VIS

Traducere din Paul VERLAINE

Renunţ de azi la poezie!
De mîine fi-voi om bogat.
Să vină alţii la frecat:
Hei, cine îmi va fi sosie?

Frumoasă trabă! Jinduiesc
La martori, ore de baladă,
Terţine cînd ritmam cascadă,
Tîrziu în noapte, viers zeiesc.

Sub luna clară, sidefie,
Lucind în punţi scînteietoare,
În apa, valuri mişcătoare,
Parisul-cimitir învie.

Las fericirea să-mi revină,
Las tinerilor lira, trilul!
Şi las delirul, verva, stilul -
Vreau moştenirea, punga plină!

Dor

O şoaptă divină întrecând atotcuprinderea
Acolo unde tainic rugăciunea prinde contur,
La ceasul unde viaţa de taină erupe
Serafic, acolo e totul mai pur.

Clopotele acolo dau glas îngeresc
În liniştea singurătăţii mântuitoare,
Gândul curat iradiind dumnezeiesc
Dinspre înalt, către noi, fiecare.

Azi mă opresc din drum, şi mă întorc,
copil prea obosit de anotimpuri,
pe care jucăriile-l gonesc ,
şi fruntea îl arde de gânduri.

Bătând cu pasul obosit deşerturi ,
de toamne care ard mocnit,
sperând neîntâlnitul capăt ,
de vis prea alb şi împlinit,
rătăcitoare printre porţi străine,
şi printre sute de oglinzi ce mint,
mă sfâşie pumnalul toamnei
de ursitoare azi tocmit.