Texte Noi din Cenaclul Literar

Despre singurătate
”Et in Arcadia ego”
despre sacrificiu
despre permisiunea de a trăda
Cehov

Texte din Cenaclul Literar

La ceasul colindelor...

Submitted by on

bucăţi de tul au rămas agăţate de balustrada falezei.
in palatul de corali, fata cu plete albastre strânge-n inele izvoarele.
pare mirată cum lumina se-ncheagă:
clopot de ametist este, anunţând vecerniile.

norii o salută, clătinând uşor pălăriile cu panglici şi clopoţei,
apoi asemeni cetelor de căluşari se invârtesc pe călcâie de trei ori,
lovesc cu toiagul poarta cerului şi
binecuvântează pământul.

Cenaclu Literar: 

Rugă de primăvară

Submitted by on

Primăvară, primăvară,
Te aştep de astă-vară,
Să dai florilor lumină
Iară mie viaţă plină.

Te-ai lăsat cam aşteptată
Cum se lasă mândra fată
Când drăguţul vrea să-i fure
Frăgezimea buzei mure.

Acum că te simt aproape,
Inima-i pian cu clape,
Ce îmi cânt-o partitură
Şi mă leagă de natură.

Haide vino! Te grăbeşte
Şi natura primeneşte.
Gâzele îţi vor prezenţa
Să-şi arate inocenţa.

Mugurii pe crengi te-aşteaptă
Să deschizi a vieţii poartă
Cu arome de flori dalbe,
Sute de culori în salbe.

Cenaclu Literar: 

Dreptul la nemurire

Submitted by on

dreptul la nemurire începe cu numele mic

pe lume un Om s-a născut, în Cer nemurirea aşteaptă
ca numele Omului - mic - s-apuce pe calea cea dreaptă

dreptul la nemurire începe cu prima durere

pe lume un Om s-a rănit, în Cer nemurirea aşteaptă
ca Rana să doară adânc şi Crezul - mai sus cu o treaptă

dreptul la nemurire începe cu prima iubire

pe lume un Om a iubit, în Cer nemurirea aşteaptă
ca toate cuvintele lui să fie o singură Faptă.

dreptul la nemurire începe cu prima poezie

Cenaclu Literar: