Texte din Cenaclul Literar

Soarta poeţilor

nu credeţi că poate acum e momentul
să-i cerem iubirii şi devotamentul?
nu credeţi că astăzi cuvântă profeţii?
cu cine se luptă întruna poeţii?

cu umbre, cu demoni, cu muze parşive
cu versuri în sânge şi lacrimi tardive
cu vise cumplite-n secundele care
idilele nopţii ne sunt mai precare

cu gesturi mocnite-nainte de vreme
cu divinitatea uitând să ne cheme
cu lumea grăbită rămasă perplexă
în faţa gândirii atât de complexă

Cenaclu Literar: 

acum ştiu


Trebuie să zidesc peste umbra ta o cetate
ca să amintească aceste zile
dureroase
copilului nenăscut.

Veţi veni amândoi
ţinându-vă sfielnic sufletele-n mâini:
fiica noastră
vei fi tu
ca o petală peste altă petală
presată de incisivii toamnei.

Ţii ochii închişi:
surprins aştepţi
primăvara
intrând în carnea ta.

Un alt imn să rodească
trup răzvrătindu-se între semne

mă şterg cu insomnii de var la ochi
nu ştiu de ce învăţ
abia acum că nu mai eşti.

Cenaclu Literar: 

Ecourile Vanei 6

 

     ... completa compensare

 

     meandrele Vanei

 

     si fara partiniri

 

 

 

     cind a trecut

 

     de partea drumurilor

 

     gindul?

 

 

 

    mai mult suflet decit femeie

 

    sub aceasta arcada

 

Cenaclu Literar: 

vrajitorul

Când paşii tăi fără de intoarcere, au fost acoperiţi
de
umbra norilor,
am strigat vântului :
"Hei, vântule !...Vrăjitorule !...Prinde o rază de lumina,
visul
scăldat in lacrimile dimineţii, să prindă viaţă!"

Vântul a suflat din cimpoi: gleznele s-au ridicat usor...
zâmbetul a inflorit.
Ai intors capul
şi...
mi-ai cuprins umerii.

Cenaclu Literar: 

cvadriga ţi-e de iarbă

de iar se-ascut cuvintele prin carne
penumbre vechi se pleacă hohotit
pe trupul tău devreme încolţit
sămânţa primăverii parcă doarme

bătrâni navigatori aud prin noapte
cum îngerii aripile-şi frâng
fereastra mării când şi-o-nchid plângând
şi rătăcesc prin destrămate şoapte

firavă primăvară te revarsă
un tropot greu începe iar să fiarbă
mă vând prin iarnă jumătate oarbă
iubite, vin caii valuri lin să pască

Cenaclu Literar: 

Amprentele eului meu

Amprentele eului meu
sunt singurele adevaruri
pe care nu le-a schimbat nimeni
pentru ca nu le-a respirat nimeni.
Am luat urma lor
intr-o toamna de fericire
si cu palma dreapta
am ranit Olimpul -
i-am pus sarea din lacrima mea,
si-am crapat de poalele vantului
rastignirea
peste podul cu doua colturi
de lume
unde cuiburile devastate de spirite
zornaiau la inaltimea nemuririi
de care maine vor asculta ursitoarele.

Cenaclu Literar: 

Mansardă

Ai stat în mansarda timpului meu,
la casa unde împrejmuiau gardul conifere şi foioase
şi miroseau fragii roşii dându-ţi reverie.

Acolo tu ai gravat melancolia,
i-ai dat cel mai frumos pământ în a ei sculptură.
Miroseau cuvinte a floare de câmpie.
Gustai tăcut la masă praline şi nuci
şi beai o cană din izvor apropiat.

Te-am auzit foşnind în noapte lungă
pe scaunul unde ai stat, de insomnie, treaz.
Vântul trecea izbindu-se de casă,
geam ai deschis
să-l poţi lua în palma ta.

Unde se înnnălţau Zorele în funie groasă.

Cenaclu Literar: 

Rugă de primăvară

Primăvară, primăvară,
Te aştep de astă-vară,
Să dai florilor lumină
Iară mie viaţă plină.

Te-ai lăsat cam aşteptată
Cum se lasă mândra fată
Când drăguţul vrea să-i fure
Frăgezimea buzei mure.

Acum că te simt aproape,
Inima-i pian cu clape,
Ce îmi cânt-o partitură
Şi mă leagă de natură.

Haide vino! Te grăbeşte
Şi natura primeneşte.
Gâzele îţi vor prezenţa
Să-şi arate inocenţa.

Mugurii pe crengi te-aşteaptă
Să deschizi a vieţii poartă
Cu arome de flori dalbe,
Sute de culori în salbe.

Cenaclu Literar: 

2 mazaic (haiku)

1. ciripit printre candelabrele
castanilor-
armonie.

2. păpădie in mâna unui copil :
roiul zboară-
mirare.

3. râme de oţel inconjoară parcul :
zdruncinări-
nostalgie.

4. porumbel odihnindu-se
…si hornul doarme-
relaxare.

5. mansardă-ciclop:
citeste gândurile
trecătorilor.

6. fereastră deschisă :
pescăruşul te salută-
dorinţă de zbor.

7. albatros pe acoperiş :
aşteaptă jumătatea-
intregire

8. copil adormit la gâtul mamei.
soarele il alinta-
alean.

Cenaclu Literar: