De azi Aveţi voie să ieşiţi în oraş. Vârfurile verzi ale copacilor Se vor apleca asemeni firului de iarbă Umărul cald al femeii frumoase E doar un idol de-o clipă Voi, hârciogii bruni Veţi învăţa acest lucru Ca toţi bărbaţii adevăraţi
Somnoroasă vara strânge-n palme Ceaşca mea de ceai Cu buza plesnită. August e-aproape bătrân Şi-a fixat ochii miopi în licoarea Fierbinte, dar gândul lui a început Vânătoarea la poluri. Somnoroasă vara abia şi-a Oprit un căscat, mare cât golful Albastru Vorbind despre sine, de-acum N-o să mai fie atât de guralivă.
Perna mea Are urechile mari, revărsate pe umeri Genele coboară spre tâmple Ca două picături de parfum Ieri era albă Azi e pătată cu ceară şi scrum
Perna mea E speriată de-un singur coşmar C-o să ajungă într-o zi Pe un pat de spital De-aceea o las moştenire oricui De sus pare altfel, sfătoasă şi blândă Ca o raţă cu pui
Iertare îţi cer (de-ai ajuns şi-ai citit) Că azi m-ai strigat şi nu M-am trezit.
Început de primăvară la 1900 Port botine înalte cu pietricele înfipte în toc Degetul inelar, obosit de-atâtea logodne Doarme-n mănuşa cu miros de sirop.
Aştept să te naşti O sută de ani trec pe lângă mine Înghesuiţi într-o şaretă neagră Cu-ataş.
Azi am treizeci de ani. Un rest de ţigară L-am strivit sub talpa unei botine Drumul pe care cobor seamănă cu tăietura Ochilor tăi Când clipeşti deschid o umbrelă cu multe buline.
Comentarii