Mânăstirea Patva şi Mânăstirea Căşiel Strâmbu

Mânăstirea Parva

Înfiinţată în anul 1993 sub conducerea stareţului Paisie Iloaie, mânăstirea a fost ctitorită de către credincioşii comunelor Rebra şi Parva (judeţul Bistriţa-Năsăud), pe locul unde, pănă în anul 1792, a fost o mânăstire ortodoxă distrusă de austrieci.

Pravila respectă rânduiala de la Muntele Athos. Mânăstirea cunoaşte un moment de efervescenţă, tineri în mare parte, cei veniţi aici, sunt iubitori de viaţă ascetică, o pepinieră de monahi pentru viitoare mânăstiri satelit. Cunoaşte un moment dificil, în urma unor alunecări de teren, chiliile au fost distruse.  Actualmente au fost refăcute.

Biserica se remarcă prin turla naosului cu o deschidere foarte mare, ceea ce conferă o rezonanţă specială celor două strane unde se interpretează muzică psaltică. Actualul stareţ, ucenicul părintelui Paisie, este părintele Simeon.

Mânăstirea Căşiel-Strâmbu

Mânăstirea Căşiel (judeţul Cluj) a fost ctitorită de călugărul Filip Pahomie Georgiu,  în anul 1765 pe pământul părinţilor săi. Pe banii câştigaţi în Moldova, călugărul decide să se întoarcă în locul de baştină pentru a construi o mănăstire, ca răspuns la atacurile prozelitiste ale catolicilor în Transilvania. Tatăl său, nobil, era urmaş al voievodului Vaiva Voievod; parte sa de moştenire, optsprezece iugăre de pământ, au fost puse la dispoziţia viitoarei mânăstiri. În anul 1832 mânăstirea a ars, dar s-a construit în locul ei alta, şi sub activitatea călugărului blăjean Basiliu Bonifaciu mânăstirea a cunoscut o perioadă de înflorire pe o perioadă de douăzeci de ani. Aici a fost şi o şcoală pentru copiii din împrejurimi. În anul 1950, s-au stabilit aici câteva călugăriţe având ca duhovnic pe arhimandritul de atunci, Justinian Chira, azi Episcop al Maramureşului şi Sătmarului. In anul 1959, mânăstirea a fost desfiinţată.

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a aprobat reînfinţarea mânăstirii în anul 1991. Prin activitatea neobosită a stareţei Varvara Georgiu, mânăstirea cunoaşte o nouă perioadă de înflorire. Actualmente, obştea are 16 vieţuitoare, dintre care patru sunt maici iar părinte duhovnicesc este cuviosul părinte Serafim Bădilă. Hramul mănăstirii este Înălţarea Sfintei Cruci, la 14 septembrie.

Actualmente se află în construcţie o construcţie cu două nivele, circulară, la ultimul etaj fiind prevăzut un paraclis acoperit de o frumoasă boltă.

În biserica mânăstirii, în naos, lângă icoana Maicii Domnului se află o raclă unde se găsesc fragmente de moaşte de la şaptezeci şi doi de sfinţi, inclusiv câţiva stropi din Sângele Mântuitorului Iisus Hristos şi un fragment din crucea pe care Acesta a pătimit.

Despre părintele duhovnic al acestei mânăstiri, Părintele Serafim, nu pot spune decât că are inima asemenea unui copil, sufletul plin de iubire iar duhovnicia sa, plină de răspundere şi exigenţă, în aşa fel încât nimeni din cei ce vin la dumnealui să nu fi făcut degeaba atâta cale, ci să se întoarcă vindecaţi, luminaţi şi lucrători plini de râvnă ai Credinţei Ortodoxe.  

Epilog

Dragii mei, iată cîteva rânduri despre ceea ce am atins cu mintea, cu ochii, cu urechile, cu sufletul... Iertaţi-mă dacă ceva am omis, am ignorat, cu voie şi fără voie. Nu uitati, când după ani şi ani veţi revedea România, să însemnaţi în "codicele" nevăzut al fiinţei voastre aceste popasuri spre Dumnezeu, aducându-le cu voi aici în Canada, în potirul inimii voastre.

Mânăstirile sunt Locuri Sfinte unde Apa Vieţii Se revarsă neîncetat în sufletele şi inimile însetate de Dumnezeu, de Lumină, de o Viaţă cu totul şi întru Tot Superioară celei obişnuite, prea plină de griji şi amărăciuni lumeşti. Şi, oricât de bine ar arăta lumea noastră înafară, nimic nu poate întrece splendoarea Împărăţiei Cerurilor descoperite înlăuntrul sufletului credincios Lui Dumnezeu, in Iisus Hristos.