Dar propaganda pauliană mărginitu-s'a ea numai de-a-dreapta Dunării? Nu se găsesc oare, dacă nu probe, cel puţin unele indicii, oarecari motive de bănuială despre trecerea ei în Dacia lui Traian?
...Se ştie că paulicianii (bogumilii) aveau o veneraţiune specială pentru apostolul Paul, considerându-se ca urmaşii direcţi ai celui mai liberal dintre discipolii lui Crist. Ei pretindeau a fi "creştini de ai sântului Paul" de unde -poate- insuşi numele de Paulicieni....
"Simţeam că ce spunea Nae Ionescu nu se găsea in nici-o carte..."
Mircea Eliade - Amintiri
La o gală a cărţii din capitală, funcţionarul de la intrare care verifica şi înregistra invitaţii şi care, evident, nu-l recunoscuse pe Nae Ionescu, îl...
Cui se aplică Procedura supralegalizării şi ce presupune această procedură?
Consulatul General al României în Toronto, Ontario, care are competenţa şi asupra provinciei British Columbia, precizează că această procedură se aplica „în cazul cetăţenilor străini, a cetăţenilor care nu pot face dovada cetăţeniei române precum şi în cazul cetăţenilor care nu se pot prezenta personal la Consulat".
Adrian Munteanu: Astfel, actorul George Gridănuşu se transferă de la Teatrul Naţional din Bucureşti la proaspăt înfiinţatul Teatru de Stat din Sibiu. George Gridănuşu: Eram în 1949. Contractul meu cu Sibiul începea să funcţioneze din 15 august. Eu m-am dus, dar nu ştiam ce voi găsi. Casă nu aveam, aşa că umblam pe strada principală în speranţa că voi da de vreun cunoscut, de o cunoscută... sau de o necunoscută. Cum eram tânăr, pe atunci în mintea mea lucrurile...
Eu scriu Muzica cu semnul exclamării! Sunt convins că există curenţi universali de Gândire Divină vibrând pretutindeni în Univers şi că oricine poate simţi aceste vibraţii are parte de ceea ce îndeobşte numim inspiraţie. Bucuria nu se află în obiecte. Ea este în noi înşine.
La 1 Iulie 1972 se stingea din viaţă profesorul Basil Munteanu. Cu el dispărea una dintre personalităţile de seamă ale exilului românesc. Într"adevăr, pentru puţini exilul a însemnat — ca pentru Basil Munteanu — un tărâm de suferinţă în demnitate, un cadru de reconstruire ideală a României pierdute in noaptea totalitară. Omul acesta care şi-a francizat numele — poate şi pentru faptul de a fi trăit cea mai mare parte din viaţă in Franţa — rămăsese, de fapt, un Român integral, unul dintre acei intelectuali autentici care nu s"au lepădat de România, ruşinându-se de ea,...
Basarabia! Nu ştiu de ce, dar când mă gândesc la Basarabia, mă gândesc la spusele lui Eminescu: "a rosti numele Basarabia este totuna cu a protesta împotriva dominaţiunii ruseşti." Ciudată asociere! Basarabia ne-a dat doi domnitori: Alexandru Lăpuşneanu şi Dimitrie Cantemir; ne-a dat poeţii Văcăreşti (din Soroca), pe Al.Russo, pe Kogălniceanu, C.Stere, Haşdeu ...
"Eu cu ierbile poienii N-am nimic de împărţit Jale mi-i că
Ca să nu fiu acuzat de unii dintre cititorii revistei că am o atitudine subiectivă, neprofesională, faţă de subiectul abordat în acest articol - mai ales că titlul introdus poate şoca - voi proceda cât se poate de simplu, înfăţişând pas cu pas modul în care s-a desfăşurat lansarea în România a volumului "IN CARE, PĂCALĂ..." de Nicu Sabău, prea bine cunoscutul dumneavoastră Nick Sava din Vancouver.
A treia zi după Sf. Ilie, Guţu Făiniş avu parte de ghinioane, care mai de care, doar nu degeaba se spune că necazul nu vine niciodată de unul singur pe capul omului. Când se pregătea să ducă cel de-al doilea sac de tărâţe la tractor, în curtea morii îşi făcură apariţia ca din pământ, preşedintele CAP-ului şi un tovărăş important de la judeţeană. Morarul îi făcu un semn din ochi să plece cum o şti, şi sări în întâmpinarea distinşilor oaspeţi, dându-i răgaz lui Guţu să iasă glonţ prin uşa din dos. Din câţiva paşi ajunse la tractor, urcă numaidecât în cabină unde pusese primul sac şi porni spre casă. În faţa porţilor de fier vopsite în verde, claxonă scurt. Georgică sări din nuc să-i deschidă. Guţu opri tractorul chiar sub nuc. După ce răsuci cheia în contact, roti iute ochii de jur împrejur să se asigure că nu îl vede nimeni. Sări din cabină şi se răsuci ca să ia în spinare sacul. Jos văzu o grămadă de coji verzi de nucă şi cheia masivă de metal cu care fuseseră zdrobite de o piatră. Bătătura era plină cu miez de nucă necoaptă. Lăsă sacul să cadă la loc şi ridică brusc ochii spre nuc. Acolo atârnau înţepenite trei perechi de picioare desculţe.
Dar propaganda pauliană mărginitu-s'a ea numai de-a-dreapta Dunării? Nu se găsesc oare, dacă nu probe, cel puţin unele indicii, oarecari motive de bănuială despre trecerea ei în Dacia lui Traian?
Comentarii