în seara aceea, lumina ta, Doamne, ca printr-o sită trecea dincolo de Mine şi nu adia nici o pală de vânt să abată măcar un strop ca să Mi se aşeze pe suflet doar tu, înger al Meu, pavăză vie Mi te ghemuiai dincolo de stern dincolo de ultima moarte pe care o primisem cu seninătate. în timp ce dimprejurul Meu lumina se topea către marginea asfinţitului Eu mă poticneam în credinţă ca acel căprior lovit drept în inimă căruia îi crescuseră aripi imense spre a se înălţa
noi, cei fără de umbră, umili călători pe drumuri albite...
în amurgul fiinţei ne întoarcem la vatră
fără dragoste fără ură călcând apăsat să ajungem tăcerea ce vine din urmă
cum să mai încapă şi dragostea în viaţa noastră atât de măruntă ale cărei scene le-am regizat aşa cum ai aranja un salon de primire cu albe cearşafuri acoperim zilnic mobile şi oglinzi ca după moartea celui iubit
„Îmi închipui că în eternitate armonia provine din tăcerea absolută."(Panait Istrati)
dăinui-va clipa în care ascultam tăcerea sângelui tău pulsând sub clavicula stângă în suflet lumina-ţi vibrează ca-n Soare de multul frumosul din Lume şi tu o transformi în timp în ploi în iubire... dăinui-va clipa în care tu pe o stea eu în abis ascultam povestea tânărului cioplitor Alegenor*
în definitiv...ce atâta spaimă? îmi scot singură ghimpii din inimă unul câte unul analizându-i ca pe nişte pene ciudate în bătaia lunii
în amurgul vieţii am înţeles că moartea n-are cine ştie ce putere nu se întinde cât stepa mamei rusii e scurtă de tot cât să cuprindă un ţipăt şi..hik!pet!
pe unde trece moartea îşi lasă mirosul de crin veştejit nu-ţi vine în prag ca un musafir nepoftit apoi într-un flashback final se face egală cu viaţa lumina şi bezna se reazămă una de alta
dinspre râu pe deasupra arinilor pale de flăcări şi fum văluresc pe cerul câmpiei şi-n aerul fierbinte al serii urlă lupii cei purpurii urlă lupii cei sidefii, urlă cu glas răguşit lupii cei diamantii cu sufletele lor cu inimile lor profetice pânditoare sfâşiate de atâta pustietate. nori de păsări zburau către râu şi lumea se făcu cimitir ascuns privirilor oarbe... în ţara lupilor nu mai sunt lupi! s-au mutat în stelele care ard înspre zori
Comentarii