mai ştii
momentele acelea cînd te aşezai lîngă mine cu privirile tale tăcute
ne dezbrăcam de haine de gînduri de caracter...

chestia dracului
iar a venit primăvara şi momentul ăsta de nuditate artistică
în care mă aud vorbind cu tăcerea ta
mă doare
dispariţia oamenilor de zăpadă
în ziua sfîntului David îmi dăruiai narcise galbene
mai ştii
momentele acelea cînd te aşezai lîngă mine cu privirile tale tăcute
ne dezbrăcam de haine de gînduri de caracter...
mîinile tale mai atingeau încă talia subţire
o purtai în dreptul inimii o aşezai cu grijă
mai ştii
cum duceai încet la gură degetele subţiri le sărutai uşor de tot
apoi
a venit vara
îţi stătea pe limbă goliciunea sirenelor şi marea şi...
iar te-a prins primăvara singur
îmbrăţişarea ei te-a învăţat să scrii poezii
fără număr...fără număr...fără număr...