Texte din Cenaclul Literar

arborele de piper

voi zidi într-un bob de piper altceva
partea umbrită din mine bolnavă de moarte
convalescenţa unei secunde
în care nu am fost
călătoria aşteptată

gardeniile cerului înflori-vor la amiază
ridurile acestei melancolii
pînă cînd pe nume mă vei striga
doar să mă întorc o clipă femeie
din naufragiul literelor
grea de polen

un arbore pîlpîie noaptea
prin cămările sufletului
golindu-mă

poartă şi tu o vreme acest loc de lîngă mare
unde mi-ar fi fost dor să fiu
doar a ta.

2006-07-02

Cenaclu Literar: 

Argumentaţie

Domnule redactor şef,
Îmi permit să vă atrag atenţia că articolul "Vama veche-n obiceiuri", semnat de colaboratoarea d-voastră Tudoriţa Anghelache, păcătuieşte grav în câteva aspecte. Prin aceasta aduce prejudicii atât revistei, cât şi întregii comunităţi româneşti locale şi, nu în ultimul rând, patriei noastre dragi pe care am lăsat-o în urmă, dar nu am uitat-o!

Cu respect
un cititor

Cenaclu Literar: 

Pescuit împărătesc

Din adâncul profund,
către cerul albastru,
lin barca peste talazuri sălta.
Chiar Domnul pe corăbii umbla!
Cuvânt dumnezeiesc El era.

Pânzele înălţate,
albastru de mare,
albastru de nori,
mireasmă de flori
şi ţipăt de paseri.

Arcadă,
cupola cerească
pe soare şi lună şezând,
Cuvânt lângă Cuvânt.

Cenaclu Literar: 

Dreptul la nemurire

dreptul la nemurire începe cu numele mic

pe lume un Om s-a născut, în Cer nemurirea aşteaptă
ca numele Omului - mic - s-apuce pe calea cea dreaptă

dreptul la nemurire începe cu prima durere

pe lume un Om s-a rănit, în Cer nemurirea aşteaptă
ca Rana să doară adânc şi Crezul - mai sus cu o treaptă

dreptul la nemurire începe cu prima iubire

pe lume un Om a iubit, în Cer nemurirea aşteaptă
ca toate cuvintele lui să fie o singură Faptă.

dreptul la nemurire începe cu prima poezie

Cenaclu Literar: 

Sappho - Paul VERLAINE

SAPPHO

Traducere din Paul VERLAINE

Cu sînii fermi şi ochii scobiţi de raze-şişuri,
Rea, furioasă, Sappho, de patimă rănită,
Ca o lupoaică fuge, de-a-lung, pe reci prundişuri.

La Phaon mai visează, de Rita-i ocolită,
Cu lacrima fierbinte, perfid dispreţuită,
În pumni îşi smulge părul imens, adînci hăţişuri.

Apoi ea povesteşte, cu remuşcări mocnite,
De vremuri de domnie şi-mprospătate glorii,
Despre iubiri cîntate, desprinse din memorii,
Ce inima le spune fecioarelor vrăjite.

Cenaclu Literar: 

Trăgea-mi-ai arcul

trăgea-mi-ai arcul (din ciclul antimythologica)

am să pun punct şi am să mă întorc

mă va trage arcul pe mine, nu eu pe el

nimeni nu are să ştie cine sunt, nici măcar eu

degetele mele săgeată or să cadă

şi or să zgârie ruşinea cu care mă chemi

pornisem pe un drum mă opresc acum şi 180 de grade

mă rostogolesc spre tine în timpul nopţii

vânătoare pornisem, vânătoare sfârşesc

câinii mei roşii spre tine gonesc !

Cenaclu Literar: 

Iubire nu va mai fi


Un copil proaspăt ridicat păşeşte cu talpa piciorului
peste plânsul unui mort

câte o singură pasăre se aşează lângă mine din apă
marea tăcută n-o vede

amurgul scurs dintre stele
în care fluturii amuţesc de grija vântului

[[wysiwyg_imageupload:295:]]

 

iubirea nu va fi decât un strop din mănăstirea

Cenaclu Literar: 

Copilăria iubirii

Joc în spirală învăţat în hinta
atârnată de Mărul Domnesc...
Aureole de mici vietăţi care ne îndrăgesc,
agrişele coapte ce de viaţă mustesc,
bătrânii dragi ce stau lângă vatră
şi blând povestesc.
Cu mâinile-n poală şi năframa legată pe frunte
Bunica grăieşte de munte.
Iar Psalmii iubirii, cu glas tare şi răguşit,
Doar Bunicul i-a mai citit.
Mirosul pâinii calde, un cald sentiment.
Iubire ce vine dinlăuntruri,
cum lumea dinlăuntrul Fiinţei.
Şi Lumina ne locuieşte în egală măsură.

Cenaclu Literar: