Pe parcursul timpului scurs de la prima adunare generală a comunităţii, ne-am străduit să îmbunătăţim comunicarea între noi toţi. Fie că a fost vorba de listele electronice, paginile noastre de internet, foaia volantă "Romanian News Update" trimisă prin poştă sau editorialele şi articolele din Atheneum, lumea a început să comunice sau să urmărească cu mai mare atenţie noutăţile comunitare. Cu toate acestea nu prea mulţi ştiu ce se întîmplă la nivel de consiliu director şi ca urmare ne-am gîndit ca şi pe această cale să vă ţinem la curent cu ultimele noutăţi.Aş începe cu un rezumat...
Iată că au trecut şi sărbătorile, cu toţii ne-am bucurat de cadouri, concedii, întâlniri cu rudele şi prietenii şi de toată această atmosferă festivă de sfârşit de an.
Când eram în sat la mine Măicuţa mă ţinea bine Cu toţi fraţii lângă mine. Acasă n"aveam dolarul, Dar aveam boii şi carul Şi aşa-mi petreceam amarul Tot cu boii şi cu carul...
Dară când am crescut mare Am trecut o apă mare, Şi-s înstrăinat prea tare... Auzit-am o minciună Că America-i Ţară bună. Ţară bună şi bogată Şi de bani îndestulată.
Că banu-i cu număr mare Şi momeşte pe oricare. Cum m"am lăcomit şi eu Şi-am plecat din satul meu.
Cu doamna Lucia Bunaciu, nepoata lui Iacob Mureşianu, răsfoim
Adrian Munteanu: Pentru că dialogul apare într-o revistă a românilor de peste hotare, ar fi interesant de aflat cum consideraţi că ar trebui să funcţioneze legătura lor cu ţara de origine? Trebuie să se menţină o anumită relaţie spirituală, sau ar trebui să se detaşeze, să ia totul de la început, într-un spaţiu în care încearcă să se integreze până la asimilare?
N-o să se mai întoarcă. - De ce? - Pentru că, dintr-o călătorie în jurul pământului, nu te mai întorci niciodată. )Nina Berberova, Cartea Fericirii)
Nu ştiu cu ce să încep.
„Ura şi la gară!" Sau mai bine zis, la Aeroport.
Privesc oceanul şi munţii. Peisajul este magnific. Nimic de reproşat. Aşa cum l-am visat, când, în România fiind, în ceasuri de depresii cauzate de jurnale TV, eu, î...
Care e mai mândră decât tine între toate ţările semănate de Domnul pe pământ? Care alta se împodobeşte în zilele de vară cu flori mai frumoase, cu grâne mai bogate?
Verzi sunt dealurile tale, frumoase pădurile şi dumbrăvile spânzurate de coastele dealurilor, limpede şi senin cerul tău. Munţii se înalţă trufaşi în văzduh; râurile cu brâie pestriţe ocolesc câmpurile; nopţile tale încântă auzul, ziua farmecă văzutul; pentru ce zâmbetul tău este aşa de amar, mândra...
Comemorarea morţii lui Mihai Eminescu, 1909[[wysiwyg_imageupload:107:]]
Anul trecut în cel mai nou domeniu al istoriei noastre, a fost închinat în mare parte serbărilor naţionale şi culturale ale neamului nostru întreg. Semn bun, dătător de nădejdi pentru viitorul unităţii sufleteşti a Românilor de pretutindeni. Semicentenarul Unirei, ca şi centenarul lui Şaguna, ca şi comemorarea lui Eminescu, s-au sărbătorit în toate ţinuturile locuite de ai noştri, ca o dovadă memorabilă că una este cultura românească, una şi...
Iată că sunt mai bine de şapte ani de când guvernanţii români se dau peste cap (vorba vine...) să ne vâre în Europa. Mai precis, în Uniunea Europeană - să nu fie confuzii. Noi, pe bună (sau mai puţină) dreptate, ne considerăm de mult europeni - poate de pe timpul romanilor. Sau a dacilor, dacă au dreptate cei ce susţin ideea că lumea dacilor se întindea până hăt, la izvoarele Dunării... În acest sens, desigur, noi suntem indo-europeni, iar ţara noastră nu se situazează nici măcar în "sud-estul Europei", ci pe undeva prin centrul ei. Hărţile geogragfice trag de Europa, de o lăţesc până pe Urali. Desigur, în fudulia noastră, îi preferăm pe ruşi, ucraineni, cazaci şi alţi turcmeni,"în stepele estice". Ba pe undeva îi punem tot acolo şi pe fraţii noştri de dincolo de Prut.
Tribulaţiile lui Abraham au continuat, în ciuda faptului că îşi schimbase numele. Sau poate tocmai de aceea. După distrugerea cetăţilor din câmpie (şi păcatul dintre Lot şi ficele lui), aflăm că Abraham porneşte spre „ţara de meazăzi” – spre Gerar. De fapt, Gerar este aşezat cumva spre vest de Hebron, „în ţara Filistinilor” – cum spune autorul, introducând un alt anacronism. Filistenii aveau să ocupe regiunea la vreo cinci sute de ani după Abraham...Dar e adevărat, Gerar era o cetate în nordul Negev-ului, regiunea care însemna pur şi simplu „sud”, cea care se întinde la sud de Canan până în Sinai şi golful Mării Roşii şi spre răsărit, în nordul peninsulei Arabia. Singura localitate mai la sud de Gerar urma să fie Barsheba, întemeiată chiar de Abraham.
Care e mai mândră decât tine între toate ţările semănate de Domnul pe pământ? Care alta se împodobeşte în zilele de vară cu flori mai frumoase, cu grâne mai bogate?
Comentarii