De câte ori se apropie vara, nu pot să nu ma gândesc la ceea ce însemna 15 iunie pe vremea cand eram copil. începutul vacanţei. Plecam către şcoală cu ghiozdanul doldora de manuale (toate mâzgăliturile şterse cu guma de cu seară), pentru a le returna spre a fi folosite de generaţia următoare. Toată clasa fremăta de bucurie. Copiii ardeau de nerăbdare să plece către casă şi de acolo, în vacanţă! Care la bunici, care la mare, la munte, sau pur şi simplu pe stradă la joacă cu restul de copii....
Era o zi neobisnuit de caldă pentru sfârşitul lui septembrie, iar eu abia îmi târam picioarele pe asfaltul fierbinte. În Gara de Nord, zăpuşeala şi mirosul de transpiraţie făceau atmosfera de nerespirat.
- Uită-te fă pe unde mergi!... Un bărbat ţigănos ce târa un geamantan de vinilin răpciugos mă împinge cu umărul şi aproape îmi pierd echilibrul. Într-o alta zi, poate m-aş fi enervat şi poate i-aş fi şi răspuns, dar astăzi nu îmi mai pasă de nimic; o amorţeala ciudată înlocuise orice altă emoţie.
Ziua imediat următoare Sărbătorii de Crăciun a fost întunecată de imagini sumbre de moarte şi disperare. O imagine din cele multe şi dureroase mi-a rămas vie în faţa ochilor şi în suflet: o mamă strângându-şi la piept copilaşul ucis de tsunami. Durerea şi disperarea ei, imaginea unui om zdrobit de o mult prea mare greutate sufletească, m-au făcut să plâng şi să-mi întorc rugăciunile către ea şi catre mulţi alţii care au suferit teribil de pe urma valurilor ucigaşe. Fără exagerare spun că imaginea femeii plângând va rămâne cu mine toată viaţa, ca o reamintire a faptului că având pe cei iubiţi aproape este de departe cel mai mare dar pe care aş putea să-l cer.
Partea a doua, în care se povesteşte cum nea Grigore Cucu din comuna Căscioarele, satul Coliba, şi-a îndeplinit toate visurile
După revoluţie, nea Grigore Cucu din comuna Căscioarele, satul Coliba, a fost plecat ani de zile în Turcia, să muncească. - Muncă grea, dar plătită! Nu ca aci... munceşti de-ţi sar ochii din cap, alergi zi şi noapte, n-ai sâmbătă, n-ai duminică. Şi când e să iei salariu", nu-ţi ajung banii decât să-ţi plăteşti datoriile la stat. Nu văd eu la alde fiu-meu ăla micu", la oraş? Dacă n-aş fi fost eu să-l ajut... l-ar fi întins de mult câinii...
Într-una din zilele trecute am fost martora unui incident petrecut într-un parc de copii: un tată îşi mustra fiul ridicând vocea foarte tare. Motivul: băieţelul vorbise urât cu sora lui, mai precis ţipase la ea să îl lase şi pe el să se joace cu o anume jucărie. Fără să îşi dea seama, tatăl se comporta exact după cum nu ar fi vrut să se poarte fiul lui: îşi exprima o opinie cu brutalitate şi probabil fără multe şanse de reuşită. Nu era greu de văzut că la rândul lui, copilul...
Mama Brăduţa are zece fii. Brăduţul se numeşte cel mai mic. Plină-i pădurea de înalţi copii. Brăduţul are-un an şi e voinic.
El află că o mare bucurie Pentru copii e bradul să-l privească, De Sfânt Crăciun, împodobit să fie, Cu globuri şi lumini, să strălucească.
- Aş vrea să fiu şi eu brad de Crăciun ! - Da, dragul meu, mama-i va spune-apoi, Dar de-ai să pleci, oricât vei fi de bun, N-ai să mai poţi să te întorci la noi.
Câteva lucruri sunt de consemnat în ultima perioadă şi aş începe cu vre-mea asta frumoasă, că nu te mai saturi să vezi ce frumos e Vancouverul pe timpul ăsta plin de soare şi îmbietor, la plajă, vacanţe, nopţi pline de farmec şi aventură, atât cât este permis în cadrul regulilor municipale. Adică dacă cauţi după ora două noaptea un loc să-ţi continui noaptea, nu prea găseşti spaţii legale unde, oricum, tot sunt fel de fel de restricţii, uneori ciudate - cum ar fi aceea în care nu poţi fi servit numai cu băuturi alcolice, trebuie...
Comemorarea morţii lui Mihai Eminescu, 1909[[wysiwyg_imageupload:107:]]
Anul trecut în cel mai nou domeniu al istoriei noastre, a fost închinat în mare parte serbărilor naţionale şi culturale ale neamului nostru întreg. Semn bun, dătător de nădejdi pentru viitorul unităţii sufleteşti a Românilor de pretutindeni. Semicentenarul Unirei, ca şi centenarul lui Şaguna, ca şi comemorarea lui Eminescu, s-au sărbătorit în toate ţinuturile locuite de ai noştri, ca o dovadă memorabilă că una este cultura românească, una şi...
O, om!... ce mari răspunderi ai de tot ce faci pe lume! - de tot ce spui în scris sau grai, de pilda ce la alţii-o dai, căci ea mereu spre iad sau rai pe mulţi o să-i indrume!
Ce grijă trebuie să pui în viaţa ta, în toată, căci gândul care-l scrii sau spui s-a dus... şi-n veci nu-l mai aduni, dar vei culege roada lui ori viu, ori mort, odată.
Ai spus o vorbă! - vorba ta mergând din gură-n gură, va veseli sau va-ntrista, va curăţi sau va-ntina, rodind sămânţa pusă-n ea ...
De câte ori se apropie vara, nu pot să nu ma gândesc la ceea ce însemna 15 iunie pe vremea cand eram copil. începutul vacanţei. Plecam către şcoală cu ghiozdanul doldora de manuale (toate mâzgăliturile şterse cu guma de cu seară), pentru a le returna spre a fi folosite de generaţia următoare. Toată clasa fremăta de bucurie. Copiii ardeau de nerăbdare să plece către casă şi de acolo, în vacanţă! Care la bunici, care la mare, la munte, sau pur şi simplu pe stradă la joacă cu restul de copii....
Comentarii