Texte din Cenaclul Literar

Genus irritabile vatum

prima mea naştere a fost cu voia mea
urlam acestei lumi care urma să mă înveţe să sufăr
că limba mea are două tăişuri
şi-am dat de ştire duşmancei mele de moarte
şi primul meu urlet a fost cel mai cumplit
cât toată tăcerea pe care urma să o urlu
la a doua mea naştere
când urletul meu amuţit de atâta urlet
m-a învăţat să urlu în mine
din toate celulele mele să izbucnească
un urlet tăcut
m-am născut poet fără voia mea
se întrebau toţi de unde ştiu atâtea lucruri
de unde le scot de parcă aş fi un inventator

Cenaclu Literar: 

privind printre gardul visării

... de la tine iau răsărituri de nopţi  
în sclipirea tăcerii  
cînd cai de probabil  
devorator de simplu  
ne pasc  
de la tine continuu  
vin zvonuri de drum  
ce colţul îşi frînge în arbori  
atîrnarea-ţi-aş de gît adevăruri  
ce din toate părţile  
îmi apără pumnii  
pînă mă clatin de somn  

Cenaclu Literar: 

1 DECEMBRIE

Cînd primii fulgi de nea s-arată
Şi ţara-n alb se-nveştmîntează,
Românii toţi, din lumea-ntreagă
1 Decembrie serbează!

E ziua sfînt-a României
Şi a istoricei Uniri,
Ce-a înfrăţit pe toţi Românii
În cugete şi în simţ...

Cenaclu Literar: 

Poate

De dincolo doica-mi cântase în leagăn
că am să vestesc mai spre seară o teamă,
o frică verticală pătată de cuvinte,
o mână spoită cu sânge
din care creşte firul apelor tulburi.
Am să mă ascund ca un gol
- am spus -
din lipsă de multă culoare,
am să sap un munte
desenând convoaie de litere stilizate
într-o cutie cu glasuri.
Poate şi o pădure să însufleţesc
care-şi usucă puterile spre toamnă
- această artistă a aşteptărilor mele-
la picioarele căreia m-am înrudit
cu tăcerea,

Cenaclu Literar: