Revista Atheneum

Articole din Revista Atheneum

Nimic şi absolut

De la nimic până la absolut ar fi o anumită distanţă mai mult sau mai puţin conştientizată, o distanţă măsurabilă într-o oarecare măsură, o întindere ce ar părea scurtă pentru unii şi lungă pentru alţii. S-ar pune problema ce zace dincolo de limita perceptibilului, până unde, prin intuiţie, ar începe absolutul şi în aceeaşi măsură, de unde, prin aceeaşi premonitorie intuiţie începe nimicul.

S-ar spune că nimicul e ceva ce nu există, precum nici absolutul. Dar, fără îndoială, prin experienţa de zi cu zi, mai puţin de absolut există, precum există mai mult de nimic.

Am putea...

Articole Atheneum: 

Scrisoare de Acasă - Decembrie 2002




Dragii mei,

Săptămâna viitoare vom sărbători Ziua Naţională în al treişpelea an de libertate. De când mă ştiu, acesta este cel de-al treilea sistem social care a venit cu ziua sa naţională şi cu imnul său. Primul a fost sistemul capitalist şi pînă în clasa a III-a am sărbătorit ziua naţională la 10 mai - ziua când a sosit regele Carol I în ţară - şi am cântat “Trăiască Regele în pace şi onor, de ţară iubitor şi apărător de ţară...”.

Al doilea sistem - cel comunist instaurat de ruşi - ne-a dictat ziua de 23...

Articole Atheneum: 

C. Rădulescu-Motru * Viaţa şi faptele sale

III. CREATOR DE SISTEM FILOSOFIC

1.    Reforma spirituală românească prin filosofie

Vom urmări evoluţia publicisticii filosofice a lui Motru în perioada interbelică, pentru a pune în relief anumite modificări de strategie şi de concepţie. Cu siguranţă, filosoful a continuat, după primul război mondial, să fie interesat de studiul filosofic al realităţilor româneşti.
O scurtă prezentare a
...

Franz Joseph Haydn

 Franz Joseph Haydn

(1732-1809)

Aproape toţi oamenii au auzit de Mozart şi de Beethoven; multă lume ştie că exista piese muzicale numite sonate şi simfonii. Marea majoritate a populaţiei Globului cunoaşte aceste nume şi cuvinte, după cum toată lumea ştie cuvântul „clasic". Pervertit şi aplicat greşit mai ales pe continentul American, acest cuvânt defineşte o perioadă glorioasă din Istoria Muzicii, perioadă în care simfonia şi...

Articole Atheneum: 

Serghei Prokofiev

Serghei Prokofiev
(1891 - 1953)

în a doua jumătate a secolului al nouăsprezecelea, creaţia muzicală rusă avea să izbucnească cu strălucire dupa secole de tăcere. Strâns legată de curentul romantic şi de apariţia Şcolilor Naţionale care clamau afirmarea identităţii de neam şi ţară, fenomenul muzical rus şi, mai târziu, sovietic, va lăsa urme adânci până târziu, în secolul al douăzecilea. Totul a pornit de la crearea "Grupului celor cinci": Balakirev, Borodin, Mussorsgki, Rimski-Korsakov şi...

Articole Atheneum: 

Decembrie - Obştea - Nick Sava

Înainte de a fi existat statul, a existat obştea. Dacă acest cuvânt are o origine slavă, intrat în limba română la venirea acestora, acum 1400-1500 de ani, cert este că predecesorii celor care au învăţat acest cuvânt de la venetici aveau în propria lor limbă un cuvânt care să descrie acelaşi termen. Dincolo de cuvânt, ei aveau în mod sigur o adâncă înţelegere a obştii, un sentiment de apartenenţă la aceasta.

Când a apărut ea, Obştea? Greu de ştiut. În Biblie nu se spune prea multe despre ea - poate unde era de origine străină... Urmaşii lui tata Noe au format popoare - dar nu se...

Articole Atheneum: 

Castelele din Subcarpaţi - III

Partea a treia, în care se povesteşte cum domnul Veronel Popleaţă, primar vechi, uns cu toate alifiile, sesizează importanţa unui eveniment de calibrul sosirii cometei Halley şi intră în acţiune

- Comewell to Căscioarele Village!
- Nu, domnule Veronel! Iar aţi greşit! Le-aţi inversat! Aveţi grişală, ca-n banc!
- Care banc?
- Bancul cu evreii.
- Păi dracu-l ştie?
- Nu-l ştiţi?
- Nu-l ştiu! Hai să facem o pauză, să mai bem şi noi o cafea, să ne odihnim, că de-atâta engleză, mi s-a-ncins dracului mintea ca târtiţa la cloşcă. Hă, hă, hă. Cum ziceai, domn" profesor, că-i bancu-ăla?
- Păi cică doi evrei se retrag în vipia după-amiezii într-unul din hanurile de prin Moldova. E o căldură de moarte, aşa că s-au dezbrăcat şi, goi-puşcă, stau întinşi unul lângă celălalt, acoperiţi cu un cearşaf, ca să le absoarbă năduşeala. Unul dintre ei gândeşte cu voce tare: "Dăci, două găini, trii zăci di lei, o vacă, patru sute di lăi, o gâscă, cinci zăci di lăi, trei curci, o sută di lăi, avem... cincisutioptzăci di lăi." Nu-şi termină vorba, că aude: "Ai grişală!".
- Hă, hă, hă, domn" profesor, da" bine-i mai imiţi pe moldoveni! Aşa, şi?
- Ce credeţi?
- Păi dracu ştie? Ce să cred? Ţi-am zis că nu ştiu bancul? Zi!
- Zic. Evreul cu socotelile o ia de la capăt, pronunţând mai rar: " Două găini, trii zăci di lei, o vacă, patru sute di lăi, patrusutitrizăci di lăi, o gâscă, cinci zăci di lăi, patrusutioptzăci di lăi, trei curci, o sută di lăi, în total dă...". Colegul de pat îi zice din nou: " Ai grişală!"
- Hă, hă, hă... dom"le, parcă eşti actor! Zău!
- Este? Şi nevastă-mea mi-a zis că...
- Las-o pe nevastă-ta! Cum e cu bancul? Să nu-ţi uiţi vorba...
- Aşa. Staţi să vedeţi, domn" Veronel. Evreul reîncepe calculele, de data asta vorbind mai repede, ca şi cum ar cunoaşte totul foarte bine: " Dăci, două găini, trii zăci di lei, o vacă, patru sute di lăi, o gâscă, cinci zăci di lăi, trei curci, o sută di lăi, suma di cincisutiopt...", când celălalt se repede şi-i zice: " Ai grişală!". Supărat că nu-i iese calculul, o ia din nou, de data asta rar şi hotărât, apăsând pe fiecare primă silabă a cuvântului: " Dăci, două găini, trii zăci di lei, o vacă, patru sute di lăi, o gâscă, cinci zăci di lăi, trei curci, o sută di lăi, avem...cincisutioptzăci di lăi." Termină să vorbească şi încheie privind grăitor spre vecinul său care îi spune: " Ai grişală!!! Te scarpini la ali meli!!!"
- Hă, hă, hă!!! E tare, dom"le! Zi aşa, şi eu am grişală, ă?
- Eu zic că da! Într-un fel... Nu e comewell, e taman invers! Wellcome!
- Domn" prefesor...
Domnul profesor, simţind în glasul primarului urme de supărare şi desluşind în râsul său puternic şi ceva forţat, parcă, se grăbeşte să dreagă macaroana:
- E... mai facem şi noi un spirit de glumă, să mai râdem şi noi un pic, domn" primar, să ne mai descreţim frunţile.
- Să ştii că ai dreptate, prea multă concentrare strică. Da" de ce-oi fi apucat eu să ţin minte aşa, pe invers... Te pomeneşti c-oi avea... grişală şi când or sosi americanii, ă? Dracu ştie? Şi m-apuc să-i scarpin la... Hă, hă, hă... Cum să fac, dom"le, să nu mai uit? Să-mi scriu în podul palmei? Pe manşeta cămăşii? Cum să fac, ai vreo idee?
- Păăăi... repetiţia e mama studiului.
- Pe dracu! Ori le ai, ori nu le ai!
Primarul din Căscioarele, domnul Veronel Popleaţă, poreclit de cei mai tineri, în ascuns, Stevie Wonder, pentru că purta ochelari cu lentile negre, ca de orb, ca să nu se vadă că un ochi îi fuge în stânga în timp ce celălalt caută rătăcitor în direcţia opusă, s-a apucat de învăţat limba engleză, în cinstea venirii americanilor. Regretă foarte mult că în cei douăzeci de ani de când împlineşte această funcţie (cu întrerupere de o jumătate de an, când a fost viceprimar), nu şi-a găsit mai devreme timp liber pentru învăţătură. La Ştefan Gheorghiu unde îşi desăvârşise el studiile şi culturalizarea, i se păruse prea mare bătaia de cap să urmeze şi cursul de limbi străine, care era facultativ. Aşa că acum, la bătrâneţe, şi-a luat meditator. Chiar pe profesorul de limba engleză de la şcoala din sat. Totuşi, îi este foarte greu. Mai ales când i se spune:
- Nu ! Nu e z, ca în româneşte. Băgaţi-vă limba-ntre dinţi, domn Veronel, şi ţineţi-o acolo, ca şi cum aţi fi peltic.
Domnul Veronel aşa face, dar sunetul tot nu-i iese. Îşi ţine limba între dinţi, îşi umflă obrajii, suflă, pufăie, nimic! Sunetul din limba lui Shakespeare refuză să se lase rostit cum cere domnul profesor. Oboseşte de-atâta încercat, îşi scoate batista, îşi şterge fruntea, palmele. Îşi scoate şi ochelarii, îi pune pe birou, îşi freacă ochii încercănaţi de nesomn şi stres, că, de când a fost anunţată delegaţia de americani, nu mai are nici un pic de odihnă şi linişte. Numai la asta se gândeşte, numai despre asta vorbeşte. Şi tot despre asta visează, aproape în fiecare noapte.
- Vin americanii! Vin americanii! Trebuie să ne pregătim! Să le arătăm noi lor ce înseamnă ospitalitatea românească!
Toată lumea a fost pusă în mişcare, de la mic la mare.
- Prioritatea numărul unu! Repararea drumurilor! Să nu văd băltoacă! Să nu văd fir de praf! Borduri văruite la şosea! Pe drumurile laterale, acoperiţi gropile! Flori la poartă! Curăţenie! Garduri vopsite! Câinii legaţi! Trăienel, preiei sarcina, te ocupi!
- Da, domn Veronel! Da" nu ziceaţi la şedinţa de luna trecută că bani de drumuri nu-s?
- Mă! Ăsta-i un caz de forţă majoră! Deci, găsim bani. Ai auzit?
- Da, domn Veronel!
- Doi! Steaguri! La fiecare poartă! Unu" american, unu" românesc. Să se vadă ideea de înfrăţire, de prietenie! Marinică, preiei sarcina, te ocupi!
- Da, domn Veronel!
- Să iei steaguri de mătase, nu cârpe de-alea ordinare!
- Sunt scumpe rău alea de mătase...
- Eu cred că voi nu pricepeţi ce se întâmplă: îi vezi pe americani în Căscioarele doar o dată în viaţă. Nu mai ai altă ocazie. La fel ca pe cometa Halley.
- Ba a mai fost o dată americanu-ăla...
- Care, mă?
- Ăla de-a luat-o pe fata lu"...
- Ete! Ăla a venit singur, s-a dus drept acasă la peţit şi gata! N-a avut treabă cu satul nostru. Acum e cu totul altceva. E o acţiune la nivel naţional, cu oameni importanţi. Marinică, mi-ai cerut bani de steaguri de mătase şi nu ţi-am dat? Vii la mine şi... se face! Auzitu-m-ai?
- Da, domn Veronel!
- Trei! Mâncarea! Pâine şi sare. Ne trebuie doi tineri în costume naţionale, un băiat şi-o fată, pentru întâmpinare. Să fie frumoşi! Şi tarafu" lu" Polizu, să le facă o cântare de pe la noi! Apoi, mesele. Achiziţionăm porci şi-i tăiem. Chiar eu am câţiva pe care pot să-i pun la dispoziţie. Contra cost, bineînţeles, că nici mie nu mi i-a dat nimeni de pomană, nu mi-au picat din cer! Cele mai pricepute gospodine din Căscioarele să facă sarmale, cârnaţi, gâldăbaşi, ciorbe. Şi băutură! Alea, alea! Valere, ştiu că nevastă-ta e neîntrecută într-ale gospodăriei! Iar tu... le cam ai cu licorile, hă, hă, hă. Preluaţi sarcina, vă ocupaţi!
- Da, domn Veronel!
- Patru! Cazarea! La protocol! Dracu ştie cât rămân la noi? Din scrisoarea oficială, primită de la Bucureşti, nu reiese. Vor rămâne cât va fi nevoie, aşa înţeleg. Se fac ceva cercetări în zonă, aşa că s-ar putea să dureze. Dac-aş şti ce urmăreeesc... aş aranja tot! Să meargă cercetările strună! Dar nu ştiu! Costele! Preiei sarcina, aranjezi cazare ca-n filme. Te ocupi!
- Da, domn" Veronel!
- Întrebări?
- Da, dacă-mi permiteţi, ce facem în continuare cu repunerea în posesie a terenurilor şi pădurilor? E urgent să...
- Incredibil! In-cre-di-bil! Ţara arde şi baba se piaptănă! Domnilor, ce vă tot explic eu aci? Amânăm orice problemă care n-are legătură cu americanii! Aţi înţeles?
Discuţiile continuau şi acasă, domnul Veronel se consulta cu consoarta.
- Cu ce să mă îmbrac? Să-mi comand un costum, două? Nişte craveţi? Azi-noapte am visat că veniseră americanii, iar eu nu-mi găseam pantofii şi am fost nevoit să-i primesc desculţ. O fi de bine? O fi de rău? Dracu ştie? Ă? Nici tu nu ştii? Offf... Oare ce-ar mai trebui? Mai gândeşte-te şi tu! Ajută-mă într-un moment aşa important al carierei mele! Cel mai important, poate. Dracu ştie?
După câteva zile de stat pe gânduri, domnul Veronel s-a hotărât asupra unei probleme foarte importante şi i-a comunicat consoartei decizia sa înţeleaptă:
- La întâmpinarea americanilor, mă îmbrac cu costumul bej, cu cămaşă bej, îmi iau pantofi bej, pălărie bej, cravată bej, ciorapi bej. Că mie îmi stă bine cu bej!
- Da" chiloţi bej nu-ţi iei? Parc-ai înnebunit dracului de când cu ăştia...
- Hm, da" tu chiar nu pricepi? Vin americanii!
- Să vină, să vină! Lasă, să vă ştie toată lumea!
- Ce vrei să spui?
- Picturile-alea ţigăneşti! Mai mare ruşinea...
- Nu pricepi tu ce e arta... Aşa că nu mai deschide gura să vorbeşti despre lucruri la care nu te pricepi!
Tot satul clocoteşte. Oamenii vorbesc necontenit numai despre americani:
- O să le plaaacă la noi!
- Cum să nu le placă? Cu-atâtea pregătiri... Cu-aşa ospitalitate...
- Şi castelele astea frumoase... o să-i lase cu gurile căscate când le-or vedea!
- E, că n-or avea şi ei...
- Or avea, da" altfel! Aşa, n-au! Bag mâna-n foc că n-au!
- Adevăru-i că ce-i frumos, şi lui Dumnezeu îi place! Aşa că trebuie să le placă şi americanilor!
Mai sunt câteva zile până la sosirea americanilor. Deşi pregătirile au fost încheiate, satul pare un muşuroi de furnici pline de râvnă, oamenii încă mai aleargă în toate părţile şi pun la punct ultimele detalii, necesare sau (mai ales) închipuite.
Domnul Veronel s-a gândit să-şi pregătească şi un speech, pentru orice eventualitate.
- Domn" profesor, bagă tare! Câteva fraze, dar să fie ticluite frumos. Vii mâine seară la mine, să mă-nveţi!
- Da, domn" Veronel!
- Doamne, Dumnezeule, ajută-ne la nevoie! Ia să vezi mata, domn" profesor, că nu-i degeaba toată căzneala noastră. O să fie o poveste cu end happy.
- Iar aveţi grişală, domn" primar. Invers! Happy end...
- Offf! Happy end...

Carmen Botoşaru

Articole Atheneum: 

Cultura - A TRĂI ÎN YOGA

Este greu a vorbi despre yoga în câteva fraze. Este greu a surprinde corect şi obiectiv toată complexitatea, frumuseţea şi bogăţia acestui sistem filozofic. Şi asta pentru că, în Occident mai ales, yoga este mai mult celebră decât cunoscută. Foarte mulţi sunt atraşi de caracterul mistic, ocult, supranatural al învăţăturilor sale. Foarte puţini sunt aceia care o practică şi o înţeleg aşa cum este ea în realitate: un mod de viaţă. Pentru unii, datorită ignoranţei, yoga este considerată ca fiind în legătură cu procedeele stranii ale fachirilor, pentru alţii yoga este un grupaj de reţete şi...

Articole Atheneum: 

Întâmplări din ultima vreme - Ianuarie 2004



 Întâmplări din apropiere

Perioada prin care trecem este caracterizată în general de multă blazare, descurajare şi inevitabilitatea fatalităţii, toate acestea datorate... creditelor! După atacuri furibunde la galantarele magazinelor în perioada sărbătorilor de iarnă, iată că a venit şi scadenţa, adică chitanţele ajung la... maturitate şi trebuiesc să înceapă a fi plătite. Şi nu noi suntem de vină! Păi sistemul, fir-ar să fie. Te duci în mall, ieşi cu 3 card-uri de magazin şi cinci sacoşe cu produse care de fapt nu-ţi trebuie; nu-ţi ajung banii, îţi dau cei de...

Articole Atheneum: 

August - Brandul de ţară - Nick Sava

Luna trecută, mai precis pe 24 iunie 2005, a avut loc o conferinţă internaţională dedicată brandingului de naţiune - "Brandul România. Dezbatere de presă: Fabricat şi montat în România/Wikification of Nation Brands". Participant la conferinţă, ex-preşedintele Statelor Unite Mr. Clinton zicea: "the most important thing in the branding is that it reflects what you believe to be true and important and good. Don"t worry if nobody else believes you yet, that"s what you have brands for! So, the most important thing in this enterprise you want to brand Romania is to say something that the people would instantly believe is true and good and a source of pride and is future oriented."

Articole Atheneum: