Revista Atheneum

Articole din Revista Atheneum

Vina călăreţului

A fost o surpriză de proporţii. Tocmai calul, pe care au pariat atât experţii, cât şi publicul larg, a pierdut cursa, n-a ajuns nici la potou. Până departe s-a resimţit ruşinea eşecului. Mai poate fi ea spălată? Abia s-a terminat alergarea că a şi pornit să se învârtească moara speculaţiilor. Să fi fost ratarea efectul unei indispoziţii de moment? Sau o bruscă inhibare? Sau un ghinion căzut din senin? La recapitulare, s-a observat că întreg programul a fost minuţios calculat şi n-ar fi trebuit în chip normal să se producă vreo pana....

Articole Atheneum: 

Omul care învârte roata

Sub razele reflectoarelor, în centrul interesului, insul surâde necontenit radios. Nu cunoaşte îndoiala, respiră siguranţă, e convins că de iniţiativa sa depinde mersul evenimentelor, nu trebuie să se lase manevrat de ele. De unde provine această exaltare? El ştie şi ceilalţi îi confirmă admiraţia de sine, că e omul care învârte roata, adică face istorie. În exercitarea acestei vocaţii s-a distins în ultimii ani cancelarul Germaniei, Gerhard Schröder. Variantele de acţiune sunt restrânse: întâi înv...

Articole Atheneum: 

Pe plaja pustie

Nu se vedea ţipenie de om. Pe nisipul răscolit se aflau mormane de gunoi, sticle sparte, resturi de mâncare – un tablou al devastării. Foarte devreme în acea dimineaţă de noiembrie din anul 1975 a fost descoperit printre dune un cadavru. Corpul dezbrăcat pe jumătate fusese spintecat de lovituri de cuţit date în serie. După înclinaţia capului, cu ţeasta desfigurată, se putea presupune că pneurile unui vehicul îl călcaseră pe obraji. În ciuda maltratării, leşul a fost relativ repede identificat, chipul posomorât al lui Pier Paolo Pasolini era...

Articole Atheneum: 

Cartea 23 - Ni se pregăteşte un Exod

Până aici am urmărit prima carte din Torah, numită de noi „Facerea" („Creaţia"), numită de evrei „La început". Ei numesc o carte după primele cuvinte din ea. Aşa e şi în cazul celei de-a doua cărţi, pe care o începem aici. Ceea ce noi numim Exodul (sau Ieşirea), evreii numesc „Acestea sunt numele" (sau, în traducerea românească „Iată numele...") - pe scurt „Numele".

...

Articole Atheneum: 

Pofta de a spune de-andoaselea

A căpătat sau mai bine zis şi-a asumat misiunea pentru care se simţea predestinat. El e cel care toarnă apă rece peste foc, preface flacăra în cenuşă, retează avânturile, dulcile iluzii. Publicul aşteaptă să vorbească dânsul - de asta e încredinţat -, ca să despartă grâul de neghină, să dezlege rebusurile, fie ele cât de complicate. În exercitarea vocaţiei a ales de mult o ipostază extremă: se socoate Casandra, comunică neîncetat veşti proaste, proroceşte catastrofa. Se înşeală cine crede că tot ceea ce cuprinde cu...

Articole Atheneum: 

Iulie - 'Telectualu' - Nick Sava

Cam pe când se termina cu lupta de clasă, comuniştii au făcut o altă împărţire a poporului. În comunism doar nu existau „mizeri" (pentru că bogaţii fuseseră exterminaţi deja) - aşa că noua împărţire era în clase „înfrăţite": muncitori şi ţărani. Ne-înfrăţite cu ei a rămas o „pătură socială", un fel de struţo-cămilă pe care nici DEX-ul nu poate să o descrie prea bine. Tot ce poate spune este că respectiva pătură este „neomogenă", deci cam lipsită de putere...

Şi chiar, cum ai...

Articole Atheneum: 

Comments

Re: Iulie - 'Telectualu'

Interesant... E mult de cand n-am mai citit "de-ale romanilor", si marturisesc sincer ca articolul acesta m-a pus in dilema. De ce? Fiindca trecutul e martor la multiplele divergente pe care le vedeam in scrierile lui Nick Sava. Si cred ca reflexul de a cauta mai degraba "bube" in textele celuilalt exista de ambele parti. Recunosc ca incepusem sa parcurg acest text cu aceeasi indoiala. Care insa mi-a fost total spulberata.

Acum vreo doi ani scrisesem o serie de texte pe acelasi subiect, preocupat de definitiile, statutul, conditia si a ce ar trebui sa fie "intelectualul roman". Ce m-a socat e ca poate nici eu n-am scris-o mai bine decat asa cum a fost formulat mai jos. Si pana sa ajung la acest paragraf, aveam instinctiv in minte imaginea aceluiasi Nicolae Iorga:

Quote:

Și cu toate acestea, când și când, în această pătură neomogenă au apărut români de care nimeni nu s-a îndoit că ar fi intelectuali. Nu doar cei amintiți mai sus, dar și scriitori, compozitori, pictori, sculptori, ingineri, oameni de știință, doctori, politicieni, istorici, diplomați... Avem și astăzi, unii tot atât de talentați, tot atât de activi, poate chiar mai expuși ochiului public - dar prea puțini din ei se ridică la statura înaintașilor lor. Statura morală, vreau să zic. Așa am ajuns eu să consider, și poate greșesc, că "adevăratul" intelectual, cel puțin în concepția mea, este cel ce se implică în viața Cetății. Cel ce crează bunuri de care beneficiază întreaga societate - și prin asta înțeleg bunuri perene, nu papuci și stilouri, nu "opere" de care se uită a doua zi; nici vorbă, nu averi personale. Intelectualul trebuie să fie o referință morală pentru semenii lui, cu orice risc personal, pentru a se putea numi intelectual. Mă gândesc la Nicolae Iorga. Da, el a intrat în conștiința românilor prin enciclopedismul creației lui - dar mai ales pentru că la un moment dat, atunci când putea trăi bine-merci ultimii ani de viață în bunăstare, a îndrăznit sa spună NU. Așa cum au spus și alți îniantea lui: un Socrate, un Danton, un Zola... Acceptând riscul unui glonte.

Mai sunt poate si alte cateva elemente mai minore, dar asta e: implicarea dezinteresata in "bunul Cetatii" si moralitatea sunt elemente esentiale, fara de care putin conteaza cate enciclopedii ai citit. Mai recent, Paler, Paleologu si Liiceanu sunt alti trei care-mi vin in minte. Sunt oameni care-au stiut a prezinte lucruri complexe intr-un mod simplu, care au provocat revelatii in mintile mai putin dezvoltate ale altora (ca mine). Primii doi s-au stins din viata, iar Liiceanu parca s-a restras, ca multi altii, in turnul lui de fildes, preocupat mai mult de publicatii si intretinerea personalitatii proprii. Poate gresesc - iar intentia nu e de a ponegri, ci doar de-a constata (constatare care poate sa-mi fie eronata).

Doar ca fapt divers, as mai scrie de alte doua experiente din ultimele saptamani, legate de intelectualii romani, ce m-au pus in oarece incurcatura, nestiind nici pana acum cum sa interpretez lucrurile.

Dupa ani de zile de stat deoparte la "viata Cetatii", m-a apucat curiozitea sa vad ce mai scriu strainii despre noi. Cu ce ocazie? La 2-3 ani dupa "The Da Vinci Code", am citit o serie de 12 romane de mare succes in America, vandute in zeci de milioane de copii. "Left Behind" se numeste, si e fictiune bazata pe profetiile Bibliei, scrisa de crestini protestanti. E-o serie pe care-o recomand oricui, bine scrisa, moderna etc. Ce e socant aici (pentru romani) e ca Anticrist-ul a fost ales de autori (fara vreo explicatie) in persoana unui ROMAN. De-a lungul a mii si mii de pagini, inveti pur si simplu sa-l urasti, atat de perfid e. De altfel, au fost critici (nu romani) care-au observat ca acest gen de alegere pune simplu stigmatul pe natia respectiva. Prin sugestie, oamenii incep sa faca acelasi gen de asocieri absurde si degradante ca intre Roman=Tigan, Romania=Dracula etc.

Si-asa am picat pe puzderie de bloguri - si pe acestea pica oamenii acum cand cauta informatii despre Romania si romani - in care se bat campii cu toate miturile posibile despre romani si Romania. Cum am mentionat pe mesajul trimis pe 3-4 forumuri de pe yahoo, in nume pur personal - multi din strainii care asa ne vad nu-s rau intentionati, ci doar neinformati. Apelul meu era daca mai exista macar cativa romani cu un nivel decent de cunoastere a istoriei si geografiei, cu ceva cunoastere a unei limbi straine, doar ca sa fim ceva mai multi care sa oferim (prin comentarii de 2-3 paragrafe lasate pe acele bloguri) o versiune mai decenta si apropiata de realitate. Era vorba de informare detasata, cu lucruri pe care doar sa fii anormal la minte le-ai nega.

Sa n-o mai lungesc, in afara a doar 2-3 raspunsuri de alaturare, au fost de doua ori mai multi cei care s-au grabit cu devierile, cu crearea de site-uri prin care sa se aduca ode la tiganii romani (cand eu mentionasem doar sa informam oamenii simplu ca roman si tigan roman nu sunt totusi sinonime).

Englezul are o vorba, referitoare la elefantul din camera, de care nimeni nu vorbeste si poate ca unii nici nu-l vad. Cam asa imi apare uneori si patura intelectualilor romani de azi. Sau poate, vorba lui Nick, poate nu mai e nici o patura, si nici macar de intelectuali nu mai putem vorbi.

Am trimis apoi un mesaj unui vechi prieten, cu care corespondasem in trecut destul de des, in special cand ii publicasem scrieri si pe site-ul meu marunt. A fost si e o personalitate in Romania, un intelectual "pur", ale carui scrieri e greu sa le treci cu vederea.

Singura rugaminte era daca mai cunoaste sau poate sa ma puna in legatura cu macar o persoana ce ar putea ajuta la un asemenea demers (sau ceva asemanator), ale carei caracteristici nu stiu cine le-ar putea vedea altfel decat total dezinteresate. Ca tot suntem destui care mai bantuim ocazional forumuri si publicatii de pe Internet, s-or mai putea gasi macar o mana de oameni si in aceasta directie?

Acum, nu stiu... La dupa o luna de zile, prietenul nu mi-a raspuns. Sa fi fost suparat ca mi-am aratat deschis jena fata de "intelectualitatea" romana (cand totusi am avut grija sa nu-l bag in aceeasi oala dar, vorba lui Nick, "s-o fi recunoscut singur" in stereotipurile mentionate)? Sa fi fost eu intr-adevar dus cu plugul? Tot ce se poate.

Cert e ca sunt ani de zile de cand greu imi vine sa-i mai inteleg pe oameni. Ca sa inchei, ma bucur sincer ca, macar prin articolul de fata, mai vezi ca mai exista totusi si altii care - in mod independent - ajung la aproape aceleasi concluzii. Surpriza mare e ca vine de-acolo de unde ma asteptam mai putin...

Numai bine,
Cristi

Re: Iulie - 'Telectualu'

Ma bucur ca am scris un articol pe placul lui Cristi:-) Desi eu nu cred ca acest articol e mult diferit de celelalte scrise de mine. De fapt, chiar Cristi zice ca, pina la un punct, se astepta sa citeasca un articol 'made by nick':-)

Eu am scris intotdeauna avind in minte si inima binele tarii mele. Chiar plecat de acasa, mie nu mi-a fost rusine sa imi marturisesc o anumita doza de patriotism. Am dorit binele oamenilor de acolo - si a romanilor de aici. De aceea am mai criticat aspectele negative, nu din masochism, nu din dorinta de a batjocori, nu din rautate. Nu stiu ce a gindit Cristi - el a gasit un alt mijloc de a face bine: sa laude realizarile. Inca nu stiu care mijloc va da rezultate mai curind, dar poate impreuna pot avea un impact pozitiv.

Imi amintesc ca am scris un articol despre o oaie. Cred ca am atins si pe acest site acel articol, comentindu-l. Citeam de curind o analiza a litoralului romanesc. Pe linga multele, prea multele aspecte negative si, ici si colo, firave initiative care vor da, speram, rezultate bune in viitor, era si un comentariu laudativ: la adresa Costinestiului. In afara de poluarea sonora, statiunea a fost laudata pentru curatenia satului, a plajii, pentru preturile rezonabile, pentru dezvoltarea bazei... A avut in aceasta vreun rol articolul meu? Mai ales, faptul ca, intr-o vara, un roman din Canada, in loc sa isi vada de plaja, s-a dus pina la primar ca sa se plinga de un stirv de oaie? Nu stiu, nu vreau sa imi atribui merite pe care nu le am. Dar iata ca CEVA se face exact acolo. Asta ma face sa cred ca desi multi au criticat articolul meu despre vierme, de exemplu, m-au si injurat pentru el, acum se gindesc de doua ori inainte de a se pune din nou in postura de vierme. Astfel, societatea, comunitatea sunt mai bune. Si prin asta consider ca mi-am indeplinit rolul de cetatean. Daca vreti, sa merit mai mult decit daca nu as fi facut-o, titlul de 'intelectual'.

In sfirsit, poate ca acest articol vine la un moment potrivit. Cum zic in el, l-am scris tocmai pentru ca pe anuimte situri se discuta despre intelectual, despre rolul lui, despre profilul lui moral. Din ce in ce mai multi intelectuali incep sa renunte la a asista, a fi spectator la ce se intimpla in societatea romana, vor sa se implice, vor sa isi aduca un aport, chiar mic, la redresarea situatiei. Semn ca incepe sa treaca perioada compromisului, ca intelegem ca e nevoie sa fie bine tarii daca vrem sa ne fie si noua cu adevarat bine. Poate cei din generatia mea - Liiceanu, Plesu, altii ca ei - nu mai pot face aceasta intorcere, poate o pot face. Speranta este in cei tineri. Iar internetul ajuta, ne pune mai usor alaturi, comunicam mai repede, mai bine... Apar tot mai multe situri care au exact acest scop - mi-e teama acum doar sa nu se repete fenomenul din 90 cind miscarea politica democratica a fost napadita de buruieni - INTENTIONAT! Prea mult devine vacarm, e mai greu sa ne intelegem, sa ne organizam... Vom vedea.

Cu prietenie,

nick

Re: Iulie - 'Telectualu'

Daca as simti vreodata ca-ncepi sa scrii articole "pe placul" cuiva (nu doar al meu), fii sigur ca eu unul nu le-as mai citi :-D . Iar cand imi mai exprim retineri, te rog ia-o mai degraba ca un semn de respect: e un indiciu clar ca am acordat atentie textului, ca m-a interesat cu adevarat ce scrii :-) .

Eu unul am cautat nu "sa laud" realizarile romanilor, ci sa le prezint asa cum au aparut in presa straina, fara adaugiri de la mine. Se poate sa fi lasat (involuntar) si acel iz de lauda, dar pana la urma e cum ai zis: cred ca ambele stiluri de abordare (de la "vierme" :-) spre laude sau invers) reflecta mai complet realitatea. Interesant ca ultimele doua comentarii arata putin contrariul (in modul cum am evoluat): te vad surprinzator de optimist acum, in timp ce eu am ajuns mai degraba la vorba lui Tutea :-). E insa (sper) doar o stare de moment, iar daca gasesti o cale sa-mi trimiti niste link-uri spre site-urile de care scriai, m-ar bucura.

Precum ai scris, e totusi trist ca, daca ne putem clar identifica elitele, personalitatile confirmate, ca intelectuali, noi ceilalti, mai marunti, ramanem niste struto-camile :-). Oare chiar nu s-o gasi vreun termen mai nimerit si pentru noi? Nu de dragul segregarii, ci a rezolvarii acestei crize de identitate. Ca toti om fi romani, dar nu pe toti ne preocupa aceleasi subiecte.

O paranteza la articol: ce facem sa nu mai repetam experienta "Emil Constantinescu"? Ca ne-am repezit sa-l alegem si ne-am pus sperante in el, iar mai apoi l-am ajutat "sa pice". Ca toti vedem cum l-a cuprins megalomania si izolarea in lumea lui, "de sus", dar mai putin faptul ca l-am lasat singur in sleahta de mafioti, fara alt suport. Observ in continuare ca cei odata "confirmati" inceteaza sa mai dialogheze cu restul, cum o faceau anterior. Iar noi, "restul", ori le ridicam osanale, ori le dam la cap.

Apropo de ce spuneai despre schimbarile in bine, poate arunci o privire la comentariile de la http://www.cotidianul.ro/index.php?id=11653&art=30762&cHash=e1848b009c (nu doar la articol si subiectul tratat). Pana acum 2-3 ani ai fi gasit doar injuraturi si mitocanie. Si-acum mai sunt cateva, dar m-a surprins multimea celor ce cauta sa abordeze civilizat si documentat un subiect atat de exploziv. L-au luat la rost mai degraba pe reporter, penibil in incercarea lui de a crea un articol de scandal.

...M-as opri aici, ca prea ma-ntind...
Bucuros de conversatie (si da, placut surprins de calitatea foarte buna a articolului :-) ),
Cristi

Numai un patetism desuet?

Circumstanţa că oamenii inteligenţi, iubitori de carte, cu bune maniere acceptă ca de la sine înţeles ideea crimei e de natură să stârnească stupefacţie. Ce raţiuni superioare pot invoca adepţii violenţei până la asasinat ca să justifice actul de barbarie? Este o dilemă care pune în încurcătură şi pe cei care doresc să absolve de vină mişcarea legionară. Nu omit faptul că pledoaria în favoarea martirilor acestei cauze s-a sprijinit pe convingerea că la baza proiectului de mântuire colectivă a stat o credinţă religioasă. O lume de...

Articole Atheneum: 

Când o baghetă întâlneşte nişte oameni

NS: Hai să te cunoaştem mai întâi, Cătălin Ursu. De unde eşti? CU: Sânt bucureştean. Am absolvit Conservatorul din Bucureşti, având norocul să am printre profesori Generaţia de Aur a maeştrilor. Diploma de licenţă scrie: Compoziţie şi Dirijat de orchestră simfonică. Compoziţia am făcut-o cu maestrul Tiberiu Olah, dirijatul orchestral cu maestrul Iosif Conta. Dirijat coral a fost materie secundară, l-am avut profesor pe maestrul Marin Constantin, dirijorul corului Madrigal. L-am avut şi pe maestrul Ştefan Nicolescu, binecunoscut...

Articole Atheneum: 

Scrisoare de Acasă - Martie 2008

Marti, 04 Martie 2008

Dragii mei,

M-am hotărât să scriu ca să-mi omor timpul când nu pot dormi. Comunicaţiile Elenei cu voi, prin Internet , sunt atât de eficiente încât mă descurajează ăa scriu. Totuşi vreau ca cel puţin Maria să nu uite să citească o scrisoare de mână, care poate avea şi ea farmecul ei. Au venit zile calde (6-15 grade) la Braşov şi Max e primul care suferă. Vremea e mohorâtă cu nori negri şi joşi ; plouă şi-i mâzgă, bate vântul şi luminatorul dintre scări urlă sinistru.Sâmbătă i-am dus...

Articole Atheneum: