acatist

acatist

Condacul 1
Am ţipat în pieptul unui mort dar acesta nu a înviat şi-a văzut de moartea lui până la capăt în dormitor am o găleată în găleată atâţia morţi atâta apă

Icosul 1
Fiindcă de mică purtai rochii vaporoase cât fierul de călcat la care te uitai şi ziceai că seamănă cu barca din care cobora mereu un miros de peşte căruia mama îi spunea tata

Bucură-te iubito că îţi voi aduce gogoşi calde care îţi vor lăsa pe buze o mustaţă de zahăr
Bucură-te iubito cea care spui te iubesc pe munte cât să audă doar pietrele
Bucură-te iubito cea care vrei să urci pisicile pierdute prin copaci pe lună
Bucură-te iubito ca şi când ai deveni Duminică

Condacul 2
Am început să semăn cu cineva pe care nu l-am văzut decât din profil se plimba pe acoperiş cu un stol de păsări la subraţ acel om trăgea tare aer în piept până îi venea luna în gât atunci tuşea de ieşeau păsări din trunchiurile copacilor

Icosul 2
Mama te mângâia pe păr la culcare mâna ei se mânjea de sorin (cum îi spuneai tu la soare încă de pe atunci că îţi doreai un frate) îţi spunea poveşti până ce vocea ei se dubla apoi se tripla se înlănţuia într-o horă de iele şi tu adormeai mama ta se transforma în păpuşa de la capul patului

Bucură-te iubito cea care ai în loc de sfârcuri doi ochi de înger
Bucură-te iubito că ţie nu îţi mai răsare noaptea de sub pat
Bucură-te iubito cea frumoasă ca miezul unei rodii
Bucură-te iubito ca şi când ai deveni Duminică

Condacul 3
Am pe gură lipit un bileţel galben pe care scrie /buze/ nu ţip pentru că nimic nu mai ajunge la capăt în aceste zile tălpile mi se dizolvă în drum şi alunec

Icosul 3
În ziua când te-ai îndrăgostit prima oară îţi ieşeau fluturi din buzunare şi pielea îţi făcea poc pe ici pe colo aveai cutii în care îţi puneai bătăile inimii atunci când o să te atingă prima oară visai să vă transformaţi în unul şi acelaşi lucru tu ai fi vrut în tobogan poate şi el

Bucură-te iubito meterezo
Bucură-te iubito îţi spun până şi cerşetorii în loc să te roage de bani
Bucură-te iubito căreia pot să îi bag mâna printre coaste ca printre gratii
Bucură-te iubito ca şi când ai deveni Duminică

Condocul 4
Îmi este dor de cârligele bunicii care ţineau dimineaţa agăţată de sârmă o vacanţă întreagă nu arunc la gunoi cojile le vitaminizez în mine privind la maşina de spălat iau lecţii de dat peste cap ca să mă transform

Icosul 4
Visele tale stăteau neciugulite de nimeni oamenii erau departe dacă ar fi venit vreunul cu un pahar cu apă s-ar fi evaporat până şi omul îţi plăceau doar oamenii spontani ca sughiţul oamenii tineri invidios de tineri cu ciorapi curcubeu până în bărbia genunchiului

Bucură-te iubito că nu te frige soarele când îl cuprinzi
Bucură-te iubito că tălpile încă îţi suportă greutatea de pe creştet
Bucură-te iubito sâmbure cu sâmbure
Bucură-te iubito ca şi când ai deveni Duminică

Condacul 5
Învăţătorul meu este cerşetorul dimineţii care îşi caută mâinile sub pietre draperia nu mă ţine treaz trasul ei însă da visez la o mobilă fără canturi şi la un pescar în larg fără barcă

Icosul 5
Când priveai la păsări din pieptul lor ieşeau alte păsări veneau la tine ţiganii cu sufletul de aluminiu vroiau să îţi ghicească în zaţul de cafea depus pe inimă orice asemănare este pur întâmplătoare spuneai oglinzii

Bucură-te iubito că aşa se bucură animalele de pradă după ce sunt sătule
Bucură-te iubito cruce de pâine pe apă din care ciugulesc peştii
Bucură-te iubito că mă pot uita în inima ta ca printr-un vizor
Bucură-te iubito ca şi când ai deveni Duminică

Condacul 6
În ridurile cuvintelor se simt unduirile sunt nişte serpentine unde sternul zboară haotic ca o hârtie în vânt mai sunt speranţe pentru că există cel puţin un om care încă nu s-a născut

Icosul 6
Oamenii cu tabieturi la butonieră te înghionteau de parcă ai fi fost un sac de cartofi în tine erau însă gânduri multe şi frumoase numai bune de sărutat pe frunte dar cine să pună urechea pe pieptul tău ca să te asculte şi să rămână urma urechii ca semn al certitudinii că da se apasă cu implicare

Bucură-te iubito că ai un dulap cu mai multe sertare decât loc pentru ele
Bucură-te iubito că stau îngerii în jurul tău ca la o sobă
Bucură-te iubito ca firele de iarbă în care se face dragoste
Bucură-te iubito ca şi când ai deveni Duminică

Condacul 7
Pe stradă sunt linii ca în palmă sub formă de ebrietate din loc în loc vânzători cu privire de sticlă pisată cresc printre boscheţii de la marginea bordurii curând nu o să se mai deosebească piatra de câine

Icosul 7
Mama ta uitase obiceiul de a mai avea palme imense iar poza tatălui avea mereu un nimb de praf în jur spre tine veneau păsări în galop aveai o glugă ca o capelă după ce mâncai pâine strîngeai firimiturile într-o grămăjoară sub formă de munte pe care visai să ajungi

Bucură-te iubito mai ai până să mai poţi fi văzută doar prin microscop
Bucură-te iubito care visezi tâmple în flăcări
Bucură-te iubito că există iarbă în verde
Bucură-te iubito ca şi când ai deveni Duminică

Condacul 8
Deschid uşa la frigider mă loveşte o lumină albă ştiu că voi visa mirese în hol potcoavele încălţărilor ard mocnit în fundal o muzică de scaune trase pe podea

Icosul 8
Când va veni el în pieptul tău va începe să crească o girafă şi te vei trezi cu capul în nori fericită inima deja la regim va semăna cu un cântec de fluier

Bucură-te iubito vom căsca braţele admirându-ne gingiile iubirii
Bucură-te iubito bucură-te sepia
Bucură-te iubito aşa întinsă peste munţi văi şi ateliere de potcovit
Bucură-te iubito ca şi când ai deveni Duminică

Condacul 9
Când eram copil mă jucam cu mingea a venit un băiat mai mare mi-a luat mingea şi a degajat-o sus în soare aşa tu cu mine te rog

Icosul 9
Afară ningea cu fulgi cât căţeii de usturoi îţi atârnai visele pe sârmă erai roşie ca un fier înroşit văzându-l pe el ninsoarea s-a oprit brusc de parcă te-ai fi aflat în faţa unei frunţi de dumnezeu îl sărutai de parcă ai fi lins un nor îţi venea să îi strângi pielea dorind să rămâi cu el sub unghii

Bucură-te iubito fără abajur
Bucură-te iubito cu tot cu plajă
Bucură-te iubito când visezi şi când eşti visată
Bucură-te iubito ca şi când ai deveni Duminică

Condacul 10
Cititul doar decupează din norii de hârtie forme fără lesă şi când mergi prin pădure singurul lucru prin care te deosebeşti de copacii din jur este inima răsucită în piept ca o ţigară în scrumieră

Icosul 10
Era unul din cei căruia visai să îi ghiceşti în plescăitul de dimineaţă să îl ţii în palme ca pe o gâză cu el soarele va trece prin dreapta pe o bicicletă cu miros de salcie oamenii în vârstă cu umbra în formă de avion de război vă vor binecuvânta prin tăcere

Bucură-te iubito de câte cifre există pe lume
Bucură-te iubito că nu îţi mai face stomacul ca o maşină de spălat
Bucură-te iubito aer care trage la cântar
Bucură-te iubito ca şi când ai deveni Duminică

Condacul 11
Peste masa din camera mea zboară păsări în formă de cană de mouse de pix de hârtie de monitor de cutie de chibrituri iar pereţii le arată direcţia

Icosul 11
Fire de păr adică multă multă frică ştiai că geamurile trebuiesc spălate pentru a fi văzuţi oamenii mai bine şi că nu trebuie să primeşte aplauze dimineaţa când reuşeşte să te îmbraci acum toate s-au rezovat parcă gheaţa pe care stăteai s-a îngroşat mult cu un zgomot de fermoar

Bucură-te iubito cu tot cu frunze
Bucură-te iubito ce ţi-ai înfăşurat aripile ca pe nişte ziare
Bucură-te iubito ca un zgomot ce sparge vitraliile liniştii
Bucură-te iubito ca şi când ai deveni Duminică

Condacul 12
În metrou mă uit de la nivelul înălţimii mele capetele oamenilor par nişte boabe de struguri aşteptând să se contopească toţi în vin să se cunoască să contribuie să ocupe acelaşi spaţiu

Icosul 12
Ghivecele tale vor deveni adevărate terenuri agricole iubeşti florile le uzi cu apă apa de la botez după cât de frumos ţi se reflectă chipul în ea de la o vreme

Bucură-te iubito că te transformi în păpuşa cu care te jucai când erai mică
Bucură-te iubito căci mai ai două braţe ce îţi mocnesc în piept
Bucură-te iubito ca un colţ de pâine transformat într-un cap de peşte
Bucură-te iubito ca şi când ai deveni Duminică

Cenaclu Literar: