Texte din Cenaclul Literar

Uşa Ta, Doamne!

Uşa,

care trebuie deschisă,
unii mereu o închid,
vin alţii după ei şi deschid.

Uşa,

duce spre câmpia
care se termină în zare
cu muntele cel mare.

Uşa,

prin care zăpada năvăleşte
si lângă sobă odihneşte.

Uşa,

unii mereu o închid
vin alţii după ei şi deschid.

Uşa,

care dă spre mare,
vin pescăruşi, se rotesc,
povestesc
despre vânt, furtuni,
peştii răpiţi,
despre plasele de pescari,
pânzele întinse de marinari.

Uşa,

Cenaclu Literar: 

Îţi interzic

Îţi interzic

îţi interzic să visezi
îţi interzic să-ţi aduci aminte
îţi interzic să retrăieşti acea parte neînsemnată
din viaţa ta înainte de dinainte

nu vreau decât să uiţi cine ai fost pe-acest pământ
când ai iubit, când ai rostit un legământ
şi ai murit puţin câte puţin
până la ultima picătură
de vin

Cenaclu Literar: 

Singurul tren

Singurul tren

Realitatea este cel mai frumos spaţiu virtual din universul fiinţei trecătoare
sunt călător clandestin în visurile tale cu destinaţia fericire
mă aşez la fereastra singurului tren: gândul-expres
o amintire

Pe peron în fiecare staţie un an flutură din batistă cad zile ore minute
săruturi de-adio şi n-am cuvinte-n secundele ce aleargă pierdute
linia vieţii este o cale ferată ruginită de amare speranţe
şi dorinţe tăcute

Cenaclu Literar: 

Lunii

Lunii

Laptele nopţii
sânul tău de heruvim îl cernea,
la picioarele unui moşneag
ce mă acompania confeti,
îmi spuneam psalmul
din gură de os.

Fluturi zglobii
trimiteam solie
copiilor tăi somnoroşi.
Mirată, puneai o palmă la ochi.
Valuri de dragoste
îţi mângâiau tălpile.

Gelos, stăpânul luminii,
năframă pământie
peste chip îţi punea
şi doi străjeri
în Care de-argint
cât el dormea.

Cenaclu Literar: 

GRĂDINA DE VARĂ

GRĂDINA DE VARĂ

În mijlocul ei
Vinul negru ţine dimineaţa
La câteva ore depărtare

Vecinul meu
Mijeşte cu nonşalanţă strungăreaţa roşie,
Pe dintele poleit se frânge steaua polară

Sub picior doarme umbra
Animalului sacrificat. La câteva ore depărtare
Amintirile mele îl vor învia.

Cenaclu Literar: 

Ascunde poete întristarea

Acceptă nevolnicia ființei tale,
așa cum ai accepta orice plecare
din pliurile existenței tale
a venit timpul să ieși în cetate
masurând întristarea cine să mai creadă în tine
soarele o vară numai despre asta ți-a vorbit
dar tu, nu
nu și NU!
Singur umblând prin spațiul timpului tău cu valijoara de hârtie și cele câteva gânduri care abia mai amintesc de tine.
Te consolezi
(deși viața pare că îți derutează pașii)
cu privirea pierdută înspre buchetul tău de femei galbene
Din glastra închipuirii neastâmpărate

Cenaclu Literar: 

Dar

Dar

Atlanţii cu plete de alge
mi-au invadat visele
să-mi aducă în dar,
în fulguraţii de har
şi de coşmar
o mare
chemare:
mă îmbiau s-ascult,
în al mării tumult,
sub clopotele meduzelor,
glasul tainic al muzelor,
din adâncul mărilor,
unde murmura de mult
Cântarea Chemărilor

Cenaclu Literar: 

6.30 AM

6.30 AM

La soare ies ca un gheţar sinucigaş
Pe buze duc gustul apei din porturi
Cuvintele-vase funebre le-nvălui
În blănuri de vulpi argintii.

Nu e lipsit de sens
Că mă arăt aşa soarelui
Până şi oasele mari de balenă
Pot să ajungă zaruri măsluite
Până şi ele se pot rostogoli
Pe un covor roşu.

Femeie grasă şi bună
Ziua se-aşterne peste cei vii
De la un capăt la celălalt
Al imperiului
Mă grăbesc către tine
Tu ştii.

Cenaclu Literar: