- Să ne scrii dragul mamii, să ne scrii, şi lacrimile îi abureau privirea topind contururile şi amestecând culorile. Se şterse cu batista şi îsi suflă nasul cu putere, icnind şi suspinând zgomotos.

Nemo pleca în America, iar familia şi prietenii stăteau pe peronul gării şi îl priveau aplecat jumăte în afara ferestrei, privind de sus grupul pestriţ şi galagios.
- Măi, când o să te însori, nu uita să mă chemi la nuntă, spuse râzând Tomasi, prietenul lui din copilărie, da" plăteşti tu biletul de avion ... şi se ţinea tare să nu plângă; doar e bărbat şi nu se cade să se smiorcăiască în rând cu muierile care transormau deja plecarea lui Nemo într-o dramă..

În sfârşit, a venit vara! Bucurie mare, soare şi câte un pic de timp liber în care să ne relaxăm. Toate bucuriile verii trebuie însă savurate cu mici rezerve, pe ici pe colo, pentru că ce-i prea mult devine nociv. Suntem atât de nerăbdători să gustăm din tot ce natura (şi nu numai) are de oferit în timpul verii, încât uităm de nişte măsuri de precauţie necesare şi utile - fie că ne referim la present sau viitor.

Uneori, dimineaţa, când ceaţa se ridica albă şi plină deasupra râului ce şerpuia printre case şi grădini, Trmice lua o înfăţişare de oraş fantomă. Îmi amintea de fiecare dată de oraşul din Stalker-ul lui Tarkovsky. Dealul dinspre nord apărea ca o cupolă plutind deasupra unui lac cu apa albă, nemişcată. Copacii şi casele răsfirate pe culmea dealului mă îndemnau de fiecare dată să schiţez imaginea pe care o vedeam de la etajul nouă al hotelului folosit drept lagăr. Spre est se ridicau turnurile şi clădirea greoaie a noii termocentrale. Zgomotul adus de briza dimineţii dinspre centrală, un...

Ketemu lagi, mama!(1)

În romanul "Roşu ucigaş", Jeroen Brouwers(2) porneşte de la momentul prezent al morţii mamei sale, plan care alternează cu întoarceri în copilărie când el, copilul de patru-cinci ani, a trebuit să trăiască - împreună cu mama, sora şi bunica lui - în lagărul japonez Tjideng, din "Batavia înconjurată cu ziduri de cazemată, turnuri şi sârmă ghimpată. În casele de piatră de-acolo au trăit închise mii de femei din Europa, împreună cu copiii lor, pe suprafeţe de câţiva centimetri pătraţi măsuraţi cu liniarul, suprafeţe pe care erau dispuse să şi le apere până la ultima lor picătură de sânge: chiar şi pervazurile ferestrelor erau locuite, şi pragurile, şi fiecare casă a scărilor mai deosebită, verandele, coridoarele, aerul însuşi din case era locuit, - cine avea un hamac trăia printre frânghiile cu rufe puse la uscat şi întinse peste tot, îmbrăcăminte zdrenţăroasă şi puturoasă." Aici a locuit vreme de aproape doi ani, "împreună cu alte câteva zeci de persoane într-o bucătărie, - noi locuiam pe dulapul-masă din jurul spălătorului de vase.