”Dacă scriitorului îi e dat talentul, îi scria Gogol părintelui Matvei, nu înseamnă că îi e dat degeaba sau pentru a-l converti la rău.

”Trăim într-o epocă în care forţele psihice şi cele mentale, ascunse în spatele scenei evoluţiei, sunt extrem de active în provocarea emoţiilor şi pasiunilor puternice ale omenirii. Deoarece soarta a hotărât ca socotelile naţiunilor să fie lichidate, aceste socoteli trebuie plătite şi numai de ele depinde dacă sunt plătite în întregime sau doar parţial. Printr-o schimbare de atitudine mentală şi de conştiinţă, jumătate din soarta rea poate fi ştearsă într-o clipă.

Nimic nu este întâmplător. În viață, în călătoriile noastre, ne intersectăm cu persoane care ne pot marca existența, mai ales,  atunci când constatăm că folosim un cod comun în schimbul de mesaje. Comunicarea este ușoară și benefică și ne poate deschide noi perspective asupra vieții. Important este să ne putem orienta către esența acestor persoane, nu către ceea ce lasă să se întrevadă în afara lor.

Răsuna în mintea mea un glas limpede de fată:

”Colinde, colinde!

E vremea colindelor,

Căci gheața se-ntinde

Asemeni oglindelor.„

Răsuna, cu ecoul unei pădurii peste al cărei frunziș se așternuse un subțire strat de zăpadă. În moliciunea ei, soarele de decembrie, lepădându-și violențele cosmice, sărută sfios urmele unei căprioare.

”Colinde, colinde

E vremea colindelor

Căci gheața se-ntinde

Asemeni oglindelor

Și tremură brazii

Mișcând rămurelele

Primo Levi - Cei aleși și cei damnați

Cum am arătat şi vom mai arăta, aşa se prezenta viaţa ambiguă a Lagărului. În aceste condiţii aspre, striviți la fund, au trăit mulţi oameni din zilele noastre, dar fiecare pentru un răstimp relativ scurt; de aceea se ridică poate întrebarea dacă merită cu adevărat şi dacă este bine să rămână vreo amintire despre acest excepțional episod al condiţiei umane.