog, nu monologul de-a surda căruia mahalagii îi spun "conversație...", dar ii astept rabdator noul ...monolog pe aceasta luna, prin care ..."sa ne invete" :-P
Draga Cristi, sigur ca posibilitatea postarii comentariilor ne defineste pe toti de la Atheneum ca deschisi la dialog. Ne bucuram daca el are loc, ba chiar am avut si in revista o pagina rezervata pentru parerile cititorilor. Referitor la punctul (1) as spune ca cei doi autori citati de tine sunt din Vancouver, dar subiectele lor nu se limiteaza numai la comunitatea canadiana. De ce nu scriu eu despre mahalaua din Germania? Simplu, pentru ca nu o cunosc. Romanii din Heidelberg ne intalnim in fiecare sambata intr-un restaurant, si ne simtim foarte bine la o bere sau o cafea. As putea spune ca ma feresc de grupurile organizate in jurul bisericilor, unde preotii isi disputa intr-un mod foarte nesportiv atat enoriasii cat si ierarhiile puterii. Si cum nu imi place sa ma las manipulata de la amvon, prefer sa stau de vorba la o cafenea cu romanii care nu au nevoie de institutia bisericii pentru a-si exercita credinta. Suntem si ne simtim liberi.
La punctul (2) as preciza ca marele Cargiale nu s-a "instalat" in Ferentari, deoarece s-a nascut in satul Haimanale si apoi a urmat scoala primara la Ploiesti, intr-o familie cu mari preocupari pentru teatru. Acestea toate vorbesc de la sine despre lumea lui Caragiale.
La numarul (3), te justifici ca nu vrei sa iti impui punctul de vedere. Ar fi si superfluu, pentru ca oricum fiecare gandeste, sau nu gandeste, pentru sine :) Este foarte adevarat ca limbajul strazii a patruns in literatura ultimelor 2-3 decenii la autori de mare valoare. Cautarile artelor moderne nu au trecut indiferente pe langa revolutia sexuala din anii ´70. Tineretul de astazi este inundat de sexism si limbajul mai deocheat a intrat in cotidian. Din pricina aceasta nu putem osandi toate creatiile zilelor noastre la o asanare completa a vulgaritatii. Artele ingroasa simbolic si metaforic realitatea, tocmai pentru a-si sublinia mesajul. De la asta capata derogare acel segment de indivizi si creatii care isi fac din vulgaritate un scop in sine. Asta se observa foarte lesne la bancuri. Exista bancuri triviale simpatice, care iti comunica cu humor o stare de lucruri, spre deosebire de altele care sunt numai un prilej de rostire a obscenitatilor si atat. Fiecare ne-am intalnit cu situatia aceasta, si de aceea o si dau drept exemplu pentru ca mi se pare foarte ilustrativa. Paralela cu artele moderne sexiste functioneaza dupa acest criteriu de selectie. A elimina complet expresiile desuchiate din texte, inseamna sa descriem o lume de conserva, artificiala, care nu exista, si care este utopica si improprie.
In incheiere vreau sa iti spun ca nu trebuie sa fim toti la fel. Nici nu suntem :) Pe cat suntem de asemanatori, pe atat suntem de diferiti. Cum ar arata lumea daca am fi xeroxati dupa un model initial? Ceea ce m-a incurcat pe mine in comentariul tau au fost referirile transparente la persoana privata a autoarei. Poti sa nu fii de acord cu ideile ei, poti sa o critici din punct de vedere artistic, sau jurnalistic, sa ii gasesti eventuale greseli de structura a textului, dar viata ei privata nu este subiect de dezbatere. Cel putin asa vad eu un dialog civilizat :)
Te asteptam in continuare cu comentarii, ba chiar ne bucuram sa auzim alte puncte de vedere. g
Da, si eu m-am bucurat de cele scrise de tine, pana la aceste acuzatii complet gratuite si aberante:
Quote:
Ceea ce m-a incurcat pe mine in comentariul tau au fost referirile transparente la persoana privata a autoarei. Poti sa nu fii de acord cu ideile ei, poti sa o critici din punct de vedere artistic, sau jurnalistic, sa ii gasesti eventuale greseli de structura a textului, dar viata ei privata nu este subiect de dezbatere. Cel putin asa vad eu un dialog civilizat :)
Cata vreme persoana nu-si pune ea singura viata si familia pe tapet, folosindu-se pana si de copil ca sa arate (prin contrast) cat de neciopliti sunt ceilalti, sunt total de acord cu tine. Intr-un articol de critica sociala insa, in care iti folosesti deliberat persoana I ca sa zugravesti in termeni deloc magulitori pe altii, sa nu ramana dubii ca acei vecini considerati "mahalagii" sunt intr-adevar cei care locuiesc la o adresa de Coquitlam pe care o gasesti rapid si pe Internet, cred ca autorul ar trebui sa isi asume si responsabilitatea si riscul de a fi analizat la randu-i. Gasesc total ipocrit de a te servi de hartie ca sa injuri pe altii, cu pretentia mai apoi ca textul sa-ti fie judecat doar ... "artistic" :lol:
Apoi, eu chiar nu vad ce fel de "referiri transparente" ai vazut, fiindca de viata ei privata ai vorbit mai degraba tu, Nick si Angela (in articolul ei) :lol: . Intrebarea mea (la care nu s-a raspuns absolut deloc) era de ordin general si de total bun simt: de ce un roman ca "personajul" Angela (daca doresti s-o pun astfel :-) ) nu cauta sa se mute dintr-o zona pe care-o gaseste atat de infecta? Preferinta de a sta si de-a te plange de-o astfel de coclaiala e tot unul din moravurile si metehnele tipice romanesti, sindrom cunoscut sub acel pitoresc "pute, pute, da-i caldut".
Doar ca sa vezi ca pererile pe un subiect pot fi mult nuantate, o sa inchei, iata, c-o alta parere pe care-am gasit-o aici, de la un "proud member al RCC" :lol: :
Quote:
O stire calda. Unblind pe un site ( dr..Ku m-a pus?) am aflat, pe larg, definitia la mahalagioaica. Din scrisele autorului se pare ca, mahalagioaica este o persoana de gen feminin, nascuta pe meleaguri mioritice, care se duce la usa unu-i apartament vecin, unde se da muzica tare; bate cu pumnul in usa (pentru ca stapinul casei sa auda) si reproseaza melomanului ca maneaoa este prea tare, si nu e mozart. De ce n-o fi dat un telefon, de ce n-o fi pus o scrisorica, de ce n-o fi chemat pe acei ce se ocupa de Crime fri Hausing? Eu nu stiu ! Am mai aflat ca, personajul are un baietel (sa-i traiasca) frumusel,de vre-o 15-16 anisori, si ca a emigrat in Canada (desi s-a relocat; pentru ca emigranti au fost regalistii fugiti din America, si "urmaritii" fugiti din Romania ) Am mai aflat ca, presonajul mahalagioaica se duce si asculta la usa vecinilor, niste expresii greu de reprodus aicea.... Dupa care ajunge la concluzia ca, romanii..... Mai, omule. Stai deoparte. Ca tu ai ceva lice in cap (ca si mine de altfel) dar, de dincolo de usa poti primi ceva alice si e pacat. Naravas personaj. Si ma doare, pentru ca eu.... vezi mai jos.
Eu am fost baiat, de baiat de mahala.. (sau,cum am ajuns eu cu ifose de 'telectual in Ca.)
M-am nascut intr-o mahala, mai la o margine a urbei, intr-o familie saraca atit material, cit si cu duhul.
etc etc etc
Cum discutia aceasta a devenit oarecum gen frecat menta si numai la ceva logic nu s-a prea raspuns, da-mi te rog si mie sansa sa ma retrag, fara a-mi mai trimite insinuari deplasate :-? .
Draga Cristi, este dreptul tau sa te retragi dintr-un dialog care nici macar nu s-a infiripat. Dar este si dreptul meu sa iti citez o veche zicala : "Vulpea cand nu ajunge la struguri zice ca sunt acri." gabi
????????? :-? :-o :-? :-o :-? :-( Draga Gabi, N-am nici cea mai mica idee la ce te referi, dar ramane cum vrei tu, c-am obosit... Sanatate, voiosie, toate cele bune... Cristi
Citeva corectii la articolul lui Cristi. Nu ca Angela mi-e prietena - sau doar colaboratoare -, dar si adevaruul imi este:-)
Angela nu traieste intr-un "co-op". Si chiar daca ar fi asa, e prima data cind citesc ca ar trebui sa punem, printre intrebarile pe care ni le punem cind cautam o lucuinta, si "Dar romani locuiesc in zona?" Am auzit ca sunt romani care evita zona sudica a Vancouverului pt ca ar fi cam multi indieni (east), sau alte zone pentru ca sunt chinezi... Iata ca Cristi ne indeamna sa ii trecem si pe romani pe lista, nu cumva sa ajungem, Doamne fereste!, chiar si din intimplare, intr-o "mahala".
Al doilea lucru: paiul si birna. Nu, Angela nu arata cu degetul fariseic spre altii. Ea nu se delimiteaza de ceilalti, chiar daca ii critica. Ea ni-i prezinta pur si simplu asa cum sunt. Problema care ar trebui pusa este: exagereaza? Falsifica? Dar daca este si ea o "mahalagioaica", ar trebui sa taca? Da, stiu, multor romani le-ar place sa nu se "generalizeze". Sa se spuna, eventual "in ciuda exemplelor individuale date, mahalaua romaneasca a ramas la periferia Bucurestiului. Orice asemanare cu persoane reale este mai mult decit intimplatoare, cunoascut fiind ca exceptiile nu intaresc regula (asa cum rauvoitorii ar afirma...)
In sfirsit, "mahalagismele" folosite de ea. In primul rind, ca ea nu a rabufnit, nu si-a folosit propriile ei expresii, ci a citat pur si simplu expresia (colarata) folosita de una din exemple. Ar fi trebuit sa se auto-cenzureze? Sa puna niste 'bip'-uri? Sa caute echivalente "decente" expresiei? Asa e, nu suntem imuni la potopul de vulgaritate care se revarsa peste noi - mai ales din TV, mai ales din tara. Pe de alta parte, obscenitatile au inceput sa isi faca loc in literatura post-modernista. A judeca limbajul Angelei dupa o expresie redata intr-un articol - si de aici intregul caracteer al autoarei, mi se pare deplasat. Indiferent unde se face acea observatie:-)
Multumesc pentru raspuns (chiar daca apare sub forma de ... "corectii" :-) )
(1) E irelevant cred daca "mahalaua" Angelei era co-op sau nu, cert e ca e o zona sau building cu romani. In restul primului tau paragraf, nu stiu ce metoda de "A implica B" ai folosit :-), imi scapa. Ca problema "unde ne instalam" n-am abordat-o absolut deloc si e la latitudinea fiecaruia unde si cum isi pune cortul. Singura intrebare (logica si pusa la modul general) era: daca te deranjeaza atat de mult sa locuiesti printre romani, de ce nu-ti cauti alta zona?
(2) Desigur ca Angela nu falsifica :-)! De asta am spus clar ca mi-a placut articolul, ca vad parca "tabloul" cat se poate de realist sub ochi, si-am ras bine (nu-i prima oara) la modul in care a prezentat lucrurile. Nu-s nicidecum printre cei cu "ar trebui sa taca" si o stii :-). Ba chiar astept sincer cu nerabdare, de la luna la luna, sa-i citesc urmatoarea "schita". Apreciez deschis talentul cuiva la scris, chiar daca pe linie de idei putem avea opinii si conceptii mult diferite.
(3) Nu deranjeaza "mahalagismele" Angelei, eu unul recunosc ca-mi scapa adesea cate o injuratura neaosa romaneasca in diferite ocazii. Cred insa ca "poleiala" asta o ducem totusi cu noi din copilarie, pe cand Angela doar "banuieste" ca a afectat-o si pe ea. Fara sa aprofundez, mi-am exprimat doar opinia ca-i foarte bizar sa-ti manifesti pudic oroarea la mahalagisme cu alte mahalagisme, folosite pe undeva (asa-mi apar) in mod pervers. E-adevarat ca "dau culoare" tabloului si poate "se vinde mai bine", insa (daca nu gresesc) articolul vorbeste si despre educarea copiilor, si e pacat sa le imbogatim implicit vocabularul afland cum se scriu pe romaneste (cu toate semnele de punctuatie corect puse) injuraturile teapene haiducesti :-).
(4) Remarca in final ca, instalandu-te intr-o astfel de "mahala" (termenul autoarei), NU AI cum sa gasesti adoratori de-ai lui Mozart (nici eu n-ascult Mozart; nici Bach; simt nevoia uneori de Rachmaninov, Mendelsson sau chiar Tchaikovsky, dar nu Mozart, ca ma enerveaza :-)). Pe undeva chiar o deplang sincer pe autoare ca nu stie chiar nici un roman (!?!) - si citesc ca nu-i vorba numai de vecini; e, cum spui tu, "generalizare" - care sa-ntruneasca cele trei calitati esentiale de mai jos:
Quote:
încerc să îi explic calm și argumentând cu exemple că nu toți românii sunt așa; mai sunt și români care preferă Mozart manelelor, care știu să facă acordul între subiect și predicat, care știu să poarte un dialog, nu monologul de’a surda căruia mahalagii îi spun “conversațieâ€. Nu mă crede, căci realitatea imediată lucrează împotriva mea și îmi demontează fără echivoc demonstrația. “Atunci cum se face că prin jur nu am văzut nici unul?â€. Nu am replică și renunț să pledez pentru o cauză pierdută
...Gresesc, cu "dialogul" am vazut c-au aparut niste "experti" in comunitate. Si-au creat si-un "Centru" special pentru asa ceva :-D. Iar cu subiectele si predicatele, vad ca apare tot mai multa "lume buna" pe site-ul celalalt, al "organizatiei" ;-) O scriu cu ironie (trista totusi, va asigur), si fara rea intentie...
Numai bine, Cristi
PS: Am dat un raspuns pe-acesta tema si unde am postat initial articolul. Cum n-am intentia de a crea vreo "punte", o spun doar informativ, in caz ca un ...dialog real (pe baza de opinii si impresii la locul lor) s-a dorit cu adevarat.
Intr-un eseu mai vechi vorbeam despre o oaie. Redau un pasaj:
Quote:
"De ce nu îți vezi tu de vacanța ta? De ce îți pierzi timpul și banii, mai ales timpul, ca să reclami o oaie moartă de care nu-i pasă nimănui?"
Da, eroul gasise o oaie moarta pe plaja si, in loc sa se mute "mai incolo", s-a zbatut sa o vada luata...
De ce amintesc de acel eseu? Pentru ca acesta este sfatul pe care ni-l dai. 'Daca te deranjeaza mahalaua, de ce nu cauti o alta locuinta?' Zic si eu ca americanii: am ajuns la Ocean. De aici unde fugm mai spre Vest? Deci, nu e vorba despre faptul ca locuiesti (sau nu) intr-un co-op (desi corectia a fost exacta; faci prea multe presupuneri, Cristi, si nu intotdeauna ele reflecta realitatea), ci daca acepti (sau nu) comportamentul celorlalti. Si, desigur, acestia sunt romani - pentru ca, oricit ar parea de curios, Angelei ii PASA de ce fac romanii si nu indienii sau canadienii. Ea scrie despre romani pentru romani, si nu neaparat ca sa "rupa gura tirgului", sa creeze controverse si, eventual, sa ajute la vinzarea revistei
Ingrijorarea ta fata de faptul ca "mahalagismele" Angelei poate avea un efect tot atit de nociv asupra "copiilor" este nejustificata, cred eu. Copiii nostri nu citesc Atheneum. Nu stiu daca citesc vreo revista, dar daca o fac, nu citesc romaneste. Sansele ca vreun copil sa citeasca ce a scris Angela este minim. Cu atit mai grav este vocabularul folosit de multi romani in fata copiilor lor, fara discernamint - pentru ca acesta are un impact major! De aceea a si scris Angela ce a scris, poate acea vecina a ei nu numai o va injura, mahalageste, ci isi va controla intrucitva expresiile folosite in fata copilului.
In sfirsit, nu ai de unde stii daca in acea "mahala" (si Angela nu vorbeste despre blocul ei ca despre o mahala - ci despre 'mahalua din noi', cum i-ai zis tu) nu sunt si romani care asculta Mozart. Nu scrie despre ei, scopul articolului nu este sa faca analiza comunitatii romanesti, ci sa prezinte niste caractere. Si spune ca acele exeplare nu sunt cele mai reprezentative, chiar daca fiul ei nu cunoaste altele. Cei ce asculta Mozart prefera sa o faca in intimitate, nu pe balcon impreuna cu tot cartierul. Si, in general, prefera sa se tina cit mai departe de ceilalti romani. Cu felul de a fi al Angelei, nu cred ca ea primeste prea multe invitatii :-) Nimeni nu este fara pata si, banuiesc, nimeni nu are chef sa se recunoasca in vreo schita...
Altfel, cel ce generalizeaza esti tu. Si nu esti nici corect in aprecieri. Noi (nici eu, nici Angela) nu dorim, cum ziceam, sa facem o caracterizare a comunitatii romanesti, ci sa prezentam "caractere". Nu avem obligatia sa prezentam si "cazurile pozitive", nu trebuie sa convingem pe nimeni ca sunt SI romani de valoare, corecti, ascultatori de Mozart, ne-magalagii. Stii de ce? Pentru ca sunt! Pentru ca nu este nici un merit ca sunt, pentru ca este NORMAL sa fie. Este anormal sa intilnim "caractere" - si atunci ii aratam cu degetul, poate se indrepta. Stiu, sansa e minima, dar cel putin incercam, nu schimbam cartierul...
nick
PS. Am citit comentariile tale de pe site-ul ce-ti apartine. Nu am intrat de mult acolo, tot nu am dreptul la "dialog". Trebuie sa iti spun aici, unde am dreptul, ca intr-adevar iti permiti multe presupuneri, iar acestea nu sunt intotdeauna bazate pe fapte. Uneori chiar deloc.
Articolele mele nu reflecta o anumita frustrare ca nu mai sunt la Centru, sau ca nu se face cum as vrea eu. Stilul nu mi s-a schimbat de cinci ani, de la aparitia revistei - nici chiar atunci cind, cum zici tu, "mi se facea pe voie". Iar in cazul Anegelei nici nu se pune problema, ea nu a fost NICIODATA implicata in Centru. Explicatia este mult mai prozaica: ne PASA. Si, mai credem ca o critica face cit zece laude. Cel putin cu romanii...
Ai dreptate (in multe). Pacat insa de atata efort investit intr-o "oaie moarta", care-n mod sigur n-o sa reinvie tot aratand-o cu degetul si spunandu-i ca-i ...oaie proasta (cam asa arata de-afara, si stii ca nu-i doar impresia mea).
Din bunavointa ultimei tale replici, deduc ca mi-ai cam patruns si tu sensul mesajului. Ca efectele ajung sa fie chiar contrare (cred ca le constatati si voi). Stiu de multa vreme ca "ii aratati cu degetul, poate se indreapta". N-or sa se indrepte, ca asa au crescut. Cine s-a "recunoscut" pe-aici, n-a mai trecut si a doua oara. Si-atunci ajungi de fapt sa scrii pentru niste ..."oi" care nici nu mai citesc ce scrii. De la acestea n-o sa ai vreodata "dialoguri", ca nici nu stiu sa exprime. Si pur si simplu nu le pasa. Iar cei care mai citesc totusi (si care-or mai asculta si ..."Mozart"), or sa se-ntrebe ce "parinte" e asta, care-i tot spune copilului sau ca-i tampit, ca sa-l "indrepte" cica. Si or sa faca si ei pasi, vazand ca tot sunt pusi aiurea la gramada cu ..."mahalaua" (asa se intelege)...
Este desigur la latitudinea fiecaruia ce si cum face. Dar daca mi-ai patruns si tu sinceritatea si durerea chiar a raspunsurilor mele, vei vedea ca realitatea imediata, efectele, arata ca oile s-au inmultit mai mult, si-au facut stana lor proprie si au intors demult spatele ciobanului. Vrand sa faca bine, ciobanul a facut (poate fara sa-si dea seama) mai mult rau, ca si-a indepartat pana si pe cei care erau totusi mai ca el (sau cel putin stiau sa articuleze cuvinte :-)).
...Oricum, ma voi opri aici ca m-am intins prea mult. Multumesc pentru schimbul de replici si intelegere.
Cristi
P.S.: Contul sanis iti este liber de aproape doi ani. Pacat ca faci si tu presupuneri gresite, poate ti-ai uitat doar parola. Oricine a avut vreodata dificultati de logare, a fost suficient sa-mi spuna si am ajutat.
Cristi, ma vad nevoit sa te corectez din nou:-) Nu am incercat niciodata sa dialoghez cu "oile moarte". Dar atunci, de mult, niste oameni au luat oaia si au ars-o, si nu am prea auzit ca pe litoralul romanesc sa se mai intimple de atea. Ba chiar cineva care a fost de curind acolo imi spunea ca plajile sunt curate. Poate unde sunt mult reduse, luate de mare... Dar poate si pentru ca unii, cind si cind, nu s-au multumit sa isi mute cearsaful.
Deci, nu putem decit spera. Refuz sa generalizez, nu TOTI romani deranjati de vreun articol vor inceta sa mai citeasca revista. Ba vreo 2-3 poate chiar se vor contola mai mult... Nu de alta, dar sa nu vina Angela, sa ii faca iar de risul comunitatii:-)
Asa e, nu am mai verificat daca ma pot sau nu loga pe site-ul tau. O sa incerc sa uit ca am avut contul blocat doar pe doua site-uri, din care unul e cel "liber" de orice...
As putea spune despre articol ca este tipic romanesc. Respira si inspira a prostie fudula, mitocanie, trivialism. Imi permit sa spun ca, intamplator am cunoscut gasca aceea de "inginerasi" despre care Tapu Angela face referire si am ascultat si parerea lor. Desigur, o tratau intr-un mod normal. Este un mos normal de a trata un om frustrat cu rasete si compasiune, deh, saraca atata poate in lungile nopti in care este lipsita de companie in casa. Oare daca nu ar fi fost frustrat a ar fi venit aici? Oare daca avea puterea implinirii in tara natala ar fi emigrat aici? Evident, cred ca nu. Fiindca din tot ce am cunoscut acasa motivul economic a predominat. Extrem de putini oameni impliniti profesional au plecat. Toti am plecat din cauza mizeriei economice. Mahala. Un cuvant asimilat din extrem de numeroasele turcisme nefericite care ne-au invadat tara de-a lungul timpului. Dar in acele mahalale sa nu uitam ca multi, chiar foarte multi dintre noi au crescut. Iar faptul ca uneori aici ne este dor de muzica romaneasca, ca uneori ne este dor sa ne mai strangem unii langa ceilalti si sa mai auzim un gangurit romanesc, sa petrecem o sarbatoare crestina sau o zi aniversara in care iti doresti aproape prietenii asta nu inseamna mahala. De cate ori am fost la prietenii nostri din acea "mahala" ne-am simtit bine si niciodata nu am auzit manele, tiganele sau muzica data la maxim. Si nu sunt singurii romani cu care suntem prieteni aici. A existat fireste miros de gratar dar nu este singurul loc din Vancouver unde miroase asa. Nu am vazut niciodata barbati beti la aceste petreceri precum am vazut canadience bete sambata seara si intre picioare cu o urma mare, mare de tot de umezeala. Desigur Tapu Angela poate prefera mirosul marihuanei, care razbate mai peste tot in blocurile de rent, asociat civilizatiei extrordinare a acestui popor, dar degustibus non disputandum. Oare cine o opreste pe Tapu Angela, care acum este si ea membra a acelei mahalale sa se mute de ex. in British Properties? Chiar i-as putea recomanda niste locatii unde cu siguranta s-ar simti extraordinar si nu ar mai auzi vorba romaneasca. Dar revin la idee. Suntem un neam blestemat. Consideram ca prin plecarea de acasa suntem datori sa denigram radacinile. Deh, suntem barosani, locuim si muncim aiurea si tot ce miroase a casa ne pute. Mi-e sila si scarba de asemenea romani. Am avut aici experiente extrem de neplacute cu firme conduse de romani si care ne tratau extrem de rau dar asta nu a insemnat sa generalizez faptul ca suntem mahalagii si jigodii. Oare cand o sa intelegem ca suntem o familie? Oare cand o sa intelegem ca nu foloseste nimanui sa ne injuram ca la usa cortului unii pe ceilalti? Oare cand o sa intelegem o data pentru totdeauna ca suntem la fel, niste imigranti amarati care incearca sa faca ceva frumos cu viata lor?
Se intimpla la noi - poate si la altii - sa generalizam atunci cind ne convine, si sa protestam orice 'generalizare', reala sau inchipuita, atunci cind nu ne convine.
Sa exemplific. Suntem cu totii mindrii pentru toate cele, mai bune si mai foarte bune. "Noi", "romanii" cistigam vreo olimpiada scolara, vreun meci de fotbal, vreun premiu international. Nu prea bagam de seama ca acel (acei) roman(i) are/au un nume. Ca acel succes, care ii/le apartine personal, este rezultatul talentului, renuntarilor, pasiunii si mai ales MUNCII de ani de zile. Nici vorba nu se datoreaza calitatii de "roman". Dar ne falim cu ele - si poate nu e rau. Cred ca toate neamurile se mindresc cu eroii lor. Poate, uneori nu "mahalageste" ("ati mincat bataaaaie!") - dar uneori chiar si asa.
In schimb, cind cineva indrazneste sa scrie ceva rau despre vreun roman, unii iau foc. Cum indraznim, IARASI, sa ne vorbim neamul de rau? Neaparat e vorba de oarece frustrari. In mod cert, de rautate, invidie, ratare... Un autor are doua drepturi: sa nu scrie (ca precis o face din lipsa de alte activitati mai 'folositoare' - care or fi alea...) si, doi: sa scrie "frumos". Despre soare, despre floricele, despre miei albi pe picior de plai (nici vorba sa aminteasca de trei ciobanei!), eventual despre succesele romanesti.
De ce se trezeste unu-altu' sa sara in "apararea poporului"? De unde si pina unde a inteles el ca, daca cineva povesteste despre o vecina care isi injura copilul, face neamul de ris? Ce are ascultarea manelelor cu dorul de tara si respectul fata de limba si traditiile romanesti autentice? Il las pe stimabilul cciurel sa ne explice... Sa ne spuna mai ales unde si cind a invatat el sa generalizeze. Pe atunci cind umbla vorba ca cine critica "realizarile" ssmd-ului, "da in tara si-n popor"? Riscind eventual niste picioare in gura de patriotii nostrii de securisti...
Pentru ca uite, daca cei ce au 'rezistat prin cultura' dupa 90 s-au apucat sa scrie despre floricele si scufite rosii - dar deloc despre lupi! - am ajuns sa ne dea lectii de morla "patriotii": de-alde VC Tudor, Dan Voiculescu, Merce, Plesita, Becali... Halal sa ne fie!
Este ușor să ... scrii, sau să crezi, sau să "analizezi", după ce ai trecut de ... cerc. îmi pare rău, dar trebuie să o spun: "mea culpa", păcat, mare păcat pentru aceste cuvinte. Este Zi Frumoasă, Este Voioșie, Sunt Zâmbete ? Atunci de ce-i superi pe alții??????????????????? PÄ‚CAT !!!!!!!!!!!!!!!!!!! Fără cuvinte... Paul Doru Chinezu
O analiza lucida, reala a unei vieti pe care noi romanii (ramasi pe plaiurile mioritice) o retraim zi de zi in oricare loc unde ne-am afla. Exista, in permanenta, doua Romanii paralele - una a olimpicilor candidati definitiv la emigrare sau a celor ce nu mai au timp sau putere de a-si reface viata si alta a mahalalei din ce in ce mai prezenta. Ar trebui scris si un articol despre impostura aproape generalizata la nivel social, politic sau stiintific. Atat timp cat in Romania exista cariere cladite pe fals - profesori universitari ce isi cumpara onoruri internationale si plagiaza cat pot sau oameni politici ce isi cumpara posturile, de ce sa ne mai miram ca mahalaua ne impresoara, ne sufoca oriunde am fi? Este o consecinta directa a unei subordonari culturale de catre o "elita" aflata intr-un continuu declin. Feilicitari! Conf.univ.dr. Catalin Angelo Ioan
Va multumesc in numele Angelei:-) E vara, e ocupata - probabil intra rar pe aici...
Exista un fenomen pe la noi care il inlocuieste pe cel de "politically correctness" de pe aici. Aici, in ciuda impresiei de-acasa, chiar si marile ziare (sa nu vorbim de TV-uri, chiar BBC) ocolesc deseori stirile 'neplacute', sau le dau la fund... In schimb, la noi se spala public cele mai urite zoaie in mass-media nationala - dar incercam sa pastram aparentele in ochii lumii (din-afara).
Un ultim exemplu este vilva creata de "tradarea" ministrului de Externe care a "indraznit" sa atraga atentia raportorilor UE ca laudele la adresa DNA sunt cel putin umflate. Si, in ciuda faptului ca toti romanii STIU ca asa e, ei ar prefera o minciuna sfruntata doar pentru ca, vezi Doamne, suntem si noi laudati cu ceva...
Ce are asta a face cu analiza Angelei? Pai, cam totul. Stim ca situatii similare celor prezentate de ea nu sunt deloc rare printre romanii de-acasa si de aici - dar preferam sa se "laude" ceva. Chiar daca e lipsit de importanta. Asta nu se face din patriotism, ci pur si simplu ca o reactie mostenita de la comunisti. Nu imi place sa amintesc aiurea de acest lucru - dar aceasta atitudine imi aminteste mult prea mult de presa nationala dinainte de '89, in care numai "realizarile" aveau voie sa apara. Iar critica nu putea fi decit "autocritica"...
Comments
Mahalaua ... din fiecare
Mi-a placut mult, desigur, si nu-i prima oara c-am ras copios la randurile Angelei. Exista insa o contradictie atat de evidenta intre a te plange de "mahala" si-a cauta totusi sa te instalezi si sa traiesti bine mersi in ea, ca indraznesc totusi sa aduc urmatorul comentariu (care sper sa fie privit cu inteligenta si fara banuieli deplasate de mai stiu eu ce interese). Copiez textul (cum a aparut "la mine"):
Mahalaua ... din fiecare
In articolul "Mahalaua", al revistei locale Atheneum, d-na Angela Tapu ne impregneaza (cu multa savoare si umor, s-o recunoastem) de izul "mahalelelor romanesti" din zona Vancouver-ului. In termeni pitoresti, aflam mai intai cum o vecina contracareaza cu muzica pusa la maxim vecinul de dedesubt, ce-si descarcase pe balcon, prin urlete de "Muie!" la betie, oful pe viata. Pentru ca mai apoi sa ne delecteze cu povestea altei vecine, in aparenta o "doamna", ce-si imboldea altminteri copila cu (redau textul, tot ad literam) "Manâncă, futu-ți morții mă-tii, că te omor!"
Spre deosebire de alt "admirator" controversat al dansei, de mai lunga data (de pe un alt site vancuvarean), ma numar totusi printre cei care-i admira sincer stilul, talentul si umorul. Chiar daca, in mod inevitabil, dupa limbajul atat de ...realist si colorat, intr-o revista cu frontispiciu "de cultura", te-ntrebi daca "mahalaua" romaneasca nu e de fapt inconstient impregnata puternic, de multa vreme, in fiecare din noi. Toti facem inevitabil parte din aceeasi mahala, o intregim si o alimentam, chiar daca ne credem mai presus de ceilalti. Iar unii nu pierd nici cea mai mica ocazie de a se ridica impotriva ei, de a o arata cu degetul, de parca ei s-ar situa in afara ei, cu aroganta sconcsului pe care-l deranjeaza mirosul fratilor sai. S-o recunoastem, noi romanii avem o tendinta de a ne bucura, exprima si petrece intr-un mod ce altora li se pare (si este) adesea prea frivol si cu siguranta vulgar. Mai rar gasesti in alte limbi injuraturi cu 'dulceata' si patosul celor spuse pe romaneste.
Cand insa paiul celorlalti ne acopera barna, ne pierdem in "indignarile" la adresa altora si uitam sa ne mai intrebam noi insine de ce, din moment ce am plecat din tara tocmai din pricina acestor mahalale ("Unul din motivele pentru care am plecat din țară, și poate cel mai puternic, a fost gradul de poluare cu mahalagii, pe care îi întâlneai în cele mai neașteptate locuri.", marturiseste autoarea), venim in occident cautandu-le si instalandu-ne special in ele. Ca nimic nu ne impiedica sa gasim zone si building-uri in afara celor suprapopulate cu romani. De fapt, romanii sunt in Vancouver doar cateva mii, iar probabilitatea de a da din intamplare de un asemenea cartier e minima. Avem cumva naivitatea sa credem ca romanii (in general petrecareti din fire si nu foarte buni la capitolul respectarii intimitatii altora) s-au transformat aici peste noapte? Eu unul n-am avut-o si n-am cautat sa ma instalez vreodata in acele co-op-uri, in care se pare ca autoarea s-a instalat deliberat inca de la sosirea ei in Canada. "Cum s-au adus unii pe alții, complexul de apartamente s-a umplut încet-încet cu români, transformându-se astfel într-o autentică mahala", mai scrie autoarea, lasand parca sa se creada ca pe aici se-ntampla asa cu mai toate apartamentele (deci n-avea de unde alege).
Solutia era cat se poate de simpla de la bun inceput: nu-ti place mirosul de mancare? Atunci nu te instala langa un restaurant! Nu-ti plac apucaturile romanilor? Atunci nu cauta sa locuiesti langa nasul lor. Ca altfel, singura concluzie e ca o cauti, ca sa ai mai apoi ce critica. Ca pe de-o parte strambi din nas la noroi, dar iti place mocirla. Sau, cum bine si sagalnic mai zice smecherul roman: pute, pute, ... da-i caldutz...
Cristi Scutaru
Vancouver/Canada
Re: Mahalaua ... din fiecare
I-aș fi recunoscătoare domnului Cristi Scutaru dacă mi-ar spune unde a apărut articolul domniei sale, pentru că "la mine"... mie, una, nu îmi spune nimic :)
Mulțumesc,
gabi schuster cărărușă
Re: Mahalaua ... din fiecare
Cum n-am avut intentii publicitare si oricum era nesemnificativ (cata vreme am mentionat ca textul a fost copiat intocmai si integral), am crezut ca-i mai delicat sa nu adaug link-uri :-)
Adresa site-ului meu (cunoscuta deja de majoritatea celor de-aici, din Vancouver) imi apare la profilul de membru.
Cristi
Si iarasi despre... mahala
Domnule Cristi,
as vrea sa incep prin a remarca faptul ca datorita structurii redactorilor si colaboratorilor revistei, Atheneum si-a cam pierdut atributul de "locala", dupa cum afirmati nu fara o subtila ironie. Este insa inevitabil ca revista, sa oglindeasca si elemente ale comunitatii canadiene unde, ea s-a nascut. Si nu gasesc nimic rau, ca noi romanii, sa ne regasim in trasaturile noastre comune indiferent unde traim. Citind pana la capat demersul dumneavoastra ma gandesc la I.L. Caragiale, pe care l-ati fi criticat, pesemne, in aceiasi termeni.
Daca suntem din mahala nu avem voie sa descriem sau sa criticam mahalaua? As zice dimpotriva. Cine o cunoaste mai bine decat cel care o traieste zi de zi? Cat despre distantarea in alte cartiere... hm... o citez pe autoare:
Quote:
O expresie care mi-a atras atentia in comentariul dumneavoastra a fost Quote:
.
Cred ca notiunea de cultura este un prilej de meditatie. Merita sa renuntam la cliseele cu care verbalizam tendinta de a ne separa de incultura.
Intr-un timp in care literatura si artele in general, ocupa, rand pe rand, spatiile interzise, ar fi anacronic sa imbracam hainele bunicilor.
Iar tușele groase sunt mijloace artistice cu care se subliniaza subiectul.
Si ar mai fi ceva. Incerc de multa vreme sa inteleg de ce, noi romanii :), nu putem sa ne situam decat intr-o tabara sau in alta. Sa nu fi gasit drumul de mijloc? Sau nu avem curajul unei atitudini, fie ea si singulara?
Re: Si iarasi despre... mahala
Gabi (spune-mi te rog Cristi, sper sa nu deranjeze lipsa de formalitate),
(1) Chiar nu vad ce "subtila ironie" ai gasit in "al revistei locale Atheneum". Cata vreme majoritatea editorialelor si articolelor de fond, scrise cu precadere de Nick si Angela, se refera la romani din zona Vancouverului (si personal gasesc asta atractiv), as fi perceput-o poate mai "universala" nu prin argumentele aduse de tine, ci prin completari DE CONTINUT ale tablourilor pictate. Ai fi putut de pilda spune tu cum apare "mahalaua" la voi, in Germania...
(2) Caragiale nu s-a instalat in Ferentari ca sa critice Ferentariul, aici e diferenta in argumentatia mea. Imi amintesc ca autoarea insasi a avut reactii similare (multe din ele juste) fata de cei veniti in Canada, care apoi strambau din nas la toate. Nu stiu deci de ce-i atat de greu de acceptat punctul acesta logic de vedere (fara atatea rastalmaciri), care n-are nimic de-a face cu vreo critica la persoana, impuneri de a ce sa scrie sau nu careva sau negativism rauvoitor. Un dialog real insa e cladit prin argumentatii logice, iar eu cred sincer ca le-am adus.
(3) Referitor la cultura, scrii poezii, esti deci la curent cu valul de obscenitate si sexualitate clar excesiva prin care se identifica azi mult "modernismul" unor generatii. Cred sincer ca o scriere e cu atat mai buna cu cat reuseste sa omita chiar total vulgaritatile si totusi sa capteze. E plin de oameni, mai ales pe internet, care mai degraba se refuleaza si se descarca prin abject, decat sa creeze un act cultural sau artistic (asa cum pretind). Plus ca un om cu aparente decente lasa exact impresia "doamnei" ce injura in spatele usii, cand foloseste pervers aceleasi tehnici si termeni ca sa raspandeasca episodul.
Dar este iar, desigur, o alta parere de-a mea si mi-am exprimat-o simplu, fara sa caut a o impune...
(4) De acord cu ce ai scris in incheiere. Si eu gasesc ca-ntr-adevar majoritatea noastra suntem de genul "ori esti cu noi, ori impotriva noastra", cale de mijloc nu-i lasata. Si ca acceptam greu (ca aici) critica la critica, intregirea unui tablou cu argumente conexe, ca nici un lucru nu-i doar alb ori negru. Iata am intervenit concret cu acest dialog, care cred ca a fost cumsecade si decent, chiar daca de pe pozitii unele antagoniste fata de cele ale autoarei (sau ale voastre, cei de la revista). Este absolut necesar sa fim pe-aceeasi lungime de unda, sau sa fim "lamuriti"/"invatati" ca un text trebuie parcurs doar intr-un singur sens? Nu cred. Important a fost sa ne spunem civilizat parerile, sa cautam cel putin sa intelegem si pe celalalt, chiar daca nu-l aprobam in totalitate. Pentru mine acesta e DIALOGUL, dovedit la concret. Si-ti multumesc si tie, si lui Nick, ca ati permis aceasta.
Cu bine,
Cristi
P.S. Sunt curios doar la ce s-o fi referit autoarea prin "care știu să poarte un dialog, nu monologul de-a surda căruia mahalagii îi spun "conversație...", dar ii astept rabdator noul ...monolog pe aceasta luna, prin care ..."sa ne invete" :-P
Despre... dialog
Draga Cristi,
sigur ca posibilitatea postarii comentariilor ne defineste pe toti de la Atheneum ca deschisi la dialog. Ne bucuram daca el are loc, ba chiar am avut si in revista o pagina rezervata pentru parerile cititorilor.
Referitor la punctul (1) as spune ca cei doi autori citati de tine sunt din Vancouver, dar subiectele lor nu se limiteaza numai la comunitatea canadiana. De ce nu scriu eu despre mahalaua din Germania? Simplu, pentru ca nu o cunosc. Romanii din Heidelberg ne intalnim in fiecare sambata intr-un restaurant, si ne simtim foarte bine la o bere sau o cafea. As putea spune ca ma feresc de grupurile organizate in jurul bisericilor, unde preotii isi disputa intr-un mod foarte nesportiv atat enoriasii cat si ierarhiile puterii. Si cum nu imi place sa ma las manipulata de la amvon, prefer sa stau de vorba la o cafenea cu romanii care nu au nevoie de institutia bisericii pentru a-si exercita credinta. Suntem si ne simtim liberi.
La punctul (2) as preciza ca marele Cargiale nu s-a "instalat" in Ferentari, deoarece s-a nascut in satul Haimanale si apoi a urmat scoala primara la Ploiesti, intr-o familie cu mari preocupari pentru teatru. Acestea toate vorbesc de la sine despre lumea lui Caragiale.
La numarul (3), te justifici ca nu vrei sa iti impui punctul de vedere. Ar fi si superfluu, pentru ca oricum fiecare gandeste, sau nu gandeste, pentru sine :)
Este foarte adevarat ca limbajul strazii a patruns in literatura ultimelor 2-3 decenii la autori de mare valoare. Cautarile artelor moderne nu au trecut indiferente pe langa revolutia sexuala din anii ´70. Tineretul de astazi este inundat de sexism si limbajul mai deocheat a intrat in cotidian. Din pricina aceasta nu putem osandi toate creatiile zilelor noastre la o asanare completa a vulgaritatii. Artele ingroasa simbolic si metaforic realitatea, tocmai pentru a-si sublinia mesajul. De la asta capata derogare acel segment de indivizi si creatii care isi fac din vulgaritate un scop in sine.
Asta se observa foarte lesne la bancuri. Exista bancuri triviale simpatice, care iti comunica cu humor o stare de lucruri, spre deosebire de altele care sunt numai un prilej de rostire a obscenitatilor si atat. Fiecare ne-am intalnit cu situatia aceasta, si de aceea o si dau drept exemplu pentru ca mi se pare foarte ilustrativa. Paralela cu artele moderne sexiste functioneaza dupa acest criteriu de selectie.
A elimina complet expresiile desuchiate din texte, inseamna sa descriem o lume de conserva, artificiala, care nu exista, si care este utopica si improprie.
In incheiere vreau sa iti spun ca nu trebuie sa fim toti la fel. Nici nu suntem :) Pe cat suntem de asemanatori, pe atat suntem de diferiti. Cum ar arata lumea daca am fi xeroxati dupa un model initial?
Ceea ce m-a incurcat pe mine in comentariul tau au fost referirile transparente la persoana privata a autoarei.
Poti sa nu fii de acord cu ideile ei, poti sa o critici din punct de vedere artistic, sau jurnalistic, sa ii gasesti eventuale greseli de structura a textului, dar viata ei privata nu este subiect de dezbatere.
Cel putin asa vad eu un dialog civilizat :)
Te asteptam in continuare cu comentarii, ba chiar ne bucuram sa auzim alte puncte de vedere.
g
Re: Despre... dialog
Da, si eu m-am bucurat de cele scrise de tine, pana la aceste acuzatii complet gratuite si aberante:
Quote:
Cata vreme persoana nu-si pune ea singura viata si familia pe tapet, folosindu-se pana si de copil ca sa arate (prin contrast) cat de neciopliti sunt ceilalti, sunt total de acord cu tine. Intr-un articol de critica sociala insa, in care iti folosesti deliberat persoana I ca sa zugravesti in termeni deloc magulitori pe altii, sa nu ramana dubii ca acei vecini considerati "mahalagii" sunt intr-adevar cei care locuiesc la o adresa de Coquitlam pe care o gasesti rapid si pe Internet, cred ca autorul ar trebui sa isi asume si responsabilitatea si riscul de a fi analizat la randu-i. Gasesc total ipocrit de a te servi de hartie ca sa injuri pe altii, cu pretentia mai apoi ca textul sa-ti fie judecat doar ... "artistic" :lol:
Apoi, eu chiar nu vad ce fel de "referiri transparente" ai vazut, fiindca de viata ei privata ai vorbit mai degraba tu, Nick si Angela (in articolul ei) :lol: . Intrebarea mea (la care nu s-a raspuns absolut deloc) era de ordin general si de total bun simt: de ce un roman ca "personajul" Angela (daca doresti s-o pun astfel :-) ) nu cauta sa se mute dintr-o zona pe care-o gaseste atat de infecta? Preferinta de a sta si de-a te plange de-o astfel de coclaiala e tot unul din moravurile si metehnele tipice romanesti, sindrom cunoscut sub acel pitoresc "pute, pute, da-i caldut".
Doar ca sa vezi ca pererile pe un subiect pot fi mult nuantate, o sa inchei, iata, c-o alta parere pe care-am gasit-o aici, de la un "proud member al RCC" :lol: :
Quote:
etc etc etc
Cum discutia aceasta a devenit oarecum gen frecat menta si numai la ceva logic nu s-a prea raspuns, da-mi te rog si mie sansa sa ma retrag, fara a-mi mai trimite insinuari deplasate :-? .
Cristi
Re: Despre... dialog
Draga Cristi,
este dreptul tau sa te retragi dintr-un dialog care nici macar nu s-a infiripat.
Dar este si dreptul meu sa iti citez o veche zicala :
"Vulpea cand nu ajunge la struguri zice ca sunt acri."
gabi
Re: Despre... dialog
????????? :-? :-o :-? :-o :-? :-(
Draga Gabi,
N-am nici cea mai mica idee la ce te referi, dar ramane cum vrei tu, c-am obosit...
Sanatate, voiosie, toate cele bune...
Cristi
Re: Mahalaua ... din fiecare
Citeva corectii la articolul lui Cristi. Nu ca Angela mi-e prietena - sau doar colaboratoare -, dar si adevaruul imi este:-)
Angela nu traieste intr-un "co-op". Si chiar daca ar fi asa, e prima data cind citesc ca ar trebui sa punem, printre intrebarile pe care ni le punem cind cautam o lucuinta, si "Dar romani locuiesc in zona?" Am auzit ca sunt romani care evita zona sudica a Vancouverului pt ca ar fi cam multi indieni (east), sau alte zone pentru ca sunt chinezi... Iata ca Cristi ne indeamna sa ii trecem si pe romani pe lista, nu cumva sa ajungem, Doamne fereste!, chiar si din intimplare, intr-o "mahala".
Al doilea lucru: paiul si birna. Nu, Angela nu arata cu degetul fariseic spre altii. Ea nu se delimiteaza de ceilalti, chiar daca ii critica. Ea ni-i prezinta pur si simplu asa cum sunt. Problema care ar trebui pusa este: exagereaza? Falsifica? Dar daca este si ea o "mahalagioaica", ar trebui sa taca? Da, stiu, multor romani le-ar place sa nu se "generalizeze". Sa se spuna, eventual "in ciuda exemplelor individuale date, mahalaua romaneasca a ramas la periferia Bucurestiului. Orice asemanare cu persoane reale este mai mult decit intimplatoare, cunoascut fiind ca exceptiile nu intaresc regula (asa cum rauvoitorii ar afirma...)
In sfirsit, "mahalagismele" folosite de ea. In primul rind, ca ea nu a rabufnit, nu si-a folosit propriile ei expresii, ci a citat pur si simplu expresia (colarata) folosita de una din exemple. Ar fi trebuit sa se auto-cenzureze? Sa puna niste 'bip'-uri? Sa caute echivalente "decente" expresiei?
Asa e, nu suntem imuni la potopul de vulgaritate care se revarsa peste noi - mai ales din TV, mai ales din tara. Pe de alta parte, obscenitatile au inceput sa isi faca loc in literatura post-modernista. A judeca limbajul Angelei dupa o expresie redata intr-un articol - si de aici intregul caracteer al autoarei, mi se pare deplasat. Indiferent unde se face acea observatie:-)
Nick
Re: Mahalaua ... din fiecare
Multumesc pentru raspuns (chiar daca apare sub forma de ... "corectii" :-) )
(1) E irelevant cred daca "mahalaua" Angelei era co-op sau nu, cert e ca e o zona sau building cu romani. In restul primului tau paragraf, nu stiu ce metoda de "A implica B" ai folosit :-), imi scapa. Ca problema "unde ne instalam" n-am abordat-o absolut deloc si e la latitudinea fiecaruia unde si cum isi pune cortul. Singura intrebare (logica si pusa la modul general) era: daca te deranjeaza atat de mult sa locuiesti printre romani, de ce nu-ti cauti alta zona?
(2) Desigur ca Angela nu falsifica :-)! De asta am spus clar ca mi-a placut articolul, ca vad parca "tabloul" cat se poate de realist sub ochi, si-am ras bine (nu-i prima oara) la modul in care a prezentat lucrurile. Nu-s nicidecum printre cei cu "ar trebui sa taca" si o stii :-). Ba chiar astept sincer cu nerabdare, de la luna la luna, sa-i citesc urmatoarea "schita". Apreciez deschis talentul cuiva la scris, chiar daca pe linie de idei putem avea opinii si conceptii mult diferite.
(3) Nu deranjeaza "mahalagismele" Angelei, eu unul recunosc ca-mi scapa adesea cate o injuratura neaosa romaneasca in diferite ocazii. Cred insa ca "poleiala" asta o ducem totusi cu noi din copilarie, pe cand Angela doar "banuieste" ca a afectat-o si pe ea. Fara sa aprofundez, mi-am exprimat doar opinia ca-i foarte bizar sa-ti manifesti pudic oroarea la mahalagisme cu alte mahalagisme, folosite pe undeva (asa-mi apar) in mod pervers. E-adevarat ca "dau culoare" tabloului si poate "se vinde mai bine", insa (daca nu gresesc) articolul vorbeste si despre educarea copiilor, si e pacat sa le imbogatim implicit vocabularul afland cum se scriu pe romaneste (cu toate semnele de punctuatie corect puse) injuraturile teapene haiducesti :-).
(4) Remarca in final ca, instalandu-te intr-o astfel de "mahala" (termenul autoarei), NU AI cum sa gasesti adoratori de-ai lui Mozart (nici eu n-ascult Mozart; nici Bach; simt nevoia uneori de Rachmaninov, Mendelsson sau chiar Tchaikovsky, dar nu Mozart, ca ma enerveaza :-)). Pe undeva chiar o deplang sincer pe autoare ca nu stie chiar nici un roman (!?!) - si citesc ca nu-i vorba numai de vecini; e, cum spui tu, "generalizare" - care sa-ntruneasca cele trei calitati esentiale de mai jos:
Quote:
...Gresesc, cu "dialogul" am vazut c-au aparut niste "experti" in comunitate. Si-au creat si-un "Centru" special pentru asa ceva :-D. Iar cu subiectele si predicatele, vad ca apare tot mai multa "lume buna" pe site-ul celalalt, al "organizatiei" ;-) O scriu cu ironie (trista totusi, va asigur), si fara rea intentie...
Numai bine,
Cristi
PS: Am dat un raspuns pe-acesta tema si unde am postat initial articolul. Cum n-am intentia de a crea vreo "punte", o spun doar informativ, in caz ca un ...dialog real (pe baza de opinii si impresii la locul lor) s-a dorit cu adevarat.
Re: Mahalaua ... din fiecare
Intr-un eseu mai vechi vorbeam despre o oaie. Redau un pasaj:
Quote:
Da, eroul gasise o oaie moarta pe plaja si, in loc sa se mute "mai incolo", s-a zbatut sa o vada luata...
De ce amintesc de acel eseu? Pentru ca acesta este sfatul pe care ni-l dai. 'Daca te deranjeaza mahalaua, de ce nu cauti o alta locuinta?' Zic si eu ca americanii: am ajuns la Ocean. De aici unde fugm mai spre Vest? Deci, nu e vorba despre faptul ca locuiesti (sau nu) intr-un co-op (desi corectia a fost exacta; faci prea multe presupuneri, Cristi, si nu intotdeauna ele reflecta realitatea), ci daca acepti (sau nu) comportamentul celorlalti. Si, desigur, acestia sunt romani - pentru ca, oricit ar parea de curios, Angelei ii PASA de ce fac romanii si nu indienii sau canadienii. Ea scrie despre romani pentru romani, si nu neaparat ca sa "rupa gura tirgului", sa creeze controverse si, eventual, sa ajute la vinzarea revistei
Ingrijorarea ta fata de faptul ca "mahalagismele" Angelei poate avea un efect tot atit de nociv asupra "copiilor" este nejustificata, cred eu. Copiii nostri nu citesc Atheneum. Nu stiu daca citesc vreo revista, dar daca o fac, nu citesc romaneste. Sansele ca vreun copil sa citeasca ce a scris Angela este minim. Cu atit mai grav este vocabularul folosit de multi romani in fata copiilor lor, fara discernamint - pentru ca acesta are un impact major! De aceea a si scris Angela ce a scris, poate acea vecina a ei nu numai o va injura, mahalageste, ci isi va controla intrucitva expresiile folosite in fata copilului.
In sfirsit, nu ai de unde stii daca in acea "mahala" (si Angela nu vorbeste despre blocul ei ca despre o mahala - ci despre 'mahalua din noi', cum i-ai zis tu) nu sunt si romani care asculta Mozart. Nu scrie despre ei, scopul articolului nu este sa faca analiza comunitatii romanesti, ci sa prezinte niste caractere. Si spune ca acele exeplare nu sunt cele mai reprezentative, chiar daca fiul ei nu cunoaste altele. Cei ce asculta Mozart prefera sa o faca in intimitate, nu pe balcon impreuna cu tot cartierul. Si, in general, prefera sa se tina cit mai departe de ceilalti romani. Cu felul de a fi al Angelei, nu cred ca ea primeste prea multe invitatii :-) Nimeni nu este fara pata si, banuiesc, nimeni nu are chef sa se recunoasca in vreo schita...
Altfel, cel ce generalizeaza esti tu. Si nu esti nici corect in aprecieri. Noi (nici eu, nici Angela) nu dorim, cum ziceam, sa facem o caracterizare a comunitatii romanesti, ci sa prezentam "caractere". Nu avem obligatia sa prezentam si "cazurile pozitive", nu trebuie sa convingem pe nimeni ca sunt SI romani de valoare, corecti, ascultatori de Mozart, ne-magalagii. Stii de ce? Pentru ca sunt! Pentru ca nu este nici un merit ca sunt, pentru ca este NORMAL sa fie. Este anormal sa intilnim "caractere" - si atunci ii aratam cu degetul, poate se indrepta. Stiu, sansa e minima, dar cel putin incercam, nu schimbam cartierul...
nick
PS. Am citit comentariile tale de pe site-ul ce-ti apartine. Nu am intrat de mult acolo, tot nu am dreptul la "dialog". Trebuie sa iti spun aici, unde am dreptul, ca intr-adevar iti permiti multe presupuneri, iar acestea nu sunt intotdeauna bazate pe fapte. Uneori chiar deloc.
Articolele mele nu reflecta o anumita frustrare ca nu mai sunt la Centru, sau ca nu se face cum as vrea eu. Stilul nu mi s-a schimbat de cinci ani, de la aparitia revistei - nici chiar atunci cind, cum zici tu, "mi se facea pe voie". Iar in cazul Anegelei nici nu se pune problema, ea nu a fost NICIODATA implicata in Centru. Explicatia este mult mai prozaica: ne PASA. Si, mai credem ca o critica face cit zece laude. Cel putin cu romanii...
Oaia moarta
Ai dreptate (in multe). Pacat insa de atata efort investit intr-o "oaie moarta", care-n mod sigur n-o sa reinvie tot aratand-o cu degetul si spunandu-i ca-i ...oaie proasta (cam asa arata de-afara, si stii ca nu-i doar impresia mea).
Din bunavointa ultimei tale replici, deduc ca mi-ai cam patruns si tu sensul mesajului. Ca efectele ajung sa fie chiar contrare (cred ca le constatati si voi). Stiu de multa vreme ca "ii aratati cu degetul, poate se indreapta". N-or sa se indrepte, ca asa au crescut. Cine s-a "recunoscut" pe-aici, n-a mai trecut si a doua oara. Si-atunci ajungi de fapt sa scrii pentru niste ..."oi" care nici nu mai citesc ce scrii. De la acestea n-o sa ai vreodata "dialoguri", ca nici nu stiu sa exprime. Si pur si simplu nu le pasa. Iar cei care mai citesc totusi (si care-or mai asculta si ..."Mozart"), or sa se-ntrebe ce "parinte" e asta, care-i tot spune copilului sau ca-i tampit, ca sa-l "indrepte" cica. Si or sa faca si ei pasi, vazand ca tot sunt pusi aiurea la gramada cu ..."mahalaua" (asa se intelege)...
Este desigur la latitudinea fiecaruia ce si cum face. Dar daca mi-ai patruns si tu sinceritatea si durerea chiar a raspunsurilor mele, vei vedea ca realitatea imediata, efectele, arata ca oile s-au inmultit mai mult, si-au facut stana lor proprie si au intors demult spatele ciobanului. Vrand sa faca bine, ciobanul a facut (poate fara sa-si dea seama) mai mult rau, ca si-a indepartat pana si pe cei care erau totusi mai ca el (sau cel putin stiau sa articuleze cuvinte :-)).
...Oricum, ma voi opri aici ca m-am intins prea mult. Multumesc pentru schimbul de replici si intelegere.
Cristi
P.S.: Contul sanis iti este liber de aproape doi ani. Pacat ca faci si tu presupuneri gresite, poate ti-ai uitat doar parola. Oricine a avut vreodata dificultati de logare, a fost suficient sa-mi spuna si am ajutat.
Re: Oaia moarta
Cristi, ma vad nevoit sa te corectez din nou:-) Nu am incercat niciodata sa dialoghez cu "oile moarte". Dar atunci, de mult, niste oameni au luat oaia si au ars-o, si nu am prea auzit ca pe litoralul romanesc sa se mai intimple de atea. Ba chiar cineva care a fost de curind acolo imi spunea ca plajile sunt curate. Poate unde sunt mult reduse, luate de mare... Dar poate si pentru ca unii, cind si cind, nu s-au multumit sa isi mute cearsaful.
Deci, nu putem decit spera. Refuz sa generalizez, nu TOTI romani deranjati de vreun articol vor inceta sa mai citeasca revista. Ba vreo 2-3 poate chiar se vor contola mai mult... Nu de alta, dar sa nu vina Angela, sa ii faca iar de risul comunitatii:-)
Asa e, nu am mai verificat daca ma pot sau nu loga pe site-ul tau. O sa incerc sa uit ca am avut contul blocat doar pe doua site-uri, din care unul e cel "liber" de orice...
nick
PS. Sper sa ne mai dialogam si cu alta ocazie
Imi este sila
As putea spune despre articol ca este tipic romanesc. Respira si inspira a prostie fudula, mitocanie, trivialism. Imi permit sa spun ca, intamplator am cunoscut gasca aceea de "inginerasi" despre care Tapu Angela face referire si am ascultat si parerea lor. Desigur, o tratau intr-un mod normal. Este un mos normal de a trata un om frustrat cu rasete si compasiune, deh, saraca atata poate in lungile nopti in care este lipsita de companie in casa. Oare daca nu ar fi fost frustrat a ar fi venit aici? Oare daca avea puterea implinirii in tara natala ar fi emigrat aici? Evident, cred ca nu. Fiindca din tot ce am cunoscut acasa motivul economic a predominat. Extrem de putini oameni impliniti profesional au plecat. Toti am plecat din cauza mizeriei economice. Mahala. Un cuvant asimilat din extrem de numeroasele turcisme nefericite care ne-au invadat tara de-a lungul timpului. Dar in acele mahalale sa nu uitam ca multi, chiar foarte multi dintre noi au crescut. Iar faptul ca uneori aici ne este dor de muzica romaneasca, ca uneori ne este dor sa ne mai strangem unii langa ceilalti si sa mai auzim un gangurit romanesc, sa petrecem o sarbatoare crestina sau o zi aniversara in care iti doresti aproape prietenii asta nu inseamna mahala. De cate ori am fost la prietenii nostri din acea "mahala" ne-am simtit bine si niciodata nu am auzit manele, tiganele sau muzica data la maxim. Si nu sunt singurii romani cu care suntem prieteni aici. A existat fireste miros de gratar dar nu este singurul loc din Vancouver unde miroase asa. Nu am vazut niciodata barbati beti la aceste petreceri precum am vazut canadience bete sambata seara si intre picioare cu o urma mare, mare de tot de umezeala. Desigur Tapu Angela poate prefera mirosul marihuanei, care razbate mai peste tot in blocurile de rent, asociat civilizatiei extrordinare a acestui popor, dar degustibus non disputandum. Oare cine o opreste pe Tapu Angela, care acum este si ea membra a acelei mahalale sa se mute de ex. in British Properties? Chiar i-as putea recomanda niste locatii unde cu siguranta s-ar simti extraordinar si nu ar mai auzi vorba romaneasca. Dar revin la idee. Suntem un neam blestemat. Consideram ca prin plecarea de acasa suntem datori sa denigram radacinile. Deh, suntem barosani, locuim si muncim aiurea si tot ce miroase a casa ne pute. Mi-e sila si scarba de asemenea romani. Am avut aici experiente extrem de neplacute cu firme conduse de romani si care ne tratau extrem de rau dar asta nu a insemnat sa generalizez faptul ca suntem mahalagii si jigodii. Oare cand o sa intelegem ca suntem o familie? Oare cand o sa intelegem ca nu foloseste nimanui sa ne injuram ca la usa cortului unii pe ceilalti? Oare cand o sa intelegem o data pentru totdeauna ca suntem la fel, niste imigranti amarati care incearca sa faca ceva frumos cu viata lor?
Re: Imi este sila
Se intimpla la noi - poate si la altii - sa generalizam atunci cind ne convine, si sa protestam orice 'generalizare', reala sau inchipuita, atunci cind nu ne convine.
Sa exemplific. Suntem cu totii mindrii pentru toate cele, mai bune si mai foarte bune. "Noi", "romanii" cistigam vreo olimpiada scolara, vreun meci de fotbal, vreun premiu international. Nu prea bagam de seama ca acel (acei) roman(i) are/au un nume. Ca acel succes, care ii/le apartine personal, este rezultatul talentului, renuntarilor, pasiunii si mai ales MUNCII de ani de zile. Nici vorba nu se datoreaza calitatii de "roman". Dar ne falim cu ele - si poate nu e rau. Cred ca toate neamurile se mindresc cu eroii lor. Poate, uneori nu "mahalageste" ("ati mincat bataaaaie!") - dar uneori chiar si asa.
In schimb, cind cineva indrazneste sa scrie ceva rau despre vreun roman, unii iau foc. Cum indraznim, IARASI, sa ne vorbim neamul de rau? Neaparat e vorba de oarece frustrari. In mod cert, de rautate, invidie, ratare... Un autor are doua drepturi: sa nu scrie (ca precis o face din lipsa de alte activitati mai 'folositoare' - care or fi alea...) si, doi: sa scrie "frumos". Despre soare, despre floricele, despre miei albi pe picior de plai (nici vorba sa aminteasca de trei ciobanei!), eventual despre succesele romanesti.
De ce se trezeste unu-altu' sa sara in "apararea poporului"? De unde si pina unde a inteles el ca, daca cineva povesteste despre o vecina care isi injura copilul, face neamul de ris? Ce are ascultarea manelelor cu dorul de tara si respectul fata de limba si traditiile romanesti autentice? Il las pe stimabilul cciurel sa ne explice... Sa ne spuna mai ales unde si cind a invatat el sa generalizeze. Pe atunci cind umbla vorba ca cine critica "realizarile" ssmd-ului, "da in tara si-n popor"? Riscind eventual niste picioare in gura de patriotii nostrii de securisti...
Pentru ca uite, daca cei ce au 'rezistat prin cultura' dupa 90 s-au apucat sa scrie despre floricele si scufite rosii - dar deloc despre lupi! - am ajuns sa ne dea lectii de morla "patriotii": de-alde VC Tudor, Dan Voiculescu, Merce, Plesita, Becali... Halal sa ne fie!
n
Re: Mahalaua
???????????????
Este ușor să ... scrii, sau să crezi, sau să "analizezi", după ce ai trecut de ... cerc.
îmi pare rău, dar trebuie să o spun: "mea culpa", păcat, mare păcat pentru aceste cuvinte.
Este Zi Frumoasă, Este Voioșie, Sunt Zâmbete ?
Atunci de ce-i superi pe alții???????????????????
PÄ‚CAT !!!!!!!!!!!!!!!!!!!
Fără cuvinte...
Paul Doru Chinezu
Paul Doru Chinezu
Catalin Angelo Ioan
O analiza lucida, reala a unei vieti pe care noi romanii (ramasi pe plaiurile mioritice) o retraim zi de zi in oricare loc unde ne-am afla. Exista, in permanenta, doua Romanii paralele - una a olimpicilor candidati definitiv la emigrare sau a celor ce nu mai au timp sau putere de a-si reface viata si alta a mahalalei din ce in ce mai prezenta.
Ar trebui scris si un articol despre impostura aproape generalizata la nivel social, politic sau stiintific.
Atat timp cat in Romania exista cariere cladite pe fals - profesori universitari ce isi cumpara onoruri internationale si plagiaza cat pot sau oameni politici ce isi cumpara posturile, de ce sa ne mai miram ca mahalaua ne impresoara, ne sufoca oriunde am fi? Este o consecinta directa a unei subordonari culturale de catre o "elita" aflata intr-un continuu declin.
Feilicitari!
Conf.univ.dr. Catalin Angelo Ioan
Catalin-Angelo Ioan
Re: Catalin Angelo Ioan
Domnule, Ioan,
Va multumesc in numele Angelei:-) E vara, e ocupata - probabil intra rar pe aici...
Exista un fenomen pe la noi care il inlocuieste pe cel de "politically correctness" de pe aici. Aici, in ciuda impresiei de-acasa, chiar si marile ziare (sa nu vorbim de TV-uri, chiar BBC) ocolesc deseori stirile 'neplacute', sau le dau la fund... In schimb, la noi se spala public cele mai urite zoaie in mass-media nationala - dar incercam sa pastram aparentele in ochii lumii (din-afara).
Un ultim exemplu este vilva creata de "tradarea" ministrului de Externe care a "indraznit" sa atraga atentia raportorilor UE ca laudele la adresa DNA sunt cel putin umflate. Si, in ciuda faptului ca toti romanii STIU ca asa e, ei ar prefera o minciuna sfruntata doar pentru ca, vezi Doamne, suntem si noi laudati cu ceva...
Ce are asta a face cu analiza Angelei? Pai, cam totul. Stim ca situatii similare celor prezentate de ea nu sunt deloc rare printre romanii de-acasa si de aici - dar preferam sa se "laude" ceva. Chiar daca e lipsit de importanta. Asta nu se face din patriotism, ci pur si simplu ca o reactie mostenita de la comunisti. Nu imi place sa amintesc aiurea de acest lucru - dar aceasta atitudine imi aminteste mult prea mult de presa nationala dinainte de '89, in care numai "realizarile" aveau voie sa apara. Iar critica nu putea fi decit "autocritica"...
nick