în noaptea ieşită din timp

imensa pasăre ciudată

aştepta obosită pe plaja pustie

valul izbăvitor al mareei

în răstimpuri,

vântul aduna şoaptele risipite

le purta dincolo de geamandură

înspre largul învolburat al mării

amestecându-le cu glasurile din adâncuri

într-un palid ecou

le purta,  mai târziu, printre stânci

lăsând în urmă doar aerul rece al serii

la orizont se înălţau coloanele unui templu

despărţind zecile de oglinzi

ce împrăştiau lumina în jocuri ciudate

ochiul magic al lumii se întorcea către sine.