Texte din Cenaclul Literar

Amprentele eului meu

Amprentele eului meu
sunt singurele adevaruri
pe care nu le-a schimbat nimeni
pentru ca nu le-a respirat nimeni.
Am luat urma lor
intr-o toamna de fericire
si cu palma dreapta
am ranit Olimpul -
i-am pus sarea din lacrima mea,
si-am crapat de poalele vantului
rastignirea
peste podul cu doua colturi
de lume
unde cuiburile devastate de spirite
zornaiau la inaltimea nemuririi
de care maine vor asculta ursitoarele.

Cenaclu Literar: 

Ecourile Vanei 3

 

 

      ... calul in fuga

 

      uita

 

      de stapinul in friu

 

 

 

 

 

      clipa cea mare

 

      ne poarta

 

      intr-un singur transport

 

 

 

 

 

Cenaclu Literar: 

De trei ori şapte

Personaje :
Florina - mama Elenei, 45 de ani, pensionată pe caz de boală, suferindă cu inima;
Elena - fica Florinei, 23 de ani, contabilă la o intreprindere de mobilă, inocentă şi încă virgină;
George - subinginer la aceeaşi intreprindere, 28 de ani, prietenul Elenei;
Maria - ţigancă, ghicitoare, 65 de ani, femeia care îi face curăţenie Florinei;
Jenica - ţigancă, ghicitoare, vestită pentru facerea şi desfacerea farmecelor.

Cenaclu Literar: 

Icoana

voi privi
deasupra doar
n-am niciun motiv
să aprind această lumânare

în mine toţi copacii
sunt goi şi înalţi
tăcerea n-are nevoie
de lumini
nici de ceară
albul său
e atât de cald
în palmele mele
iar întunericul
o infinită icoană

Cenaclu Literar: 

CARTEA 4

Cei ce au avut un mare rol în formarea Canonului Noului Testament au fost "ereticii", în primul rând Marcioniţii (din "şcoala" lui Marcion din Sinope; până spre sec. III d.Hr. ajunseseră să numere sute de mii de credincioşi. Numai faptul că împăratul Constantin a impus creştinismul "ortodox şi catolic" ca religie de stat a făcut ca mulţi dintre noi să nu fim Marcioniţi, Arieni sau Gnostici...). Aceştia respingeau în totalitate moştenirea iudaică, pornind de la afirmaţia că Iisus era Dumnezeu, fiul lui Dumnezeu - şi nicidecum om.

Cenaclu Literar: 

M-a blestemat un cuvânt

M-a blestemat un cuvânt

M-a blestemat un cuvânt
că l-am risipit în vânt
Aşa c-am devenit vânt,
pe cuvânt...
M-am certat cu valurile,
n-am cruţat nici ţărmurile,
nici deşertul, nici pădurea,
pretutindeni şi aiurea
După ce s-au zbuciumat,
valurile m-au trădat
Nisipul nu m-a iertat,
în suflet s-a furişat,
(stâncile m-au sfâşiat)
Pădurea m-a păcălit,
s-a mulţumit c-un şoptit
Când am certat stelele,
mi-am găsit belele;
m-au dezlegat de cuvânt,
să-nvârt morile de vânt

Cenaclu Literar: 

Poeme pe coajă de săpun

Gerunziul continuu
_______________

e prea devreme să fie ieri
şi prea târziu pentru mâine
astăzi nu se va termina niciodată

tot acest mers cu capul în nori
a fost pentru a avea de unde cădea înapoi
în cămaşa de forţă a gravitaţiei

noi sfinţim focul
când zburăm, înnebunesc înălţimile
când cădem, sângerează florile de cireş

din adâncimile pământeşti ale albastrului
şi roua pe buza aspră a ierbii
ne răscolesc somonii incendiaţi sub piele, demonii

Cenaclu Literar: 

codul

privirea scrutează misterele universului.
care ar fi drumul spre inţelegerea lui ?

valuri
valuri-ştrengăriţe
se strecoară sub talpa incrustată cu hieroglife .
aici este un loc tainic unde sentimentele lăuntrice de dor
zvâcnesc şi tind sa dea la o parte
perdeaua subconştientului.

sâni
sâni-sobe incinse
trădaţi de şuvitele de păr răsfirate, devin pietre.

flux
flux-sentiment decupat
dintr-un tapet cumpărat din balci
cade
spărgându-se asemeni paharelor de cristal

Cenaclu Literar: