Texte Noi din Cenaclul Literar

Texte din Cenaclul Literar

Lacrimioare

pe spinări de bouri uriasi
se odihnesc
fluturii albi.
*
norii
isi scutură făptura:
acoperind cu rouă câmpul.
*
se zbuciumă-n mări,
arătări hidoase
din alte dimensiuni.
*
indraznetul vultur-
inghitit de lumina
din largul senin.
*.
ratiunea cu mândria;
intelepciunea cu
priceperea
*
urma sarpelui prin dune-
viata
omului orgolios.
*
ratiunea face din vise zmei-
intelepciunea
chibzuintă.
*
in amurg:
aurită coroană
pe crestetul muntilor

Cenaclu Literar: 

apocrifă

în jurul meu cad zidurile norilor
contractez pneumonii de-o viaţă şi tu nu ştii
cum naufragiază penultima călătorie

iluzia de a fi jumătate umbră ţărmului cronofag
se pierde acestei încremeniri apocrife
numai el îşi caută prin nisipuri tanagra muribundă
lîngă solfegii de sînge

sunt doar catedrale de aer ascuţite dincolo
de ne-au rămas închise într-o piatră albastră mările şi navigatorii

de la o vreme mi-am ridicat
un cavou de nesomn pe marginea lumii
unde înfrigurează tăcerea
aeropagul inocenţei

Cenaclu Literar: 

Ultimul vers

Ultimul vers m-s părăsit în deşert
risipit printre cactuşi.
Atâţia ani obosiţi parcă
- o întreagă adunare, o nuntă -.
Toate iubirile au un miez depărtat
o sămânţă din coajă de perlă.
Se face noapte!
Sunt sora care nu vrea să uite
de rude,
care fuge după anotimpuri
cu plasa de fluturi,
care aşteaptă pe cineva
să deseneze în jur un cerc
din care să nu iasă până la Înviere.

Cenaclu Literar: 

Gravitaţie

Gravitaţie

Ţipau păsările fără glas,
căutându-şi cântecele
pierdute în văzduhul de lumină,
risipite în cuiburile din nouri
Furtuna le-a răpit graiurile,
izbindu-le
de cerul,
de marea
şi de pământul
înghiţite de seninul
orbitor
şi uimitor;
le intuiam ciripitul,
gravitaţia sorbea înfinitul

Cenaclu Literar: 

Iubite, m-am cuibărit între şoaptele tale

Iubite, m-am cuibărit între şoaptele tale

mă rezum la trei silabe: iubite
două: amor
şi: mor

între palmele mele zâmbetul tău creşte cuminte
pe ochi îţi aştern săruturi mii de cocori
şi zbori şi zbor şi zburăm
ne jucăm de-a v-aţi ascunselea printre nori

ieri am avut un vis ciudat
te căutam, te strigam şi-mi răspundeai cu ecouri
mă înveleai cu braţele culmi
brazi, stejari, ulmi şi râuri plete învolburate
curgeau în ropote în lacrimile strânse într-o noapte
eram o mare, atât de mare-plină şi de dor

Cenaclu Literar: 

Pescuit împărătesc

Din adâncul profund,
către cerul albastru,
lin barca peste talazuri sălta.
Chiar Domnul pe corăbii umbla!
Cuvânt dumnezeiesc El era.

Pânzele înălţate,
albastru de mare,
albastru de nori,
mireasmă de flori
şi ţipăt de paseri.

Arcadă,
cupola cerească
pe soare şi lună şezând,
Cuvânt lângă Cuvânt.

Cenaclu Literar: 

Sincer, fără ferestre

sincer, fără ferestre (din ciclul antimythologica)

insomniac, mă închid deschis spre mine

noaptea deşertul rămâne sincer doar cerul se face negru

fără grabă am să mă joc de-a băutorul de cafea

nimic nu mă convinge, melcii au pornit deja spre zori;

alunec spre mine, călcâiul mi l-am lăsat acasă

arcurile voastre trimit fără noimă săgeţi fără oprire

nepăsător nu vă văd, cafeaua mea e uscată, aşa îmi place

drumul mi-l aleg la întâmplare el rămâne sincer şi îi pun semn

"pe-aici a trecut casa mea, fără ferestre"

Cenaclu Literar: 

arborele de piper II


leandrii înfloresc la răstimpuri

casa de ceaţă cu ferestre oarbe

secundele să-mi fie

priveghi de fluturi

tu, inimă amar bolnavă

din aripa îngerului negru

se rotesc încet spre mare arborii de piper

purtând miresmele prin valuri

în armura sonoră de stridii

şi mai departe dincolo

spre nicăieri

până când ultimul călător crucea de nisip îşi ridică

povară între ceruri şi pântec sterp

de ape

aşa s-a golit la amiază de litera albă în duh

până nu a mai fost decât

Cenaclu Literar: