Întâmplări din apropiere

Mare eveniment mare! Majestatea sa, regina Elisabeta II-a a regatului Marii Britanii şi Irlandei de Nord - şi încă formal conducătorul constituţional al Canadei - ne-a vizitat patria; din Nord (Nunavut) trecând pe la noi în vest şi ajungând până la Ottawa, la capitală.

Evenimentul a fost primit cu interes şi comentarii înflăcărate. Pe de o parte Liga Monarhistă care a aşteptat zile şi nopţi cu răbdare trecerea în viteză a reginei prin diferite puncte ale vizitei, iar pe de altă parte, indiferenţii sau republicanii care au numit-o Betty Windsor cea fâşneaţă, campioana mondială la încasat de welfare (strângând până acum, în ani, vreo 28 de miliarde, cu tot cu fineaţă şi castele). Până şi miniştrii s-au prins în horă, unii adorând-o, alţii propunând să ne debarasăm de monarhie odată ce Betty Cea Populară se va îndrepta spre "veşnicele plaiuri ale vânătoarei" din legendele cu pieile rosii, pardon, first nations. Într-un fel, Betty are noroc că dacă supuşii ei erau românaşi de-ai noştri, venerabila regină ieşea mult mai şifonată.

Parca văd cronicile din serialul "Aventurile lu" Mişu Bil-Bil" pentru cititorii şi răspândacii români. "Aseară, pe când Liza a lu" Pupăză se ducea să adape vacile din bătătură a sosit prin comună la noi şi madama din Anglia, cea cu tron şi stea în frunte, dar care la noi e cunoscută ca Veta a lu" Vizor (Betty Windsor), nepoată a lu" Georgică Vizor de a fugit cu una regăţeană şi a lăsat-o pe biata copilă cu gospodăria (şi supuşii).

Împreună cu ea a venit şi Ducu (ducele de Edinburgh), omul ei de casă. Totuşi oamenii îl aşteptau şi pe Şarlă Vizor, da" băiatul s-a scuzat că nu poa" să vină că e tare supărat (încă). Cică fimeia lui, Diana a lu" Spence (fierarul din deal, Gică Spence, ăla mai gras şi roşu în obraji de băutură) l-a tradus şi a fugit cu un arab - care făcea negoţ cu blugi şi lanţuri de aur prin cămine studenţeşti pe vremea Împuşcatului şi deschisese butic şi discotecă cu lumini la oraş, drept pentru care Dianuţa nu mai putea să stea la conac, la ţară. Enervat, Şarlă s-a uitat în oglindă la urechile lui clapăuge, negru de nervi s-a aghesmuit şi a căutat-o pe drăguţa lui din anii liceului, fata lu" Parcă zisă şi Cămila (din cauza danturii ca de cămilă), între timp maritată cu unu" din Balş, de aia i se spunea Cămila Parcă Balş. Fiind "ocupat" cu fătuca şi realizând că o viaţă are omu" şi două urechi blege, Şarlă s-a apucat sa reclădească pentru copii un viitor sănătos şi fericit, trimiţându-i la internat şi astfel el va avea posibilitatea să vază lumea cu cămila şi poate că va ajunge şi pe la noi, că ai noştri îl aşteaptă ca pe un cal breaz al comunei, cu care ne mândrim şi strigăm: "Trăiască Şarlă şi Vizor - Favoriţii tuturor".

La vecinii americani s-a pus domnule unul pe împuşcat la întâmplare, dar până la urmă s-a apucat să stea prea mult de vorbă cu poliţia şi băieţii l-au prins, urmând fie să-l ţină la "păstrare" până la adânci bătrâneţi, fie să-l pună la "220 (V)" pe un scaun mai "călduţ".

Mă gândeam că totuşi dacă vecinii ame-ricani ar coopta câte ceva din teoria "capra vecinului", populară la români, ar fi prins sniper-u" foarte repede. Se cunoaşte bine că "Vasile de la patru şi-a tras maşină nouă, de unde are el bani?" sau că" Ghioala a venit acasă cu un amărât cu Dacie, vai de capu" ei, că a dat-o afară de la servici şi acum stă şi vinde la butic la negru pe două milioane pe lună şi mai şi se laudă că "s-a privatizat"?!"; la meciurile de table din faţa blocului s-ar fi descoperit imediat cine e sniper-u, de ce trage sniper-u", de ce are puşcă sniper-u şi cum de are poliţistu" nylon pe şapcă...

Bine că s-a terminat cu violenţa internă, urmează mai mult circ (= alegeri) + parade militare externe (= războiul din Iraq).

Întâmplări din depărtare

Pentru ţărişoara noastră am ales pentru dumneavoastră câteva fragmente din presa naţională, deopotrivă cea scrisă şi cea din buşon la buşon (sau din gură în gură), comentate de mine din unghiul meu mort.

Săptămânal, în conferinţe de presă, şefii poliţiei anunţă, cu pompă, noi programe de luptă împotriva violenţei în mediul rural. 60% din activitatea criminală se petrece la ţară, jumătate pe fondul consumului de alcool, jumătate din cauza pământului sau a conflictelor familiale. Zeci de violuri pe imaşurile patriei, tâlhării şi furturi din capitală până în vreun cătun uitat de lume şi curent electric. Ce fură românaşii?

"Avem într-adevăr probleme, mai ales cu cei tineri, care fură caii de pe câmp sau recolta din tarla, ori usturoiul din casă", a declarat Ioan Moraru, primarul din comuna Ruginoasa, fost colonel de poliţie. În Ruginoasa, veche reşedinţă a domnitorului Alexandru Ioan Cuza, viţa-de-vie nu creşte, iar anul acesta, ca şi în ceilalţi, producţia de prune a fost foarte mică, aşa încât sătenii nu prea au băutură în casă. Soluţia rămâne bodega. "Buticurile sânt singurele unităţi economice care mai merg la noi în comună. Restul s-a închis. Nimeni nu a realizat o statistică privind cantitatea de alcool care se consumă în comună, dar se poate vorbi cu uşurinţă de câteva mii de litri (pe zi!!)", după cum apreciază Ioan Moraru. "Păi, dacă noi avem vreo 7.000 de oameni, în majoritate şomeri, dacă ar bea fiecare câte un litru pe zi şi vă daţi seama cât s-ar aduna. Dar ei beau mai mult", calculează primarul. " Fiindcă ţăranii muncesc cu ziua pe unde apucă, iar cu banii obţinuţi îşi cumpără o pâine, un salam şi doză de votcă. Viaţa ţăranilor se împarte, în mare parte, între munca la câmp şi crâşmă."

Din când în când, foarte rar, sătenii se adună la horă. Dar nu hora în sensul că se dansează. "Hora e o roată mare, pusă pe doi pari foarte groşi şi înalţi, cu scaune, în care ne învârtim. Un fel de carusel. Aducem fanfara, facem mici şi bem."

În concluzie,
Haide Veto pe la Horă
ă jucăm, să chefuim
Şi comuna s-o cinstim,
Munca şi agricultura
Să o dăm de-a dura
Noi şi berea să trăiască
Micii să se rumenească.

Ultimile informaţii primite de la maeştrii Yogini cu privire la intensele antrenamente şi meditaţii pe timp de vară de la malul Mării Negre; "...cei "iniţiaţi", adică profesorii şi practicanţii de anul XIII-lea şi XIV-lea, practică sex ezoteric, adică "aplică continenţa amoroasă", evident în grup. Se cunosc cazuri cand o singură femeie a realizat, consecutiv, acte sexuale cu 35 de bărbaţi. Evenimentul a avut loc, în luna august, în staţiunea Costineşti.", ştire transmisă cu năbădăi în ziarele patriei.

Aşadar gruparea MISA nu se desminte, tot înainte (!?) şi drept (mult/lung) ca pionierii...

În timp ce judecătorii şi demnitatarii europeni pedalează la biciclete de le iese sufletul, românaşii nu mai incap în limuzine autohtone, cer numai din alea străine.

Aliniate frumos în faţa instituţiilor de stat şi plătite din taxele contribuabililor, autoturismele de lux reflectă ierarhia din interior şi megalomania demnitarilor români. Limuzinele continuă să umple parcările din faţa instituţiilor publice.

Toate aceste instituţii au în comun cel puţin două lucruri.
Mai întâi că îşi completează parcul auto în pas cu tendinţele şi evoluţiile de pe piaţa internaţională a automobilelor. Apoi că, fără excepţie, ele folosesc aceeaşi sursă pentru a menţine parcul auto în pas cu moda: bugetul public.
Una dintre parcările judecătorilor de la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) din Strasbourg este plină nu de limuzine de lux, ci de... biciclete. Câte biciclete pot fi văzute, de pildă, în faţa Parchetului Curţii Supreme de Justiţie din România? Întrebarea este valabilă pentru toate "organele" de justiţie din România, după cum nu poate face excepţie nici o altă instituţie publică, de la parlament sau ministere până la primării, agenţii naţionale sau judeţene.
Ca să-şi ţină de urât şi să nu moară de plictis şi gânduri negre, românul întodeauna se face frate cu codrul şi se apucă să doinească, să compună balade şi să fluiere (a pagubă) în toate zările. De vreme ce codrul s-a mai rărit ( "privaţii" arabi şi "silvicii" de stat au grijă să taie "lemnu" la rădăcină") şi nici românul de rând nu se mai ocupă cu cântecele populare, preferând manelele balcanico-orientale, iată că a căzut în sarcina Miliţiei să păstreze intact fondul de aur al folclorului românesc şi imediat, de la plotoner la copitan, APV-istii s-au conformat.

Inspectorul principal Gheorghiţă Mocanu, judiciarist la Poliţia oraşului Odobeşti, din cadrul IPJ Vrancea, îşi face timp şi pentru cele două mari pasiuni ale sale: muzica şi pictura. Peste câteva zile, ofiţerul îşi va lansa primul CD cu muzică de chef şi voie bună, el fiind şi compozitor, şi textier al melodiilor. Albumul, care se intitulează "Maria", este dedicat soţiei sale. Ofiţerul cântă melodii de dragoste, cântece de chef şi voie bună, dar are şi o piesă specială dedicată muncii de poliţie.

"Un poliţist la miezul nopţii m-a oprit
Şi o fiolă mică el mi-a oferit.
Un gest amabil,
nediscutabil,
Mi-a luat carnetul,
mi-a pierit cheful,
Sunt tare supărat
Nu am butoane
Să dau claxoane
Şi fetele s-au supărat"

"Înainte de 1989 mi-ar fi fost imposibil să fac aşa ceva. Şi poliţistul este un om normal, cu inimă, cu sensibilitate, chiar dacă prin natura serviciului trebuie să fie ferm şi chiar dur uneori. Demilitarizarea înseamnă apropierea poliţistului de viaţa civilă, normală, în care trăieşte şi cetăţeanul pe care-l apără. Oamenii trebuie să înţeleagă că poliţistul este unul de-al lor, cu pasiuni şi îndeletniciri care pot diferi de ceea ce face la poliţie. Nu m-am gândit niciodată că voi scoate acest CD, dar sper să se bucure de succes".

Nu-mi rămîne decât să-mi iau tomahawk-ul din dotare şi să-mi trag una în fluierul piciorului să mă trezesc la realitate, apreciind cum se cuvine trăsătura sprituală ("românul s-a născut poet..(?!)") a naţiei mele şi să vă spun multă sănătate, succese multiple la must şi pastramă, să auzim numai de bine şi pe luna care urmează.

Al dumeavoastră,
Gaspar Rogoz, al spiritului virtuoz