Semne de punctuaţie: virgula

Virgula este semnul de punctuaţie care marchează o pauză şi pe care o întâlnim atât la nivelul propoziţiei cât şi la nivelul frazei.

 

I) Virgula în propoziţie desparte:

 

1) două sau mai multe părţi de propoziţie de acelaşi fel aflate în raport de coordonare prin juxtapunere:

Ex: Livezile, câmpurile  căpătaseră o culoare ruginie.

      A îmbrăcat o rochie strâmtă, scurtă, decoltată.

 

2) un substantiv sau un pronume în vocativ:

Ex: Vino, băiete!

        Vino, tu!

 

3) o interjecţie fără funcţie sintactică:

Ex:Vai, ce minune!

 

4) un cuvânt sau o construcţie incidentă:

Ex: A cântat, desigur, pe scenă. 

 

5) o apoziţie dezvoltată sau simplă:

Ex:Nadia Comăneci, simbol al sportului românesc, a dus faima României în lume.

 

6) O construcţie (gerunzială, participială, infinitivală, cu supinul) cu funcţie de atribut sau complement, pentru că aceste construcţii sunt propoziţii contrase( restrânse la partea de propoziţie corespunzătoare):

Ex: Din spirit de solidaritate cu tânărul Ali,  rămas pe stradă şi călcând pe urmele lui, Denis începuse să scrie acel articol.

 

7) părţi de propoziţie de acelaşi fel aflate în raport de coordonare adversativă(dar, iar, însă, ci) , conclusivă(deci, aşadar) şi uneori, copulativă(şi, nici) sau disjunctivă(sau, ori, fie), când se repetă conjuncţia:

Ex:  Ori vorbeşte cum ţi-e vorba, ori te poartă cum ţi-e portul.

        A plecat, dar a lăsat lucrurile puse la punct.

       A învăţat, deci ştie lecţia.

        Nici în căruţă, nici în teleguţă.

 

8)Complemente antepuse verbului:

Ex: Înainte de-a telefona, şi-a verificat agenda.

 

9)Adverbe de negaţie sau de afirmaţie când sunt echivalente cu o propoziţie

Ex: Nu o lasă?

Nu,(n-o lasă) c-aşa-i regula.

 

10) marchează modificările de topică mai neobişnuite, dislocările sintactice ale unor părţi de propoziţie.

Ex: Problema, cu tot efortul depus, nu primise o rezolvare

 

11)marchează elipsa verbului copulativ:

Ex: Vorba lungă,(e) sărăcia omului.

 

 

 

II) Virgula în frază desparte:

 

1) două sau mai multe propoziţii de acelaşi fel aflate în raport de coordonare prin juxtapunere:

EX: Ştia /ce flori îi plăceau, /ce culori o încântau,/ ce parfumuri o extaziau./

 

2) o propoziţie incidentă:

Ex: Nu vreau, a răspuns copilul.

 

3) Opropoziţie subordonată intercalată în regenta ei (cu excepţia predicativei şi a subiectivei):

Ex: Hotărârea luată,/ deşi era corectă, /o nemulţumea.

 

4) O propoziţie atributivă explicativă de regenta ei:

Noile reglementări legislative, /care au fost adoptate în plen,/ prevedeau sancţiuni dure

 

5)O propozziţie atributivă apozitivă de regenta ei:

M-am exprimat în felul meu, /adică, am spus lucrurilor pe nume.

 

6)O propoziţie subordonată completivă directă sau indirectă antepusă regentei:

Ex: Pe cine a întâlnit, /a întrebat despre adresa ei./

        Ce ţie nu-ţi place,/ altuia nu face./

 

7)O propoziţie subordonată circumstanţială( de loc, de timp, de mod, de scop , condiţională) antepusă regentei:

Ex: Când m-am trezit,/ soarele era deja sus.

 

8) Totdeauna , subordonata concesivă (CV), cauzală(CZ) şi consecutivă(CNS) de regenta ei( cu excepţia situaţiei când CNS e introdusă prin conjuncţia de, aşezată imediat după verbul regent):

 Ex :Se laudă /(de)nu mai poate.

 

9)O propoziţie subiectivă reluată printr-un subiect:

Ex: Cine sapă groapa altuia/ , acela cade singur în ea.

 

10) Două sau mai multe propoziţii de acelaşi fel aflate în raport de coordonare(prin conjuncţie) adversativă, conclusivă sau uneori, copulativă sau disjunctivă( când se repetă conjuncţia coordonatoare sau cele două sunt la distanţă în frază):

Ex: A venit acasă, /dar nu a stat prea mult.

 

Nu punem virgulă între:

1) subiect şi predicat. Subiectul şi predicatul se află într-un raport de inerenţă( adică se determină reciproc şi nu pot exista unul fără celălalt  decât în cazul unor excepţii).

Ex: Elevul (,NU)  s-a chinuit mult c-o problemă de geometrie.

          SB                    PV

2) între propoziţia subiectivă şi regenta ei:

Ex:       Trebuie/ să plec.

            PR                PSB

 Cine aleargă după doi iepuri/ nu prinde niciunul.

     PSB                                                 PR

         Fireşte /(că) va veni

               PR           PSB

          Este bine /că a plecat.

                PR           PSB

        Îmi place/ (să) citesc.

            PR                     PSB

3) între subordonata predicativă şi regenta ei

Ex:  Adevărul era /că obţinuse bune rezultate.

        PR                        P P       

        Să fie/ cum doreşti.

          PR              PP

4) între substantiv( ori un substitut al acestuia) şi atributul care îl determină

Ex: Flori ( , NU)de munte împodobeau poiana.

       Subst.          Atrib. Subst.

          Ascultă foşnetul (,NU)tainic al pădurii.

                         Subst.            Atrib.adj.

5)În cazul atributului substantival apoziţional avem următoarele situaţii:

Ex:  Profesorul(,NU) Georgescu  a lipsit.  -nu, în cazul apoziţiei simple

         Subst.                Apoz.simplă

         El, fratele meu, ştia că vin. -corect în cazul apoziţiei acordate

                  Apoz. Acord.

      Dan, căpitan de plai, este personaj principal.-corect în cazul apoziţiei dezvoltate

              Apoz.dezv.

6) Atributivele de identificare şi de calificareşi circumstanţiale nu se despart prin virgulă de regenta lor

Ex: Rarăul este muntele/ în preajma căruia gravitează o întregă lume.

                  PR                         P AT

      Strânse mai bine chinga /care-i ţinea braţul legat de la chimir şi nu

                PR                                răspunse.)Sadoveanu)

                                                          PAT

Dar atributivele explicative se despart prin virgulă de regenta lor.

Ex: Bunicii locuiau într-un sat, /unde era o livadă de nuci.

          PR                                            P AT

 

Iar apozitiva se desparte prin virgulă, două puncte sau linie de pauză de regentă.

Ex: Avea un singur gând:/ să plece cât mai departe.

         PR                              P AP

 

7) Propoziţiile subordonate completive directe şi indirecte  nu se despart prin virgulă de regentă.

Ex: Ştia perfect /ce are să facă.

          PR                     PCD

       Sunt incapabil /să scriu un rând măcar

              PR                   PCIND

 

 Dar propoziţiile subordonate completive directe şi indirecte se despart de obicei prin virgulă când sunt aşezate înaintea regentei.

Ex:   Ce ştiu,/nu voi spune.

         P CD             PR

        Cui e obişnuit mersul pe jos,/ un drum cu maşina îl oboseşte.

             P CIND                                  PR    

 

8) Propoziţia subordonată circumstanţială de loc nu se desparte prin virgulă când este aşezată după regentă.

Ex: I-a zis /să se ducă/ unde ştie

                   P R        P CL

În schimb când e antepusă se desparte prin virgulă:

Ex: Unde nu gândeşti,/ acolo îl găseşti.

         P CL               P R

9) Propoziţia subordonată circumstanţială de timp aşezată după regentă nu se desparte prin virgulă.

Ex:

Frica i-a dispărut /când a văzut lumina.

         PR                   P CT

În schimb, se desparte prin virgulă când este antepusă regentei.

Ex: După ce a plecat/ a început /să se gândească

          PCT                    P R

 

10) Propoziţia subordonată cauzală se desparte prin virgulă de regentă indiferent de poziţia ei.

Ex: Pentru că n-a înţeles, /a mai întrebat o dată.

                  PCZ                                           PR

În situaţia în care se insistă asupra cauzalei, vorbitorul punând accentul pe ea,  nu se desparte prin virgulă indiferent de locul regentei.

Ex: N-a venit/ pentru că n-a avut bani de drum.

       PR                    PCZ

 

11) Propoziţia subordonată finală se desparte prin virgulă de regenta ei de obicei. Când este introdusă prin prepoziţia „de” nu se desparte prin virgulă.

 

Ex. S-a dus drept la fratele său, /ca să-i spună mamei bucuria.

      PR                                                    PCS

         Zilnic mergea la fântână/ de aducea apă.

 

         PR                                                   PCS

12)Propoziţia subordonată circumstanţială de mod se desparte de regenta ei indiferent de locul pe care-l ocupă.

Ex:  Fără să se turbure,/ privea la locul accidentului.

         PCM                               PR

 

13) Propoziţiile subordonate concesive, consecutive, opoziţionale şi cumulative se despart prin virgulă de regentele lor.

Ex: E atât de rea, /încât nu-i calcă nimeni pragul

              PR               PCNS

      Deşi s-a înserat,/ s-a dus să se plimbe.

             PCS                       PR

        Se ţine de jocuri,/ în loc să înveţe carte.

              PR                     POP

       Pe lângă că era curată,/ se îmbrăca şi frumos.

            PCUM                             PR

 

13 Propoziţiile subordonate  circumstanţiale instrumentale, sociative şi de relaţie nu se despart prin virgulă de regentele lor.

Ex: Cu ce arde vara/ ar fi încălzit iarna toate sobele.

         PIN                         PR

        Fugeau toţi în toate părţile/ cu ce apuca a lua.

                 PR                                   PSOC

        Regiunea pare săracă/ pentru cine vine de la  şes.

             PR                             PREL