[[wysiwyg_imageupload:21:]]Castelul lui Yanle
Poezie si proză - Adrian Grauenfels - Israel Semnal de Carte
Prezentare Dorina Sisu Castelul lui Yanle
Poezie si proză - Adrian Grauenfels - Israel Semnal de Carte
Prezentare Dorina Sisu
In noul volum "Castelul lui Yanle" descoperim unitatea universului cu elementele vii
ca formă de meditaţie asupra limbajului şi trupului în raport cu apa:
clătinate de adâncimi
curgând, fluide în nevăzut
om în barcă, barca în apă
apă în nesfârşire
nesfârşitul aici, deasupra şi dedesubt
plăcerea mea e şi durerea mea
Autorul, ca un Titan răzvrătit existenţei, dar prieten cu formele şi raţiunea, ne învaţă meşteşugul
esenţial al spiritului; plăcerea mea e şi durerea mea.
tu ai un trup la fel?
tu ai o privire îngândurată când eşti singură?
Căutarea răspunsului viu ca motiv principal, căutarea fiinţări ca o regăsire în poet, dublează mereu spiritul analitic şi teoretic.
Autorul încearcă să răspundă întrebărilor prin chei proprii ce-l leagă de fineţea frumuseţilor
dar care nasc alt semne de întrebare. E ca un labirint de trăiri corporale ce pot fi salvate pentru totdeauna în suport textual prin limbaj.
Iată în Berze migrative o dimensiune corporalitate - limbaj - viziune.
între două oraşe
între doi oameni
între relativ şi abstract
ne leagă doar un ieftin fir de cupru
şi emoţia
să nu ne deconecteze dintr-o greşeală contabilă
societatea de distribuit iubire
Punctul de plecare al cristalizării conceptului corporalitate - limbaj - viziune
se află în modul personal de-a înţelege şi de-a raporta propriul spirit analitic în teoretizare.
Autorul are acces la dimensiunea secretă a fiinţei pentru că el reuşeşte să găsească punctele
şi paralele compatibile exprimării relaţiei dintre corp şi lume.
Exprimarea unei realităţi exprimate unei realităţi încorporate aduce lumea în specatcolul
apei ce curge limpede dinspre scriitor înspre clarificarea omului cu natura.
Această realitate poate fi văzută în Vaza găsită în mare:
A cerşi timp
a înşela în timp ce înşeli ca un produs al bizarului
a iubi cu perna pe faţă
când cerul ţi se plimba pe trup
pierdutul gând în furtuna cărnii
tot mai terestru eu
tot mai plantată în lucid tu
erezia unei discuţii despre noi
noi...ce vorba complexă
pluralul meu e noi
îmi pui coarne noi
mi le vopseşti în sulfuric acid..
Opţiunea autorului tinde spre un realism de tip fenomenologic, diferit de realismul tradiţional,
social sau realismul psihologic. El motivează încrederea în inteligenţa şi superioritatea corpului.
Autorul tinde spre o geneză spectaculoasă şi chiar o pune cu succes în versuri având un caracter
pur şi sublim al elementului apă. Apa, element al vitalităţii, al regenerării şi al învierii dar
şi ca element al metamorfozei dar aici nu trupul e cel metamorfozat ci cuvântul din jurul apei,
starea continuă a întrebărilor fără răspuns, dus-întors de vise răsucite, culori văzute prin sticlă de cer.
Efemer e cuvântul şoptit pe lângă apă, e viu şi prinde culoare şi ritm.
mi-ai fost cândva iubită? cu fruntea în apă
pândeam nunta ca un peşte beat
regret că nu îţi sunt profesorul de pian
aş ascunde notele în jartierele tale fierbinţi
sau între sâni, în timpul unei sonate ..
(din Despărţire)
Am simţit, la Adrian Grauenfels, o poezie legată de textuare pe un fond de percepţii, senzaţii,
stări, experiment de sine , pe propria carne a cuvintelor ce te face să le sorbi ca apoi chiar tu
să te apuci de scris într-o manieră dusă la maximum de suferinţă, senzorial, erotism, conştiinţă şi luciditate.
Poeme cu structură uriaşă şi originală.
Ascultă-mă aşa cum asculţi vântul
Ascunde-te în ceaţă
Ascultă-mă chiar fără să mă auzi
ochii tăi să fie deschişi înăuntru
cu simţurile treze chiar şi când dormi
să visezi susur de silabe
băncile să fie luate pe sus de gălbuiul
frunzelor toamnei noastre..
(din Cum să auzi vântul )
Iar eu, acum, Adrian, îţi răspund:
Te ascult aşa cum ascult vântul, pentru că îţi recunosc trecerea chiar dacă am să ţin ochii închişi.
Suflul cuvântului tău e unic, culorile dinlăuntrul tău sunt şi ale mele, pentru că am învăţat să ţin ochii deschişi în mine.
Te felicit pentru acest cadou minunat, ce frumos îl dărui lumii!
Îţi mulţumesc pentru că laşi cititorul să pătrund în centrul sufletului tău.
DS
Comentarii