Ninge frumos peste Vancouver. Ninge cu aripi de înger şi cu fluturi de gheaţă. Ninge cu amintiri şi frânturi de colinde. Ninge pe la colţurile sufletelor, ninge nebunatic şi tandru, ca într-un basm de-al bunicii spus cu glas moale la gura sobei.Read more
Cred că nu este român căruia să nu-i fie cunoscută celebra telegramă semnată „anonim” în nu mai puţin celebra piesă „O scrisoare pierdută”. Şi care să nu fi izbucnit în râs auzind-o, atât pe timpul lui nenea Iancu, cât şi de atunci încoace.Read more
Titlul editorialului vă aminteşte de ceva familiar, nu-i aşa? "Feriţi-vă de măgăruş" a fost (nu ştiu dacă mai există) o emisiune-concurs de divertisment cu pretenţii educative, destinată copiilor ce nu aveau somn dimineţile. Personajul central era un măgăruş care, atunci când copilaşul-concurent nu nimerea răspunsul, ori nu se conforma, ori aşa cerea regizorul de platou, arunca din copite şi necheza... Read more
Se apropie Paştele. Se apropie vremea când noi, românii, ne reamintim (neîntrebaţi) că suntem creştini - mai precis, creştini ortodocşi. Cum precizează mulţi dintre noi canadienilor care îşi calcă peste principii şi ne întreabă: greek-orthodox... Vine deci acea noapte când mergem şi noi la Biserică (una din cele două participări, conform expresiei "din an în Paşti..."). Vine noaptea când preoţimea ortodoxă poate privi cu mândrie în bătătura bisericii: "iată, nouăzeci la sută din români sunt ortodocşi!"Read more
Cu ceva vreme în urmă, aflată în casa unor prieteni, am fost provocată la o dezbatere pe tema "mândria de a fi român". "Ce înseamnă mândria de a fi român?!" se întreba retoric un invitat. "Cum e aia să fii mândru pentru că eşti român?"... Şi acest nou subiect de conversaţie a fost suficient pentru a inflama discuţia. Poate că... Read more
Astăzi se împlinesc cinsprezece ani de când democraţia a fost pusă "on hold" în România. Cinsprezece ani care au fost o rătăcire continuă pe drumul "tranziţiei", cinsprezece ani care nu fac decât să confirme pronosticul vechiului vulpoi comunist devenit comentator politic, Silviu Brucan, cum că avem nevoie de două decenii pentru a deveni o democraţie veritabilă. Acum putem spune că în viitorii cinci ani România va fi tot atât de democratică precum multe din ţările sud-americane, chiar dacă pe atunci ea va fi devenit deja membră a Uniunii Europene...Read more
Mi-a căzut întâmplător sub ochi un articol despre Sea Vancouver Festival (the Province , July 13, 2005). Fotografia unei corăbii impunătoare cu pânză, ceea ce englezii numesc "high ship", mi-a oprit privirile: era Lady Washington , care percepe 4800 de dolari pe zi pentru a apărea în rada satului de pescari Stevenson pe timpul Festivalului, alături de alte 14 nave. Şi, din articolul respectiv (semnat de Sarah Fox) am înţeles că, alături de alte 10 nave, a părăsit rada neplătită: cecurile organizatorilor nu au acoperire întrucât, aşa cum scrie Sarah, Festivalul a devenit "o mare de cerneală roşie". Cum bine ştim "to be in red" înseamnă, în limbaj financiar, să ai datorii. Datoriile sunt mari pentru că, printre altele - mai ales, am gândit eu - vânzarea biletelor nu a mers aşa cum trebuia...Read more
Luna trecută, mai precis pe 24 iunie 2005, a avut loc o conferinţă internaţională dedicată brandingului de naţiune - "Brandul România. Dezbatere de presă: Fabricat şi montat în România/Wikification of Nation Brands". Participant la conferinţă, ex-preşedintele Statelor Unite Mr. Clinton zicea: "the most important thing in the branding is that it reflects what you believe to be true and important and good. Don"t worry if nobody else believes you yet, that"s what you have brands for! So, the most important thing in this enterprise you want to brand Romania is to say something that the people would instantly believe is true and good and a source of pride and is future oriented."Read more
Că vrem sau că nu vrem, zilnic suntem bombardaţi de ştiri. Trăim într-o epocă a comunicaţiilor în care marea problemă a devenit nu informaţia, ci potopul de informaţii pe care nici timpul şi nici mintea nu le mai cuprinde.Read more
Canadienii au o expresie pe care nu o folosesc prea des, nici prea deschis. Asta pentru că nu e deloc „politically correct”... E drept, mulţi nici nu ştiu ce înseamnă expresia D.P. (deepee) - mai ales cei în cauză – aşa că, auzind expresia, nici nu se prea sesizează. Dipi stă pentru „displaced people” şi se referă la toţi cei ce, din diferite motive, nu intră în rândul oamenilor „normali”. Adică, în primul rând minorităţile - mai ales cele vizibile, şi aici intră ne-caucazienii (albii) cât şi handicapaţii fizici, bătrânii – dar şi cele mai puţin vizibile, ca handicapaţii psihici, săracii, ne-educaţii, inculţii, cei lipsiţi de experienţă, chiar şi cei neîndemânatici. Şi, desigur, emigranţii albi. Toţi aceşti dipi sunt, mai mult sau mai puţin discriminaţi, ocoliţi, bârfiţi, dispreţuiţi...Read more
Un canal de televiziune tocmai bun de urmărit într-un mediu poluat cu reality shows şi soap-operas este National Geografic. Subiecte variate, documentare bine făcute, teme interesante, acest post a fost una din primele mele alegeri. Săptămâna aceasta am urmărit din întâmplare, recunosc, căci titlul nu-mi spunea mare lucru, documentarul intitulat "Geography of Crime/Punishment". Era abordată problema crimei în relaţie cu pedeapsa aplicată şi care este valoarea socială a acestei pedepse. Pentru un contrast dramatic, era făcută o paralelă între sistemul american şi cel suedez - două modele care se bazează pe abordări complet diferite în ceea ce priveşte tratarea infractorilor. Într-o închisoare din Texas ne este arătat un condamnat la moarte care în două zile urma să fie omorât cu injecţie letală pentru crima de a fi atacat o femeie pe care a torturat-o după care a ars-o. În Suedia, un infractor care sub influenţa drogurilor asaltase o persoană şi o agresase trăia într-o "închisoare" de minimă securitate ce semăna mai mult a campus universitar decât a loc de pedeapsă. Doi condamnaţi, două abordări atât de diferite.Read more
Din nou, se apropie Crăciunul. Se apropie trecerea dintre ani. Şi, dincolo de bucurie, ca întotdeauna, mă întreb ce semnificaţie dăm noi, românii, acestor obiceiuri. Desigur, din nou va trebui să generalizez. Câte bordeiuri, atâtea obiceiuri, se zice. Mai ales că trăim în două lumi diferite: acasa de-acasă şi cea din diaspora. Modul în care fiecare îşi celebrează sărbătorile este diferit chiar şi în cadrul aceleiaşi familii, d"apoi la oameni trăind în lumi diferite. Şi din care unii vor să păstreze, pe cât se poate de autentic, tradiţiile moştenite, în timp ce alţii vor să le uite cât mai repede pentru a se integra deplin în societatea şi cultura de adopţie. Vă rog să mă credeţi, nu laud şi nu resping niciuna din aceste opţiuni, ele sunt personale şi fiecare trebuie să fie mulţumit de propria decizie luată.Read more
Comentarii