NS:Dragă Felicia, eşti una din marile surprize - plăcute! - de la prima ediţie a Festivalului Românesc. Cred că a venit timpul să te cunoaştem mai bine. Deci, cine eşti tu, Felicia Costea? FC: M-am născut la Mociu, în judeţul Cluj la 15 ianuarie 1967 (în aceeaşi zi cu Eminescu, spuneam când eram copil şi mă mândream cu asta). În 1985 am absolvit Liceul Pedagogic din Cluj, devenind dăscăliţă. Am lucrat în învăţământul special pentru o perioadă de 10 ani. În 1996 am...
Adrian Munteanu: Astfel, actorul George Gridănuşu se transferă de la Teatrul Naţional din Bucureşti la proaspăt înfiinţatul Teatru de Stat din Sibiu. George Gridănuşu: Eram în 1949. Contractul meu cu Sibiul începea să funcţioneze din 15 august. Eu m-am dus, dar nu ştiam ce voi găsi. Casă nu aveam, aşa că umblam pe strada principală în speranţa că voi da de vreun cunoscut, de o cunoscută... sau de o necunoscută. Cum eram tânăr, pe atunci în mintea mea lucrurile...
[img align=left]https://atheneum.ca/sites/test7.atheneum.ca/files/uploads/img4221570c206af.gif[/img]După atentatul de la Sarajevo din 28 iunie 1914, căruia i-au căzut victime moştenitorul tronului austro-ungar, Francisc-Ferdinand, şi soţia sa, Austro-Ungaria declara la 28 iulie 1914 război Serbiei. Primul Război Mondial începuse. Acest război găseşte România departe de a fi unită. Exista o breşă politică serioasă între Carol I şi un mic grup germanofil, pe de o parte, şi majoritatea politicienilor şi opinia...
Nevoia de-a (e)migra, în sensul cel mai larg al cuvântului, adică de-a schimba vremelnic un mediu familiar (fie ţinutul geografic, de pildă) cu acela al altor meleaguri, în scopul de-a satisface nevoi materiale sau spirituale, nevoia migrării se înscrie - cred eu - în infinitul penel al aspiraţiilor umane eterne, alături de necesităţile (sau dorinţele numai lăuntrice) de-a explora, de-a întâmpina noi provocări, de-a cunoaşte dincolo de hotarul cultural naţional, ori de-a desţeleni şi reorganiza în spirit propriu un spaţiu nou.
Migrarea îmi pare deci adânc motivată de setea de-a...
Aoleo, a început şcoala şi, de parcă nu ar fi fost de ajuns o nenorocire, ard şi focurile prin munţi, pârjolind mii de hectare de pădure şi, în drumul lor, casele oamenilor de prin valea Okanaganului. Să mai spună lumea că nu e cald la Vancouver, pâi din Mai şi până în Septembrie am avut vreo două-trei zile de ploaie, de parcă am fi la Mamaia, pe litoral.
Şi a fost o frumuseţe de vară, barurile şi locantele de noapte deschise pân' la patru, fetele voioase tare, că şi Samanta...
La cumpăna dintre ani, am ales să mă gândesc la viitor. Cum cel mai important eveniment cultural braşovean de la sfârşit de an a fost Festivalul de Teatru Contemporan, care a permis concentrarea de talente şi vedete teatrale, am solicitat unor reputaţi actori, cu prodigioase cariere, în special de la teatrele bucureştene, să se pronunţe cu privire la viitorul teatrului, pentru a constata cum se vede din interior forţa patrulaterului magic de sub lumina reflectoarelor şi presiunea la care este supus continu, ca şi celelalte forme de artă, de către o societate care nu-şi regăseşte încă echilibrul.
Iată-ne, împreună cu Adam şi Eva, în faţa Pomului (cunoştinţei binelui şi răului). Să mâncăm, să nu mâncăm?... Dacă ne luăm după Biblie, am fi stat mult şi bine acolo – dacă nu apărea şarpele. Şi şarpele a apărut!
Nu mă refer aici la Maya - iluzia existenţei lumii în care trăim, pe care o menţionează religiile orientale. Maya este un concept mult mai profund, pe care îl acceptăm sau nu, în funcţie de gradul nostru de deschidere spirituală şi de confesiunea noastră religioasă.
în unele sate/comune, din cauza gripei aviare, s-a declarat carantina. Mi-a povestit cineva despre situația unui sat. O parte din găini, din partea de sus a satului, au fost omorâte. Partea de jos a satului a scăpat cu găinile vii. Nu știu cum a fost stabilită linia de demarcație (poate în funcție de partea în care locuiau preotul, primarul, doctorul, șeful de post?). Mai mult decât atât, sătenii nu aveau voie să părăsească localitatea. Unii dintre ei, își rezolvaseră (eternele și tristele) contracte de muncă în Spania (căpșuni etc.), așa că musai trebuia oamenii să ajunga la București. Așa că au fugit noaptea, pe câmp. Forțele de ordine, la datorie, i-au prins și nu i-au lăsat să plece. Gripa aviară ar fi scăpat de sub control, nu?
Și pentru că ai invocat excelentul film "The Truman Show", aduc și eu aminte de "The Constant Gardner" care vorbește despre dramele din Africa, în care europenii și/sau americanii se amestecă nu umanitar (cum susțin), ci ca să câștige bani, în ciuda faptului că îngreunează și mai mult viețile oamenilor de acolo. „Cea mai mare dramă a lumii nu se găsește în Europa, în Orientul Mijlociu sau în America de Nord – cele mai mari provocări și drame se găsesc în Africa.†(cf. lui Jan Egeland, coordonator al Națiunilor Unite pentru ajutorare în situații de urgență)
Articolul reușește să pună punctul pe „i†și să demaște ipocrizia și interesul personal care stau la baza acestei isterii regizate.
Sunt numai citiva ani de cind majoritatea dintre noi am trecut prin 'epidemia' altui virus mortal: Y2K! Trebuia, nici mai mult nici mai putin, sa vedem cu proprii nostri ochi, cum va avea loc Apokalipsul! Sfirsitul Lumii asa cum o stiam!
Lucram la o firma de engineering (proiectare). Patronul a cheltuit in perioada premergatoare sfirsitului de mileniu zeci de mii de dolari pentru a se asigura ca nu-si va pierde informatiile adunate in zeci de ani de munca. Cei de la Guvern au cheltuit milioane - de la asigurarea informatiilor, importanta, pina la a asigura protectie si control sistemelor energetice, care, ziceau 'specialistii', urmau sa cada odata cu intoarcere ceasului la miezul noptii.
Nu am dovezi, dar sunt sigur ca au fost companii care au facut miliarde din aceasta panica. 'Dupa', au inchis usile si au impartit banii. Doar 'sfirsitul' avusese loc. Si au inceput sa fabrice alte scenarii. Sfirsitul lumii are un capat, dorinta de bani - niciodata!
NS:Dragă Felicia, eşti una din marile surprize - plăcute! - de la prima ediţie a Festivalului Românesc. Cred că a venit timpul să te cunoaştem mai bine. Deci, cine eşti tu, Felicia Costea? FC: M-am născut la Mociu, în judeţul Cluj la 15 ianuarie 1967 (în aceeaşi zi cu Eminescu, spuneam când eram copil şi mă mândream cu asta). În 1985 am absolvit Liceul Pedagogic din Cluj, devenind dăscăliţă. Am lucrat în învăţământul special pentru o perioadă de 10 ani. În 1996 am...
Comments
Re: Isteria Aviară
în unele sate/comune, din cauza gripei aviare, s-a declarat carantina. Mi-a povestit cineva despre situația unui sat. O parte din găini, din partea de sus a satului, au fost omorâte. Partea de jos a satului a scăpat cu găinile vii. Nu știu cum a fost stabilită linia de demarcație (poate în funcție de partea în care locuiau preotul, primarul, doctorul, șeful de post?).
Mai mult decât atât, sătenii nu aveau voie să părăsească localitatea. Unii dintre ei, își rezolvaseră (eternele și tristele) contracte de muncă în Spania (căpșuni etc.), așa că musai trebuia oamenii să ajunga la București. Așa că au fugit noaptea, pe câmp. Forțele de ordine, la datorie, i-au prins și nu i-au lăsat să plece. Gripa aviară ar fi scăpat de sub control, nu?
Și pentru că ai invocat excelentul film "The Truman Show", aduc și eu aminte de "The Constant Gardner" care vorbește despre dramele din Africa, în care europenii și/sau americanii se amestecă nu umanitar (cum susțin), ci ca să câștige bani, în ciuda faptului că îngreunează și mai mult viețile oamenilor de acolo.
„Cea mai mare dramă a lumii nu se găsește în Europa, în Orientul Mijlociu sau în America de Nord – cele mai mari provocări și drame se găsesc în Africa.†(cf. lui Jan Egeland, coordonator al Națiunilor Unite pentru ajutorare în situații de urgență)
Articolul reușește să pună punctul pe „i†și să demaște ipocrizia și interesul personal care stau la baza acestei isterii regizate.
Re: Isteria Aviară
Sunt numai citiva ani de cind majoritatea dintre noi am trecut prin 'epidemia' altui virus mortal: Y2K! Trebuia, nici mai mult nici mai putin, sa vedem cu proprii nostri ochi, cum va avea loc Apokalipsul! Sfirsitul Lumii asa cum o stiam!
Lucram la o firma de engineering (proiectare). Patronul a cheltuit in perioada premergatoare sfirsitului de mileniu zeci de mii de dolari pentru a se asigura ca nu-si va pierde informatiile adunate in zeci de ani de munca. Cei de la Guvern au cheltuit milioane - de la asigurarea informatiilor, importanta, pina la a asigura protectie si control sistemelor energetice, care, ziceau 'specialistii', urmau sa cada odata cu intoarcere ceasului la miezul noptii.
Nu am dovezi, dar sunt sigur ca au fost companii care au facut miliarde din aceasta panica. 'Dupa', au inchis usile si au impartit banii. Doar 'sfirsitul' avusese loc. Si au inceput sa fabrice alte scenarii. Sfirsitul lumii are un capat, dorinta de bani - niciodata!