| A 29-a zi: CULOAREA | Adrian Munteanu |
| Castelele din Subcarpaţi - I | Carmen Botoșaru |
| Lansare: "SACRIFICIUL MIRĂRII" | Luminița Suse |
| C. Rădulescu-Motru * Viaţa şi faptele... | Constantin Schi... |
| Un minisat in mijlocul unei metropole -1 | Adrian Munteanu |
| Richard Wagner (1) | Cătălin Ursu |
| Mic popas printre românii de la... | Redacţia Atheneum |
| Mai - Mândria de a fi român - Angela... | Angela Daniela Țapu |
| Un mesager al păcii în Vancouver | Nicu Liuță |
| Obiectivul | Redacţia Atheneum |
| entretien avec la solitude | Marina Nicolaev |
| Rățușca cea urată | Maria Sava |
| Scurtă introducere în poezia japoneză | Maria Sava |
| Nick Sava- Singurătate | Maria Sava |
| La nuit de l’hippogriffe IV L’... | Marina Nicolaev |
| Nick Sava- Un om obosit | Maria Sava |
| Nick Sava- Manuscrisul | Maria Sava |
| Nick Sava - Licitaţie | Maria Sava |
| Nick Sava- Amiază geroasă | Maria Sava |
| Nick Sava - Monica | Maria Sava |
În introducerea la volumul ”Povești impertinente și apocrife”, invocându-l pe Platon, Andrei Cornea spune că există trei momente ale zilei favorabile povestitului. La amiază, ca în ”Phaidros”, când poveștile sunt ”șoptite de muzele ieșite din minți și însoțite de cântecul greierilor miezului de vară” și ne îmbie să ne dezmorțim aripile cuprinse de torpoare, ”să zburăm din nou către lumea de sus” pe care o mai păstrăm în memorie.
Apoi, ca în ”Republica”, sunt poveștile...Read more
peut-être suis-je moi-même
ce contraste mimant la solitude
entre lumière et péché
après l’orage de toute ma vie
dans l’œil d’eau oublié au désert
c'est le même florilège
derrière ces choses
écrites sur les
Poezia populară japoneză, numită ”dodoitsu”, ce consta într-un catren (7+7+7+5) alcătuit din 26 de silabe a fost înlocuită în secolul al XI-lea cu ”imayo-uta”, noul tip de catren în care fiecare vers are 12 silabe cu o cezură după primele șapte. Acest tipar se va păstra și în perioada Muromachi în poezia numită ”ko-uta”. Predilecția pentru genul și versul scurt de poezie al poeților niponi revelează geniul creației în arta miniaturalului păstrând până la ultimul amănunt caracteristicile modelului inițial. Un exemplu este și arta aranjamentului floral...Read more
Într-o vară am cunoscut un om singur. M-a impresionat liniştea lui, seninătatea cu care privea viaţa. Şi libertatea de care se bucura. Mi-am amintit de el zilele astea, citind un articol despre dl. Masafumi Nagasaki, bărbat de 76, trăind singur pe o insulă în Pacific, nu departe de ţărmul japonez. Trăieşte acolo de peste 20 de ani, cu mai puţin de 200 USD pe lună – primiţi lunar de la fratele său. Pentru asta, merge cu vaporul (făcînd „autostopul”) pe ţărm, de unde îşi cumpără şi mîncarea şi apa necesară între vizite. În rest, e singur – el, Soarele şi Oceanul...Read more
La nuit de l’hippogriffe IV
L’Imaginarium
everything but your heart
l’hippogriffe regardait l’oasis cachée parmi les dunes
comme un dernier acacia qui se dévoile lentement dans la nuit
et il sentit jusque dans les plus petits recoins du temps
le silence du désert agrandissant
sous l’ œil implacable de l’éternité
l’océan du sable au repos
les véritables exilés moururent de fatigue
sauf le sphinx qui exhala, avide, le souffle du désert
parmi les vagues
Bătrînul coboară încet, cumva şovăitor, cărarea. Se simte obosit, neaşteptat de obosit. Nu e prima dată cînd străbate această cărare, a mai urcat-o de cîteva ori. De la ascensiunea din zorii zilei din valea Obîrşiei, trecuseră multe ore; între timp, a avut un lung popas sus, în vîrful muntelui. În mod normal, drumul între marele bolovan din vîrful muntelui şi Sfinx nu ia mai mult de o oră – drum relativ uşor, la coborîre. Acum, drumul pare să nu se mai sfîrşească. Abia a lăsat în stînga vîrful Coştilei, deşi coboară de mai bine de trei ore. Nu departe se vede...Read more
„Acum, după ce am frînt pîinea împreună, putem vorbi”, spuse Călugărul. El, şeful tribului Călugărilor, era singurul în drept să se numească aşa. Tot la fel, omul care stătea la masă în faţa lui, era îndrituit să fie Învăţătorul. La masă mai erau trei învăţători şi doi călugări.
„Mulţumim pentru primire, pîine şi adăpost, iubite frate”, răspunse Învăţătorul. „Acum e vremea să ne spui de ce ne-ai chemat.”
Veniseră, cale de patru zile, la această comunitate a tribului Călugărilor. Nu era numeroasă, pe lîngă cei trei prezenţi mai erau cinci pe...Read more
O zi de vineri obişnuită. Leslie priveşte pe deasupra hîrtiilor spre cei prezenţi – nu foarte numeroşi. Vreo douăzeci. Cei mai mulţi au în mînă, arborînd un aer nepăsător, catalogul. Puţini îl răsfoiesc – de fapt, experienţa îi spune că majoritatea ştiu precis ce anume vor să achiziţioneze. Sau să nu achiziţioneze. Ce-şi pot permite şi ce nu. Limita maximă pînă unde pot merge. Există întotdeauna un joc între dorinţă, posibilităţi şi intuiţie, cel mai adesea bazate pe un calcul rece de afacerist. Şansa apariţiei unui neştiutor bogat,...Read more
Amiază geroasă de primăvară, în ciuda cerului senin şi a soarelui puternic. Razele cad pieziş, topind ţurţurii de la streaşină – chiar dacă termometrul ar arăta, probabil, minus 30C. Fenomen obişnuit la această latitudine Up-North. Se aude clinchetul cristalin al stropilor îngheţaţi în drumul lor spre gheaţa de la poalele imobilului. Razele piezişe ale soarelui fac să strălucească geamurile festrestrelor dinspre mine. În dosul lor disting cu greu un chip frumos de fată. Are păr lung şi blond ruginiu.
Caut instinctiv o priză să-mi conectez maşina. Nu...Read more
Nu, nu ai deloc dreptate. Nu sunt rasist, cu atît mai puţin anti-semit. OK, nu-s de acord cu ce se întîmplă în Palestina, dar asta este cu totul altceva... De fapt, eram gata-gata să mă însor c-o evreică! Da, desigur, pe cînd eram tînăr.
Well, nici măcar atît de tînăr. Împlinisem 32 de ani. Eram în concediu la mare - ca de obicei, la Costineşti. Era sfîrşitul verii, trecuse de fapt mijlocul lui septembrie. Dar era încă destul de cald, deşi briza se mai înăsprise. Aveam cu mine un bloc de desen şi făceam schiţe pe plajă, schiţe de nud în...Read more
Comentarii