Texte Noi din Cenaclul Literar

Texte din Cenaclul Literar

Imagini în oglindă

îngerii sunt altruişti
sar în ajutor trecând prin ziduri
fără să le dărâme

empatici
suferă lângă noi din toată inima
şi nu sângerează

muţi şi uituci
îi cauţi la telefon, le trimţi email
nu răspund niciodată

merg pe ape
bătând din aripile înecaţilor
fără să le usuce

calcă pe jăratec
dar sub tălpile lor nu ard
notele noastre de plată

încă nu s-a aflat
cum de se menţin drepţi
fără coloană vertebrală

Cenaclu Literar: 

Asteptare...

Dezmat e intreaga lume ce-o traim
Cu rele cit cuprinde,uneori cu bune
Si parca nu vrea nimeni a ne spune
Ce inseamna,necuprinsul,sa iubim.

Stau adunate lungi zile,gramada
Iar stralucirea lor parc-a apus
Privind in urma vremea ce s-a dus
Nu mai e nimeni,unul,sa o vada.

Cenaclu Literar: 

Picătura

La început am crezut că am iubit picătura...
Apoi am crezut că am urât picătura.
Am avut sentimente variate şi m-am agitat în jurul acelei picături o veşnicie, neştiind ce să fac.
Pentru câteva clipe, am crezut că poate deveni foc, pământ sau aer.
Am crezut atât de mult în visul meu şi mă concentram asupra picăturii să se transforme în altceva.
A fost interesant, dar copilăresc.
Picătura de apă este o picătură de apă în palma unui om.
Poate în para unui foc, picătura poate deveni abur, aer sau gheaţă... lucruri minunate!

Cenaclu Literar: 

În cioburi de oglinzi

În cioburi de oglinzi
mi-am zărit destinul
- siluetă graţioasă în nuanţe roz -
da! mi se potriveşte...
dar gândul
frânt mi-a fost fără veste
de neantul - ce m-ademenea...

m-am apropiat un pas... poate doi...
şi mi s-a părut - cum un ochi străin
ca o fiară a nopţii
dintr-un colţ sticlos... mă pândea -

... şi destinul se derula nemilos
arătând cu degetul
în sus... sau în jos!

Cenaclu Literar: 

VEZUVIU TÂNĂR

VEZUVIU TÂNĂR

Fată cu oase de-argint
Marea te-nlănţuie şi astăzi
Pe de-a-ntregul
Îţi mai aduci aminte de
Sărutul meu cu gură de foc
Când cerul pocnea ca un pepene negru?

Ursitul şi-aruncă săgeata din prag
Acolo unde pulberi mă-nving
Marmură deasă i-aştern sub picior
Să vină-n lumină, în somn îl cuprind
Şi sufletu-mi saltă sălbatic sub nori.

Cenaclu Literar: 

Poem glacial

nu aş fi crezut că voi supravieţui încă o zi
o nouă viaţă
chircită în coconul meu de întuneric
nu lăsam să scape nici un fir de aţă
şi speram să nu mi se mai întâmple nimic
în acea mătăsoasă răceală
aşteptam să pierd identitatea chinuitoare
ce persista în greşeală

nimic nu îmi aducea alinare
nici zgomotul de mâini degerate căzând
odată cu piatra
nici drobul de sare lins binevoitor de himere
în somn
eram singură cu melci superlativi pe umeri
refuzând să zboare
în acel vid de izolare nebună

Cenaclu Literar: