Pârjol


Probabil va trece şi vara asta
mi-ai zis privind corbii ruginiţi
margaretele erau scuturate şi
eu căutam ceva prin zâmbetul
bunicilor înainte de răsăritul
soarelui nu am mai aşteptat lacrima
să se usuce pe
obrazul duminicii
pentru că tata stătea cu faţa
la răsărit şi ne spunea cum trec norii
pe deasupra cimitirului
noi nu-l ascultam trifoiul
mirosea a lună plină
şi picioarele mi se afundau adânc
în hleiul Chetrişului
la Cruce
urme de Hristos răstignit
stau la marginea satului

Plouă tâmpit plouă plouă tâmpit[[wysiwyg_imageupload:299:height=408,width=342]]

de s-a ascuns iubitul în poem

iubit-ul începe şi se termină aleator

mă uit vindicativ

promit să nu se mai întâmple

mă lepăd de toate pornirile

ca pasările migratoare spre ţările calde

şi câte şi mai câte...

după care dorm

şi dimineaţa vine altfel.

Intoarce-mi cantecul fara de nume
ala vechi cules
din vise de sarpe
pentru dragostea mea.
Se scutura florile in ceata
- marturie a unu timp -
iertat de ingeri.
Misterul nu se mai risipeste
ca pe vremuri in intrebari
se logodeste spre nord
cu o ruda divina.
Pentru tine am oprit cuvintele
sa doarma,
le-am trezit de dimineata
rastignindu-le de prisos prin lume
ca sa intelegi ca tristetile uneori
bat ca niste clopote izbite de ger.

-Preamărite Solomon, trezeşte-te şi porunceşte
acestor minţi pătrunzătoare
să se roage:
de langă tronul slavei lui Dumnezeu
sa vină
şi duh de cuminţenie să ne cuprindă!
-Cine?
-Cum cine, prealuminate inţelept?
Frumoasa-
a cărei strălucire semeţul timp n-o poate altera,
neinfricată in fata răutăţii
şi
născătoare a iubirii.

Cinstite rege, indură-te,
INTELEPCIUNEA roagă
să poposească şi la casa noastră!