Adepţii acestui cult consideră că au avut antecesori în întreaga istorie a creştinismului, numindu-i "creştini liberi", şi susţin că aceştia răspândeau deja Cuvântul lui Dumnezeu. Identitatea acestora a venit de la sine odată cu traducerea Bibliei în diverse limbi, începând cu Reforma. Sub influenţa unor misionari străini, cultul face adepţi şi în România (Bucureşti,1899). Mişcarea este recunoscută de statul român în anul 1933 - dar sunt constrânşi să fuzioneze cu "creştinii după Scriptură" chiar dacă se diferenţiază de aceştia prin faptul că CDE nu acceptă botezul decât odată cu...
După ce am vorbit despre animale, să vedem cum este cu celce este, zic unii, tot un animal... Iată-i, dar, pe primii oameni alungaţi din Grădină. Acum, că tot ştiau ce e binele şi răul, puteau ajunge „ca Noi” nu numai în înţelepciune, ci chiar nemuritori, mâncând din Pomul vieţii. Deci, trebuiau daţi afară (din Rai)! Şi la poarta Grădinii, înspre Răsărit, El a pus „nişte heruvimi care învârteau paloşul de foc”.
"Mormintele sunt pe seama morţilor lăcaşuri de odihnă, pe seama viilor urne evocatoare.[[wysiwyg_imageupload:71:]]
"Mormintele sunt pe seama morţilor lăcaşuri de odihnă, pe seama viilor urne evocatoare.
Posteritatea se opreşte în pragul lor ca să smulgă tainele vieţii ce a fost, să descifreze impulsul unei energii, sau să culeagă un invăţământ pentru ziua de mâine. Deasupra fiecărei cruci din ţintirim planează o poveste din trecut, care luminează în veşnicie. Sunt cruci de poveşti umile ca para gălbuie a unui opaiţ în amurg, crucile mulţimii anonime revenite la sânul...
Cu doamna Lucia Bunaciu, nepoata lui Iacob Mureşianu, răsfoim
Quote:
Familia Mureşeanu a descins din satul Rebrişoara, Maramureş. O parte s-a stabilit în judeţul Bistriţa-Năsăud. De aici au plecat la studii teologice şi filozofice la Blaj verii primari, Iacob şi Andrei Mureşeanu. După terminarea studiilor au venit la Braşov. Activitatea poetică, jurnalistică şi muzicală prodigioasă a celor doi a fost continuată de Aurel Mureşeanu şi Iacob Mureşeanu...
Sfântul Augustin spunea într-una din scrierile sale: "Oamenii merg pe vârful muntelui, şi se minunează de zările deschise. Se uită la Ocean, şi se minunează de măreţia valurilor. Se uită la cer, şi se minunează de nesfârşitul rotirii stelelor. Şi se uită la semenii lui, şi nu se minunează de minunea existenţei lor!"
Acum, poate că un teolog învăţat o să mă contrazică. O să spună că Sf. Augustin nu a scris niciodată aceste cuvinte; dar, i-aş răspunde eu, dacă sfântul părinte nu le-a scris, ar fi trebuit poate să le scrie. Sau, dacă nu le-a scris, le-a gândit poate, stând într-un vârf...
"Bucuria de a avea prieteni o am pur şi simplu pentru bucuria de a avea prieteni... " Nichita Stănescu
Am decis să abordez un subiect oarecum spinos, atât pentru cel care scrie, cât şi pentru cei care citesc: relaţiile interumane. Cred că fiecare din noi cunoaşte sau a auzit de jocul din copilărie "Nu te...
Comentarii