În primăvara anului trecut am avut o zi de vineri pe care nu cred că am s-o uit vreodată. Vremea trece fără să o simt, iar eu sunt acelaşi pictor modest de odinioară. De fapt, dacă spun "vineri", asociez fără să vreau acest cuvânt cu Dejul şi naveta mea săptămânală. Dar nu călătoria mi-a rămas întipărită în memorie ci toată acea zi, cu evenimentele ei, succedate de dimineaţa până târziu în noapte. Ratasem călătoria la Dej şi regretul de a nu fi ajuns la timp acolo mă bântuia ca un leit-motiv interior al zilei ăsteia întortocheate. Îmi amintesc totul, cu lux de amănunte, deşi a trecut mai bine de-un an de atunci, chiar totul, de cum mă trezisem, până în noapte, când m-am aşternut în pat. În fine, pentru că ratasem plecarea, mă trezisem dintr-o dată cu o zi de vineri liberă, deşi purtam în mine grija copiilor dejeni care mă aşteptau.
Cred că lupul a ţinut la Scufiţa Roşie. În felul lui, mai incisiv. Era hămesit când a vrut s-o mănânce. Nu îmbucase nimic de zile întregi. Am fi tentaţi să spunem că asta e altă poveste. Nu, greşit, foarte greşit. E aceeaşi poveste, doar că privită din alt unghi, adică din culise.
Nici Scufiţa nu l-a urât într-atâta pe lup. De fapt, nimeni nu ştie ce avea Scufiţa în cap când a acceptat să plece singură în pădure. Am fi înclinaţi să credem că...
Luna iunie a consemnat evenimente mai puţin vizibile în comunitate, dar nu mai puţin necesare. Aş începe trecerea lor în revistă cu paginile noastre de internet de la:
https://romanians.bc.ca/modules/news/
Marius a reuşit să încarce toate paginile într-o nouă versiune de portal, împrospătînd aspectul paginilor noastre. Secţiunea destinată revistei nu este deocamdată disponibilă pentru accesare pe internet. Rămînînd la paginile de internet, odată cu noul aspect s-a reuşit şi deschiderea unei noi secţiuni numită "Galeria de artă" unde deocamdată expun...
Mai demult, un cititor al revistei m-a criticat pentru faptul că "scriu numai de rău" despre români. Chiar avem numai defecte? Nu se pot scrie şi lucruri de laudă? În România Liberă din 1 Septembrie 2001, a apărut o ştire pe care v-o redau alăturat:
Una dintre cărţile favorite de poveşti ale fiului meu, pe care o citim zilnic de câteva ori, conţine printre altele o variantă mult simplificată a călătoriilor lui Gulliver. În seara asta însă, după zeci, poate sute de recitiri a aventurilor cu pricina, ceva a rezonat altfel decât de obicei. Într-un joc mintal pe care nu l-am mai practicat din şcoală, de pe vremea comentariilor literare, mi-a trecut prin minte că poate aventurile lui Gulliver nu sunt atât de fantastice pe cât par la început. Nu, nu vreau să minimalizez deloc cartea cu pricina, dimpotrivă, pot spune că este una din cărţile...
Ninge frumos peste Vancouver. Ninge cu aripi de înger şi cu fluturi de gheaţă. Ninge cu amintiri şi frânturi de colinde. Ninge pe la colţurile sufletelor, ninge nebunatic şi tandru, ca într-un basm de-al bunicii spus cu glas moale la gura sobei.
Câteva lucruri sunt de consemnat în ultima perioadă şi aş începe cu vre-mea asta frumoasă, că nu te mai saturi să vezi ce frumos e Vancouverul pe timpul ăsta plin de soare şi îmbietor, la plajă, vacanţe, nopţi pline de farmec şi aventură, atât cât este permis în cadrul regulilor municipale. Adică dacă cauţi după ora două noaptea un loc să-ţi continui noaptea, nu prea găseşti spaţii legale unde, oricum, tot sunt fel de fel de restricţii, uneori ciudate - cum ar fi aceea în care nu poţi fi servit numai cu băuturi alcolice, trebuie...
(Din prelegerile profesorului Escu, neascultate de nimeni)
...povestea unul:
"Eram gata-gata să mă realizez odată. Aveam şi eu bani, maşină, casă... Adică, am casă, dar aş fi avut o vilă, un palat. Am şi maşină, dar nu mai e nouă. Nu-i nici sport, nici decapotabilă... Jumate din oraş are o maşină mai bună ca a mea. Am şi ceva bani, dar sunt unii care cheltuiesc într-o zi cât fac eu într-o lună!
De exemplu, naşu-meu s-a realizat. Al dracu' om, naşu-meu! Nu pot să nu-l admir, să nu-l învidiez câteodată... Chiar dacă mi-a tras-o,...
Vara se scurge peste Vancouver ca un râu de lavă, pârjolind totul. Dacă am fi vilegiaturişti, am spune că niciodată nu am avut o asemenea vară. Aşa, ne bucurăm şi noi cum putem, invidiindu-i pe cei ce stau mai spre Ocean...
UNDE ÎNCEPE POVESTEA
Comentarii