fado do meu alma

dualitatea-nfruntă imagini în oglinzi
pe fragede-nvelişuri de mere punem preţ
acolo sănătatea se dăruie citeţ
şi eşti dator, aproape, spre măr mâna să-ntinzi

nimic pe dinafară nu lasă să se vadă
că-n mine-şi fac culcuşul o muză şi-o tanagră
o îngeră de spumă şi-o diavoliţă neagră
pe rând, ridică vălul... îl lasă iar' să cadă

Călcam pe iarba de sărut nebună.
Sclipea zăpada-n suflete, uşoară.
Ploua tihnit şi grav în câte-o vară,
Cânta un greier tainic pe o strună.

Mă scuturam de frunza ce-o să moară.
Se pregătea lumina să apună.
Un soare crud ardea pe câte-o dună
Şi-n trup uitarea începea să doară.

Din struguri mustul se scurgea pe dale
Şi floarea-n glastră născocea poveşti.
Scâncea o ciută în păduri de jale,

Tânjea mirarea stinsă în fereşti,
Dansau pe jarul clipelor vestale,
Dar tu, iubito-n toate nu mai eşti.

27 ianuarie 2005

Şi...pentru că trebuia să porţi un nume,
te-ai numit ÎNGER .
Aluneci încet prin gândurile mele
clădind castele
ireal de reale,
fierbinţi de urma trupurilor
vibrând sub zapada iubirii
ce arde în noi,
albă
ca păsările
toamnelor noastre.

Şi...pentru că trebuia să porţi un nume,
te-ai numit BĂRBAT.
Tu strângi în braţe eterul
în care nu exist decât eu.
Mă dezbraci de taine
ca pe o salcie despletită
la malul unei ape izvorând
de departe,
din sufletul tău.

Pe domnul Meher l-am cunoscut mai mult datorită întîmplării. Mai precis, tînăr avocat fiind, am fost tras la sorţi şi mi-a fost repartizat cazul lui „din oficiu”. Domnul Meher era prea sărac pentru a-şi putea permite plata unui avocat – nu neaparat de renume, dar fie el chiar un avocat aparţinînd unei case de avocatură cît de cît cunoscută.