Blogs

Mark Twain

În perioada iunie – noiembrie, 1867,  Mark Twain face o croazieră pe vasul Quaker City  și Editura ”American Publishing Company” din Hartford îi propune un contract: să scrie o carte de reportaje despre această călătorie  și la predarea manuscrisului să primească o sumă de 10000 de dolari fără drepturi de autor, sau cinci la sută din vânzări cu păstrarea dreptului de autor.

Nina Cassian - Dezgheţ

 

  

Dacă m-ai chema, ar zvâcni
o mie de păsări în colivii;
o mie de uşi s-ar da-n lături
şi s-ar umple văzduhul de păsări
şi - ca legătura de chei a pământului -
ar zăngăni apele sub mâinile vântului
şi s-ar vesti dezgheţul pretutindeni!
Izvoarele-ar căpăta călcâie şi pinteni
şi-ar începe să călărească la vale
pe trunchiuri de copaci, peste pietrele aspre
şi goale;
sloiul albastru al singurătăţii s-ar sparge
în hău -
tu, dezgheţul meu, soarele meu!

Petru Creția- Prospero

 

Prospero

 

gând

 

Voltaire

 

 

Voltaire

 

 

(Nikos Kazantzakis, Raport către El Greco)

”Să iubești libertatea: să nu accepți sclavia inimii, chiar cu prețul paradisului; jocul viteaz trecând de iubire și suferință, călcând pre moarte; să spargi până și cele mai sfinte tipare când sunt neputincioase să exprime elanul sufletesc -iată cele trei mari porunci ale Cretei.

Vasile Voiculescu - Hoți de cai

 

 

Pocnet de harapnic scurt a detunat,

Spartă,-n gol tăcerea țăndări a zburat;

Val-vârtej prin vadul nopții trec năluci,

Om cu ghebă neagră, cai plini de clăbuci.

Pe un cer cât lumea stelele nu-ncap

Și sub cerul ăsta nu se merge-n trap.

Urcă din porumburi șopot ne-nțeles;

Cât o șură aprinsă iese luna-n șes.

”Hii, căluții tatii, hii la drum întins.

Pân-acuma nimeni urma nu ne-a prins.

Am gonit o noapte, de-om scăpa încai

Să intrăm în țara hoților de cai:

(Antoine de Saint Exupery)

”Te accept așa cum ești. Se poate ca vreo boală să te împingă să bagi în buzunar bibelourile de aur care-ți cad sub ochi, dar în rest să fii poet. Te voi primi, deci, din dragoste față de poezie. Și din dragoste pentru bibelourile mele de aur, le voi ascunde.

(Antoine de Saint Exupery, Citadela)

”Desigur, era frumoasă acea dansatoare pe care o ridicase poliția imperiului meu. Frumoasă și misterioasă. Mi se părea că aș fi cunoscut, cunoscând-o pe ea, pământuri neștiute, câmpii liniștite, nopți pe vârful muntelui și călătorii în vântul pustiului.

Ea există, îmi spuneam. Am știut că are obiceiuri ciudate și că luptă pentru o cauză dușmană. Totuși, atunci când au încercat să-i sfarme tăcerea, oamenii nu smulseră decât un surâs melancolic candorii ei de nepătruns.

Pages

Subscribe to RSS - blogs