Înainte de a începe povestea lui Avram, Editorul face din nou o pauză. Folosind scrierea sursei P („Preoţească”), dă din nou genealogia neamului lui Shem până la Avram. Vedem că vârsta petriarhilor începe să scadă. După ce Şem trăieşte şase sute de ani, fiul lui, Arpacşad trăieşte „doar” vreo 440, ca şi fiul acestuia Eber – dar începând cu Peleg vârsta se reduce la ceva peste 200... De asemenea, vârsta la care patriarhii dau naştere întâilor lor născuţi scade dramatic – de la 100 la cca 35. Avram va fi excepţia.
În luna care a trecut am avut parte de festivaluri, o cursă de automobilism, spectacole de artificii şi muzică, Pacific Naţional Exhibition şi multe alte manifestări culturale, sportive şi artistice. Aş vrea să vă povestesc despre nopţile cu artificii poate şi din motivul că îmi aduc aminte de visele din copilărie, cu sărbători mari, oameni mulţi şi fericiţi şi de cerul nopţii plin de lumină şi culoare. Spectacolul dansului luminii în ritmul muzicii fascinează în fiecare an chiar dacă organizatorii şi sponsorii s-au mai schimbat...
Numărul de Mai aduce cititorilor prin pana lui Cătălin Ursu un foarte interesant articol despre unul din titanii muzicii universale: Richard Wagner. Înainte de a ne povesti despre viaţa şi creaţia marelui compozitor german, el ne vorbeşte despre motivele pentru care operele nemuritoare ale lui Wagner sunt mai puţin cunoscute maselor largi de iubitori ai muzicii – în ciuda frumuseţii lor.
Sentimentele mele sunt influenţate de postura corpului. "Nimic ca un surâs..."
O postură adecvată generează o dispoziţie fericită. Este de asemenea important să faci exerciţii fizice, asta te eliberază de stres şi generează secreţia de endorfine care ne fac să ne simţim bine. Priveşte mereu înspre cer şi vei putea numai să zâmbeşti, căci nu cunosc pe nimeni să plângă în postura asta.
O colegă de clasă îşi sărbătoreşte ziua de naştere şi ne-a invitat pe toţi la un pub în Gastown. Muzica este prea tare şi trebuie să ţip din toţi plămânii ca să fiu auzită. Nu ştiam care este obiceiul aici - cadouri, flori, ţinută...
Întreb o canadiancă mai informată ca mine şi aflu că aici e mult mai simplu: îi cumperi o băutură sărbătoritului şi restul, ce consumi - plăteşti! Fără cadouri, fără formalisme şi fără fasoane... La ora 11 sărbătorita era deja beată cui. Veniseră 12 colegi şi prieteni,...
Prima dată am auzit de el în copilărie. Mama mă speria cu el: „dacă nu eşti cuminte, vine ţiganul şi te ia". Sau, „te dau la ţigani.". Ea nu era femeie rea, de câte ori ne bătea la uşă vreo cerşetoare, tăia o felie de pâine, punea alături o bucată de slănină sau de telemea, şi i-o dădea. Dar nu avea încredere în ea, în cerşetoare: era ţigancă. „Să nu arunci pâinea, e pagubă lui Dumnezeu! Dacă nu o mănânci, mai bine mi-o dai înapoi." „Nu, cucoană, nu o arunc. Da un leu nu ai?" Bani nu îi dădea: îşi cumpără ţigări - zicea. Eu nu prea înţelegeam, doar nu totul poate fi cumpărat cu un coltuc...
Întrebat despre aderarea la NATO, aproape orice român, luat direct de pe stradă, sau din vârtejul treburilor sale zilnice, îţi va răspunde direct - "da, România va intra în NATO, în această toamnă".
Răspunsul nu ar mai fi la fel de sigur, dacă l-ai intreba mai departe, de unde îi porneşte această convingere.
Am citit de curând o carte* în care, pentru a dovedi faptul că Transilvania este un vechi pământ românesc, autorul porneşte povestea de la Tata Noe – sau de pe-acolo, undeva. Mai precis, cu vreo mie de ani înainte de data oficială a Facerii Lumii...
Octavian Paler s-a mutat într-o stea. Într-o stea deschisă, cu aripi de zeu acoperind cerurile, cu focuri nestinse arzând pe coline, cu cântec de bucium răsunând dincolo de susurul apelor, cu fluturi pestriţi alergând pe cărările sufletului, cu zâmbete şi lacrimi, cu palme şi noduri, cu ecouri şi tânguiri.
Octavian Paler nu a plecat. El doar a coborât prea devreme o cortină peste nişte gânduri scrise cu inima, peste nişte oameni pe care i-a iubit cu patimă, peste o ţară frumoasă ca o doină de jale, peste un cer albastru şi peste ramura de măr alb, înflorit a bucurie şi...
Comentarii