Revista Atheneum

Articole din Revista Atheneum

Adevărul şi numai Adevărul

Istoria s-a constituit în panoplia căilor Cunoaşterii Omeneşti ca o Ştiinţă a adevărului faptic, neabătut de interese, arogante, şi "lapsusuri tactico-strategice", deci ca o ştiinţă a idealului unui adevăr obiectiv. Şi cum acesta n-a fost niciodată un ţel uşor de atins, strădania Istoriei s-a îndreptat spre ţinta -mai realistă- a unei analize cât mai obiective a diverselor interpretări (subiective, inevitabil) ale unui eluziv Adevăr "fără pată şi prihană". Ca Ştiinţă ce şi-a propus să "care o cruce atat de grea" de dragul Adevărului Adevărat, Istoria consemnează adesea spiritul epocilor studiate, umorul, anecdota, cultivate în jurul unor evenimente epocale putând adesea constitui un "barometru" relevant al evaluărilor de bun simţ, la presiune politică normală - adică într-o perspectivă echidistantă faţă de varii interese. În fond, umorul a fost mai mereu un ingredient esenţial în lupta pentru îndreptarea moravurilor, pentru corectarea prin "urzică" a metehnelor omeneşti de tot felul, deci pentru adevăr -- conform dictonului latin "ridendo castigat mores", sau traducând: "râzând câştigi mai mult".

Articole Atheneum: 

Pessah, povestea mereu repovestită pentru inimi de copii...



Quote:

"Când zicem cu credinţă: Hristos a înviat! afirmăm implicit: Noi toţi vom învia!"
)Pr. Dumitru Stăniloae)



Pessah & Hagadah

 

În Tradiţia iudaică exista obiceiul )menţinut până în prezent) ca Miercuri seară să aibă loc un Dineu ritualic în familie cu cei dragi în jurul mesei numită în ebraică Serdar, care se traduce prin ordine. Copii ocupă un rol aparte, lor li se spune o poveste specială numită Hagadah. Este ritualul...

Articole Atheneum: 

Cartea 17 - Păcatele lui Lot

Să vedem, dar, prin ce aventuri a mai trecut Avram. Din Egipt s-a întors la Betel - pe când acesta era doar un loc pe înălţimi, de adus jertfe, şi a chemat din nou Numele Domnului. E bine să o faci cât de des, mai ales dacă ţi-a ajutat în afacerea cu Faraon. Iar cu Avram era nepotul Lot, care avea şi el „oi, boi şi corturi" - deşi nu ni se zice dacă îşi vânduse nevasta vreunui egiptean. Şi cum locul nu era mare, iar „Cananiţii şi Feresiţii locuiau atunci în ţară", ciobanii lui Lot (Biblia îi numeşte „păzitori") se cam băteau cu cei ai lui Avram pe locurile de păşunat (deci, Mioriţa este universală...). Aşa că unchiul i-a zis lui Lot să îşi cam caute de drum, să nu se ajungă la lucruri mai rele... „Oare nu e toată ţara înaintea ta?", zice bătrânul Avram, care deja se considera stăpân peste Canan, bazându-se pe cuvântul Domnului. Şi acesta (Lot) a ales să se ducă pe Valea Iordanului, un adevărat Eden pe pământ, zice biblistul - înainte să fi distrus Domnul Sodoma şi Gomora.

Articole Atheneum: 

Un alt fel de poveste de Crăciun

- Mamă, mamă, vino repede! şi tânărul abea mai poate respira de emoţie, a fugit Ceauşescu!

Femeia, rămâne mută în mijlocul bucătăriei, cu mâna în ligheanul în care amestecă umplutura pentru cârnaţi şi şoptit, cu frică îl repede:
- Nu mai vorbi mamă aşa tare că te aude cineva, Doamne păzeşte-ne! Cum să fugă ?!
- Da, mamă, la miting a început lumea să ţipe şi acuma fuge cu elicopterul de pe C.C.!

Îşi şterge repede mâinile şi fug amândoi în sufragerie unde televizorul alb-negru, arată imagini cu mulţimea furioasă care încerca să pătrundă în clădire. Este...

Articole Atheneum: 

Un prozator nou şi foarte puternic

Probabil, cel mai important fenomen literar al ultimului deceniu şi jumătate, a fost, la Iaşi, explozia unei veritabile „şcoli de proză", sprijinită, în ultima treime a intervalului de programul Polirom iniţiat odată cu „Votaţi literatura tînără" din iarna anulilor 2003 - 2004. Sigur, programul nu este destinat doar literelor ieşene, ci este unul naţional, dar de el...

Articole Atheneum: 

Ninsoarea - ca o binecuvântare

 

Ninsoarea - ca o binecuvântare

Ninge apăsat la început de Decembrie. Ninge cu aripi de înger şi vise de cleştar. Ninge cu basme şi amintiri peste lume, ninge ca în copilărie şi-mi deschid larg braţele spre a apuca, ca şi atunci, tot cerul cu mâinile.

Ninge cu iubire în părul iubitei mele. Ninge cu zâmbetele şi cu râsul ei  cristalin, iar inima mi se pierde în plăcute fioruri când o văd dansând în zăpdă, jucandu-se în zăpadă, ca un copil, ca o nălucă, ca o...

Articole Atheneum: 

George Ţărnea - un poet al iubirii condamnat la plâns - Adrian Munteanu

Un dialog consemnat de Adrian Munteanu sub lumina iernii aninate blând la un colţ de suflet românesc

Adrian Munteanu: Trei volume de versuri lansate la sfârşit de an 2001 ( "Cartea inimii albastre", "Cartea cu ele...cele din elegii" şi "Călimara galbenă şi gândacul de bucătărie"). Chiar dacă timpul este cel care a unit distanţele dintre apariţiile lor reale, tot este dovada unui prolific efort de decantare poetică. Cine declanşează aceste productive resorturi...

Articole Atheneum: 

Paparuda

Îmi amintesc şi acum zilele de vară petrecute la ţară la bunici când bunica mă "îmbrăca" într-o fustă făcută din frunze de hrean şi mă învăţa să cânt şi să dansez Paparuda.

Articole Atheneum: 

Cartea 6 - Omul

Şi aşa, zi după zi, munca de Creaţie a ajuns la scopul ei suprem: Omul.
În ziua a cincea Dumnezeu a făcut vieţuitoarele apelor şi văzduhului. A făcut să mişune peşti prin ape şi păsări prin văzduh - şi a văzut că era bine.

În următoarea zi, a şasea, mai de dimineaţă, Dumnezeu a dat poruncă pământului să "dea" vieţuitoare "după soiul lor, vite, târâtoare şi fiare pământeşti". Şi văzând că e bine, a spus: "Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră". Şi l-a pus "să stăpânească peste peştii apelor, păsările cerului, peste vite, peste tot pământul şi peste toate târâtoarele care se mişcă pe pământ.". Cum aceasta a fost ultima creaţie a lui Dumnezeu, cum după ziua a şasea a urmat ziua a şaptea, de odihnă, putem concluziona că scopul, încununarea întregii creaţii a fost Omul.

Articole Atheneum: