Texte din Cenaclul Literar

Poezie

Clipire

Lumini sălbatice coboară din ceruri,
tropote se-aud pe pământ,
sunt cântec de soapte prin lumea de vânt
a inimii mele.

Semn

Coboară din nou toamna peste suflet
Şi tot mai dese frunze se aştern,
Un vânt de pustiire, rece plânset
Se-aude printre crengi, ca un blestem.

În aşteptarea moartă a clipei ce nu vine,
De galben-ruginie tristeţe mă afund.
Chem ploaia să-mi vorbească despre tine
Să-mi spună unde te-a-ntâlnit şi când.

Culoare

Cenaclu Literar: 

Ecourile Vanei 5

 

      ...erai

 

      snopul de drumuri omenesti

 

      in  implacabile azururi

 

 

 

 

 

      traiesti aceasta iubire

 

     camasa prea strimta

 

     din care tu iesi

 

 

 

     cind se pravale

 

Cenaclu Literar: 

Pictorul de poduri


eram în ultimul tramvai purtînd şevaletul demodat
şi dacă îţi spun cum pictam din nou pe furiş
peisajul uitat despre lumea întoarsă din mine
prin camere cu oglinzi acoperite de cearşafuri

uleiurile îmi vibrau sub degete ca atunci
cînd eşti singur şi vezi în depărtare podul de flori
străvezie fata morgana
poate că am coborît demult dincolo
de la o vreme cineva adună culorile uscate pierdute
sau e urma albastrului cobalt
despre care nimeni nu a scris în decembrie

Cenaclu Literar: 

Poezii

Călător printre cuvinte 1

revelaţiile fluturilor
spală ochii deghizaţi
ai poetului renascentist.

patimile verbelor nu mai reuşesc
să intre în graţiile pietrelor unghiulare.

am pescuit rubine şi smaralde
din ochii lui Odiseu.

un alt episod al orbirii ciclopului,
alţi pretendenţi la curtea Penelopei.

zece ani în temniţele insalubre
poposesc cerşetorii şi regii damnaţi.

ne scăldăm în fiordurile îndepărtate,
unde mai muşcă vulturii din poeme sculptate.

Cenaclu Literar: 

Ninge

Un fulg de zăpadă,
vine plutind de pe munte
şi lin se aşează pe frunte.

Cu el poposeşte foşnetul verde,
albastrul legănat de cer,
şi clinchetul de clopoţel
din bradul de Crăciun.

Cenaclu Literar: