Scrisoare de Acasă - Septembrie 2003

Scrisoare de Acasă - Septembrie 2003

12.08.2003, ora 3.50

Dragii mei,

Victoria vine la 04,12 de la Braşov. O aştept şi este un moment propice ca să vă scriu. Mi-amintesc că acum 10 ani în urmă, pe vremea asta eram frământaţi de greva mecanicilor de locomotivă. Ce mascaradă! Totul a fost regizat de „lideri" împreuna cu administraţia, de aceea, cei care s-au abătut de la cele stabilite au fost crunt loviţi. Dar, normal, noi pe vremea aceea nu bănuiam nimic şi încă credeam în oameni, în românii simpli, neimplicaţi în structurile puterii şi care, erijaţi în lideri muncitoreşti, pozau într-o opoziţie credibilă...

Sindicatele, ca şi noi, au fost primele care au sărutat mâna puterii după '89 pentru că nu o puteau muşca. Am reluat o frază din "Homo Sovieticus". Eu chiar am crezut - la acea vreme - că lupta lor este cinstită. Abia acum, când îi văd pe alde Mitrea )actualul ministru al transporturilor, locuinţei şi turismului) sau Rădoi )senator, fost lider la Metrorex), realizez ce naiv am fost! Eu chiar credeam că ei erau un fel de Lev Valesa al românilor; ei de fapt erau nişte excroci care şi-au urmărit propriile interese, devenind cu timpul din lideri nişte prosperi oameni de afaceri, cu imense averi.

Greva începuse în 10.08.93, ora 9,00. Activitatea feroviară a fost paralizată 6 zile. În ultima zi )16.08.93) eu )eram director cu exploatarea pe vremea aia) am fost trimis la Depoul de locomotive Palas ca să dezamorsez de la faţa locului, greva. Cu mine era şi directorul Direcţiei Judeţene de Muncă şi Ocrotiri Sociale. Trebuia să negociem cu greviştii adunaţi în curtea depoului prin intermediul liderilor. Aceşti şefi ai greviştilor şi-au dezis rolul de conducători, spunând că nu mai pot controla „mişcarea spontană a maselor". La celelalte două depouri s-au dus: Mustafa la Medgidia şi Drăghici la Feteşti )ceilalţi doi directori ai Regionalei Constanţa).

La ora 17,00, Văcăroiu a dat ordin să li se desfacă contractul de muncă la toţi cei care, începând cu ora 19,00, nu se prezintă la lucru. În acest scop au venit şi cadriştii cu decretele gata pregătite pentru executare. Noi eram continuu întrebaţi de la Departamentul C.F.: care este reacţia greviştilor la o asemenea măsură dură. Pe la 18,00 m-a sunat vicepreşedintele Departamentului C.F., Nicolae Ionescu )în prezent consilierul lui Mitrea) să mă-ntrebe care este atmosfera la Palas. Eu i-am spus că mecanicii s-ar duce la treabă, dacă, pe lângă ce le-a promis Administraţia - că se va rezolva din lista cu revendicări propuse de ei - li se va garanta că nu se va trece la represalii ulterioare. Nicolae Ionescu mi-a spus: „Du-te băi şi le spune că nu li se va întâmpla nimic, şi să plece imediat la lucru!"

În urma asigurărilor date de mine public, mecanicii care erau programaţi să intre la turnus şi-au luat foile de parcurs şi greva s-a dezamorsat. Eu nu-i minţisem niciodată şi aveau încredere în mine. La nici o săptămână de la încetarea grevei, de la Şeful Departamentului C.F. a venit dispoziţie să fie anchetaţi toţi capii grevei. Directorul general Drăghici a stabilit ca eu să fiu şeful echipei de anchetă. Trebuiau luate măsuri disciplinare cu 64 de mecanici implicaţi în mişcare. Eu am refuzat să-i anchetez şi l-am sunat pe Nicolae Ionescu pe care l-am întrebat: „Nu dvs. aţi spus că nu se va trece la represalii dacă mecanicii reiau lucrul?" La care, măgarul, îmi răspunde: „Ai înţeles tu greşit, bă!" Şi astfel primul anchetat după grevă am fost eu, căci am refuzat categoric să îmi calc cuvântul în picioare şi să-i anchetez pe mecanici. Nu puteam să procedez ca Nicolae Ionescu, pentru că pe unii din mecanici îi ştiam de când erau elevi şi săreau gardul de la tren la depou. Eu nu i-am minţit nici de această dată, iar reprecursiunile asupra mea au fost pe măsura actualei puteri )ce nu diferă substanţial ca metode de cea veche... tot securiştii conduc ţara). Mi-au trimis pe cap Inspectoratul General de control al Ministrului, Revizoratul de Siguranţa Circulaţiei, Controlul Gestiunilor, Control de la Contencios, etc.

Aşa procedează şi acum. Bombonel, când îl supără cineva din opoziţie, sau chiar unul din baronii locali, când cineva devine incomod pentru putere, îl trimite pe şeful Corpului de Control al Guvernului, Victor Ponta, şi ăsta totdeauna naşte câte un dosar penal.

În noiembrie 93 au început să mă hărţuiască, am ajuns să mi se diminueze leafa cu 40%! Erau măsuri împotriva mea ce sfidau bunul simţ, cu totul ilegale, pentru vinovăţii imaginate sau puerile. Tracasat de conducere, la 01.04.94 am ieşit din sistem, fiindu-mi sugerat să cer pensionarea. Nu e nevoie de oameni de cuvânt... Onestitatea nu e o calitate în structurile puterii din România! Ceea ce m-a mâhnit mai mult a fost faptul că nici un „lider" nu a luat atitudine în apărarea mea. De fapt, ei erau în ton cu administraţia împotriva unuia care s-a abătut de la scenariul prestabilit, scenariu pe care eu, în naivitatea mea, nu l-am ghicit decât mult mai tarziu. Totul fusese regizat...

Prin octombrie 93 eram la ministrul Aurel Novac în birou, atunci când el a pus la punct programul mitingului drumarilor de a doua zi, împreună cu "liderul" lor de sindicat. Ce mascaradă! Ce păcăliţi suntem noi! Ce pleavă de oameni au acaparat puterea post-ceauşistă. Iată de ce sunt întru-totul de acord cu concluziile privind Homo Ceauşescus din noi. Românii au liderii pe care îi merită pentru că - să fim sinceri - ăsta e aluatul din care sunt făcuţi majoritatea... Homo oportunistus...E trist!

Au venit Victoria şi Maria, iar Max este în extaz. Latră mai ceva ca un lider de sindicat şi aleargă prin casă de fericire. Este ora 4,30 şi abia l-am potolit, fiindcă era pe cale să trezească toată scara şi nu vreau să stârnesc mânia proletară.

29.08.03

Am fost la terasă la „La Dolce Vita", unde a fost relativ bine. Cam scump totuşi. De exemplu, o garnitură de 200g de cartofi natur a costat cât trei kile de cartofi la piaţă, 35.000 lei. Dar să lăsăm partea pecuniară şi să trecem la cele cotidiene. Azi a fost conferinţă de presă la P.D., unde ei s-au aliat cu P.N.L. împotriva P.S.D.-ului. Petre Roman nu a participat, de unde rezultă că nu-l poate suferi pe Băsescu şi se comportă ca un câine care n-a ajuns la gaură... Cam ca bietul nostru Max ,căruia nu îi găsim pereche.

Mi-a adus Alexandra, verişoara Roxanei, o pălincă extra, dar pe care bineînţeles că Victoria a ascuns-o. Nu prea bine, pentru că am găsit-o - dar am fost ameninţat că cealaltă jumătate salvată între timp de mumă-ta o voi primi de ziua mea, peste trei săptămâni. O mai caut eu până atunci!

Azi, pe la ora 11, a murit un muncitor „la negru" care a căzut de pe o schelă a unei vile ce se construieşte lângă blocul nostru. Proprietarul vilei nici măcar nu ştia cum îl cheamă pe muncitor. Voi ştiţi că eu am răspuns de lucrările de la Terminalul CF Convex, şi nu ne era permis să folosim mucitori la înălţime dacă nu era angajat legal, verificat medical, instruit, examinat, autorizat şi echipat corespunzător. Ceea ce a făcut proprietarul vilei este ucidere din culpă, dar cu bani si vizavi de justiţia română, va scăpa cu o amendă. Eu cred că nici pe timpul când conducea „clasa muncitoare" nu era atâta indiferenţă faţă de bietul lucrător, cum este acum când conduce burghezia muncitoreasco-securistă. Asta nu mai este exploatarea omului de către om, ci batjocură.

Peste Europa s-a aşternut o secetă care ne cam sperie. Centrala atomo-electrică de la Cernavodă a fost oprită şi Dunărea a secat atât de mult, încât sunt locuri în care o treci cu piciorul, iar zilele trecute a apărut din ape o corabie romană destul de bine conservată pentru că fusese iniţial arsă. Această climă ciudată ne pune pe gânduri şi ne întrebăm cum va arăta viitorul nepoţilor nostri. Dar să lăsăm gândurile negre şi, pentru că începe un nou an şcolar, vă urez la toţi spor la învăţătură şi vă îmbrăţişez până la scrisoarea următoare.

 

                                                                                                                                                                       

                                                                                                                                                                              Cu drag,

                                                                                                                                                                                                Vili