Iar măiestria lui e cunoscută,
Căci din a sale mâini ieşeau comori
De frumuseţe-n lume ne-ntrecută.
Avea comenzi din noapte pânaă-n zori.

Executa coloane, capiteluri
Sau basoreliefuri îngereşti,
Pentru faţade, porţi de multe feluri,
Acoperişuri, trepte şi fereşti.

Roca cea dură-l asculta supus.
Muncea din greu, cu râvnă şi cu zel,
Din zori tăcute până la apus
Şi nu era un altul cum e el.

Dar într-o toamnă cu veştmânt uşor,
Uneltele îşi lasă prima oară.
Privea spre cer tăcut şi plin de dor
Şi-l fermeca un cântec trist, de seară.

A doua zi, când lucrul îl porneşte,
S-a întâmplat ceva neaşteptat.
Din mâna lui nimic nu reuşeşte,
Iar piatra rece nu l-a ascultat.

încet, cei ce veneau l-au ocolit
Şi-i refuzau lucrarea comandată,
Iar cioplitorul , crunt dezamăgit,
Nu-nţelegea ce s-a-ntâmplat de-odată.

în primavară, chinuit de gânduri,
Vede-un cocor cu albe pene moi.
Acesta-i spune simplu, printre rânduri,
Că i-a adus lui inima-napoi,

Căci tot privind spre păsări ce-au trecut,
Vestitul meşter inima le-a dat.
De-atunci încolo lucrul a-nceput
Să fie ca-nainte, minunat.

Desen realizat de Paul Ochiană, clasa a IV-a, Şcoala Generală nr.28, Braşov