Pe malul râului, luna doarme cu un ochi deschis, refluxul apei dispare leneş lăsând o imagine liniştită cu peşti şi sălcii plângătoare. Reflecţia din apă
Nu uiţi frunzele ce ieri ne-acopereau ca o pătură, şoaptele lor sperau să treacă prin arcul elipsei, - acea absenţă plină - zâmbetul nostru ne-a luat inimile.
O fericire în forma unui înger şi un miracol delicat te fac să simţi lacrimi de bucurie, două buze ard intens, o dorinţă extatică, acele săgeţi ţintesc inima, capul ţi se-nvârte.
Un limbaj floral este necesar iubirii, mâinile de pe tastatură îţi sunt amorţite şi toate dorinţele tale secrete
Suntem călători pe cont propriu, trenul pornit în călătoria descoperirii de sine, ce-adună toate sunetele împrăștiate, acea uimire a deschiderii ochilor şi provocării simţurilor, aburul care nu se va diminua
Comentarii