Scopul experimentului a fost de a îndepărta convingerilor şi ideilor politice şi religioase ale deţinuţilor. Estimările totale referitoare la numărul celor care au suferit în urma acestui experiment ajung la 5.000 de oameni. În urma torturilor la care au fost supuşi au murit între 100 şi 200 deţinuţi.
Procesul de „reeducare“a implicat pedepse psihologice de obicei prin umilire şi tortură fizică.
Metoda de tortura folosită la Piteşti era violenţa fizică. Deţinuţii, pe lângă bătăile severe administrate regulat, au fost siliţi să se tortureze reciproc, cu scopul de a descuraja loialităţile dinaintea încarcerării.Chiar şi supraveghetorii erau foşti deţinuţi politici.
Ultimul supravieţuitor
Toate victimele experimentului au fost iniţial trecute printr-un interogatoriu, în timpul căruia tortura fizică a fost aplicată ca mijloc de a revela detalii intime din viaţa fiecăruia. Informaţiile astfel obţinute erau folosite mai târziu pentru a-i umili pe deţinuţi.
Ultimul supravieţuitor al Fenomenului Piteşti s-a stins în urmă cu câteva săptămâni. Artistide Ionescu a reuşit să reziste doar prin credinţă, după cum el însuşi mărturisea.
„Erai arestat pentru că te-ai opus… după ce te puneau la torturi trebuia să spui cu cine ai mai discutat, cu cine te mai întâlneai… şi până nu spuneai absolut tot nu te lăsa din tortură“, povestea Aristide Ionescu, cunoscut luptător anticomunist şi deţinut politic.
Victimă a acestui sistem, torturat în închisorile comuniste, Aristide Ionescu şi-a dedicat ultimii ani din viaţa aducerii în atenţia românilor a ceea ce a însemnat „Experimentul Piteşti, reeducarea prin tortură“.
Aristide Ionescu s-a născut în 7 decembrie 1921, în comuna Ştefăneşti, judeţul Vâlcea. A absolvit două facultăţi în Bucureşti, iar la 22 de ani a fost încarcerat pentru prima oară pentru convingerile sale politice. Ca deţinut politic, a trecut prin închisorile Jilava, Piteşti şi Gherla. „Numai credinţa ne-a salvat. Adică exact ceea ce urmăreau să distrugă în noi, prin închisorile comuniste. Voiau să ne anihileze ca oameni şi să uităm ce şi cine sîntem, să uităm de Dumnezeu, să uităm tot şi să devenim animale“, declara Aristide Ionescu, la Pitesti, în 2010, rememorând atrocităţile.
Printre deţinuţii care au suferit la Piteşti, se găsesc personalităţi precum Alexandru Todea, Dumitru Bordeianu, Corneliu Coposu, Valeriu Gafencu, Ioan Ianolide, Eugen Măgirescu, Gheorghe Calciu-Dumitreasa, Constantin Oprişan, Mihai Iosub, Ioan Pintilie sau preotul Roman Braga.
Etapele reeducării
Urmau apoi alte etape în „reeducarea” deţinuţilor. „Demascarea internă“ avea ca obiectiv dezvăluirea numelor celor care se purtau mai puţin brutal sau oarecum indulgent faţă de ei în detenţie. „Umilirea publică“ era de asemenea aplicată.
Deţinuţii erau siliţi să denunţe toate convingerile, ideile şi valorile personale. Trebuie menţionat faptul că deţinuţii credincioşi erau îmbrăcaţi ca Iisus Cristos, iar ceilalţi erau siliţi să-i insulte.
Prost hrăniţi şi ţinuţi în condiţii insalubre, deţinuţii nu aveau permisiunea să aibă contact cu lumea din afara penitenciarului şi erau forţaţi să-şi acopere ochii în rarele situaţii când ieşeau din celule. Tratamentul la care cei nou veniţi erau supuşi de către veteranii „reeducării“ includea lovituri pentru a-i împiedica să adoarmă, erau obligaţi să mănânce la repezeală direct din farfurii lăsate pe podea cu mâinile ţinute la spate şi chiar siliţi să mănânce fecale sau băgaţi cu capul în găleţi cu urină.
„Experimentul“, rezultatul infiltrării cu succes a agenţilor Statelor Unite
Descoperiţi de către Occident şi în conformitate cu noile directive ideologice, autoritaţile comuniste au hotărât că experimentul a fost rezultatul infiltrării cu succes a agenţilor Statelor Unite şi a Gărzii de Fier în Securitate. În anul 1977, în urma presiunilor făcute, închisoarea Piteşti a fost definitiv închisă.
sursa : http://adevarul.ro/
Comentarii