Texte din Cenaclul Literar

Cântec pastoral

Frunză verde de migdale,
Urcă oile agale
De prin luncile din vale
Înspre coasta cu ponoare,
Unde-i iarba dătătoare
De săruturi pe răcoare.
Gura oii se lipeşte
De firul ce proaspăt creşte
Şi-ntre buze îl topeşte,
Pe cioban oaia-l iubeşte.

Frunză verde ca şi nucul,
Ciobănescul cât haiducul
Roată dă când cântă cucul.
La mioare stă de pază
Şi la lup îi mintea trează,
De cu zori şi pân" l-amiază
Ş-apoi până se-nnoptează.
Îsi iubeşte ciobănelul
Că-l hrăni cu zăhărelul
Când era un pui ca mielul.

Cenaclu Literar: 

Vis - Paul VERLAINE

VIS

Traducere din Paul VERLAINE

Renunţ de azi la poezie!
De mîine fi-voi om bogat.
Să vină alţii la frecat:
Hei, cine îmi va fi sosie?

Frumoasă trabă! Jinduiesc
La martori, ore de baladă,
Terţine cînd ritmam cascadă,
Tîrziu în noapte, viers zeiesc.

Sub luna clară, sidefie,
Lucind în punţi scînteietoare,
În apa, valuri mişcătoare,
Parisul-cimitir învie.

Las fericirea să-mi revină,
Las tinerilor lira, trilul!
Şi las delirul, verva, stilul -
Vreau moştenirea, punga plină!

Cenaclu Literar: 

Corăbiile

Abia săltând peste valuri,
purtând în cale pocaluri
cu vin şi smaralde,
bogăţii aducând,
corabia vine adusă de vânt.
Vin copiii cântând,
între mal şi vapoare,
ei strigă aceiaşi chemare:
Veniţi, avem peşte,
Domnul iarăşi ne hrăneşte,
avem peşte, avem peşte!
Copii plesnind din palme
se adună la mal,
chiote se ridică
când saltă un val.
Vin fetele sfioase din sat
şi lasă urme de aur în nisipul uscat.
Femeile privesc lung către zare
ascultă în zarvă apropiata chemare.
Avem peşte, avem peşte,

Cenaclu Literar: 

Ucenicie de ziarist

E grea munca de ziarist. Mi-am dat seama imediat după ce mi-am făcut intrarea la un cotidian nu tocmai de prima mână - dar cu pretenţii. Până spre seară mi-am cam dat seama, cu tot spirtul meu de auto-confidenţă, că nici nu am stofă de jurnalist. Dar să o iau de la început.

Cenaclu Literar: 

Cea mai frumoasă poezie

Fiecare clipă este ocazia astrală
de a scrie cea mai frumoasă poezie
orice subiect, oricât de banal,
sentiment sau erezie,
tot ce ne însufleţeşte
este prilej de sărbătoare
şi cum din zâmbetul cel mai reţinut
te eliberezi râzând nebuneşte,
din sentimentul cel mai tăinuit
în acest univers
nu te poţi înălţa decât visând
repetat la infinit
somnul de faur al aceluiaşi vers
din care te vei trezi sărbătorit
de cea mai pământeană iubire.

Cenaclu Literar: