Texte din Cenaclul Literar

Nedefinire

Amurgul ma lasa rosu, in suflet,
si o tentatie a amintirilor violete,
imi preumbla prin inima, pas cu pas...

Un sfarsit melancolic, mereu,
mai aproape, ma cheama
Spre Taina izvorului
Fiecarei zile trecute.

Rasaritul ma regaseste mai albastru,
cand prin vene, mi se scurg
pestisori si albatrosi de-ai clipei...

Savurez pe balcon, un ceai cu rom,
si un album cu poze, amintiri!

Cenaclu Literar: 

TROIA

TROIA

Îmi plăcea să trag cu urechea
La felul plăcut în care
Mă bronzam

La clipocitul aluatului
Revărsându-se gros
Peste marginea vocalelor umede

La Schliemann travestit în bondar
Dezgolind bănuţii de aur
Din cusăturile trupului meu

Zumzetul lui şi
Şuieratul ceainicului spre seară
Îmi alungă acum toate astea din minte.

Cenaclu Literar: 

Mereu, ...mereu

Mereu, ...mereu

La început de început
mă simţeam înger căzut
de-undeva, din galaxie
botezat în apă vie;
nu ştiam că mi-a fost dat
să fiu scăldat în păcat...
de atunci, neîncetat
m-aş fi vrut rebotezat,
însă îmi este tare greu
să mă nasc
mereu, ...mereu

Cenaclu Literar: 

Aşa mi-aduc aminte de copilărie

Miros de mere răscoapte pe sobă
turtă de pâine sfârâind pe plită
cornuleţe cu nucă în postavă
jumări, caltaboşi şi ţuică opărită.

Baniţe de grâu şi de făsui în tindă
la poartă, mama Lina de la Rogova
mâţa, după şocâţi, stând la pândă
colindători cu capra şi cu sorcova.

Nepoţii sunt îmbăiaţi şi primeniţi
şi sar peste cobilcă de bucurie
că vine Moşul, cu poezii sunt gătiţi
şi câte şi mai câte, la mulţi ani să fie!

Cenaclu Literar: 

Povestea lui Ochilă 2 (În căutarea lui Harap Alb)

Aşa se face că într-o zi, în una din aceste întâlniri cu învăţaţii, unul dintre ei pomeni de o carte rară, de care nu mai auzise nimeni.

- De mult ştii despre ea? sări imediat Doamna.

- Am auzit vorbind despre ea o femeie, o străină, zise Pun al Treilea, învăţatul respectiv.

- Ce fel de femeie? Ce ştii despre ea?

- Nu ştiu prea multe. A apărut în vecini acum câtăva vreme. Şi-a deschis un mic magazin de ierburi şi leacuri, iar fata ei ghiceşte clienţilor în cărţi şi în palmă.

- Ce zicea despre carte? întrebă Doamna.

Cenaclu Literar: 

Rugă de primăvară

Primăvară, primăvară,
Te aştep de astă-vară,
Să dai florilor lumină
Iară mie viaţă plină.

Te-ai lăsat cam aşteptată
Cum se lasă mândra fată
Când drăguţul vrea să-i fure
Frăgezimea buzei mure.

Acum că te simt aproape,
Inima-i pian cu clape,
Ce îmi cânt-o partitură
Şi mă leagă de natură.

Haide vino! Te grăbeşte
Şi natura primeneşte.
Gâzele îţi vor prezenţa
Să-şi arate inocenţa.

Mugurii pe crengi te-aşteaptă
Să deschizi a vieţii poartă
Cu arome de flori dalbe,
Sute de culori în salbe.

Cenaclu Literar: 

DÉJÀ VU

- Stefane, ştii tu cu cine m-am întâlnit eu astăzi?
- Nu, dragă!
- Cu fosta mea colegă de bancă de la liceu - Vasilica. Ţi-am povestit parcă de ea, nu?
- Da, spuse plictisit bărbatul, de câteva ori.
- Hai măi, nu mai fi aşa de morocănos! Îţi spusesem că se mutase la Oradea după primul soţ. Astăzi, când am vorbit cu ea, mi-a mărturisit că după ce a divorţat acum cinci ani, s-a recăsătorit cu un tip de la noi din oraş. S-a mutat înapoi acum trei luni.
- Ce bine...

Cenaclu Literar: