În cursul uceniciei mele, a trebuit uneori să petrec anumite stagii pe la cotidienele româneşti. Experienţa era plăcută (uneori), chiar dacă nu îmi folosea întotdeauna. Să vă dau un exemplu de la o astfel de vizită la marele cotidian bucureştean.
Cînd am intrat la Şefu respectiv, în faţa biroului lui era un tânăr jurnalist care, nu cu prea mult timp înainte, era şi el ucenic - un anume Gaiţă. Şeful se uita pe monitor. Mi-a făcut semn indiferent să stau pe undeva, fără a mă băga în discuţie.
Şefu: „Mda. Nu e prost.  Îhîm... Are si ceva umor..."
Gaiţă: „Stiţi, e un pamflet."
Şefu: „Ştiu, frate, eu te-am învăţat meseria! Taci că m-am încurcat... Un singur lucru nu-mi place."
Gaiţă: „Schimbăm, Şefu! Ce anume?"
Şefu: „Uite-aici. Mă, prea îi albeşti pe telectualii ăia ai lui Băsescu! Noi îi vopsim în negru mai zi de zi - iar tu ne arăţi cît sunt ei de culţi, de educaţi, de fini... Nu se face!"
Gaiţă: „Şefu, dar cum să spun că Băsescu este inversul lor? Să scriu că i-ar fi recomandat să meargă la meci, eventual la o bombă?..."
Şefu: „Puteai să spui că „forţele oculte” i-au spus să meargă la Oedip. Instalaseră deja microfoanele, nu le ieşea făcătura... Adică, nu, asta nu o spune. S-ar putea supăra..."
Gaiţă: „Telectualii?"
Şefu: „Nu, dom’le, „forţele oculte”. Ce eşti bou?! Mda. mai bine zici că Maria a tras de el la Oedip. Ea oricum nu contează, cui îi pasă că e cultă sau ţoapă?"
Gaiţă: „Să spun că Ţoapa Blondă l-a trimis la Oedip?"
Şefu: „Mă supăr! De unde să ştie ea de Oedip? Poate mai bine o băgai pe sub fotolii. Hahaha..."
Zic eu: „Cu Maria alături? Nu ne-ar crede nimeni."
Şefu: „Băieţică, oricum nu ne crede nimeni. Ai stat cam mult plecat... Tu nu ştii? Cred cei ce vor să creadă!” Către Gaiţă: „Apropos: de unde ai ştiut ce reacţii a avut Băsescu la Oedip? În definitiv, ce e aia, Oedip?"
Gaiţă: „Am fost şi eu la spctacol. Nu ştiu ce să vă zic, am adormit... dar nu cred că Băsescu să fie mai deştept ca mine, nu? Ei, eu m-aş fi dus la Cavaleria Răspicană, aia a lui Vilhem Tel, dar nu era pe afiş..."
Nu ştiu de ce pamfletul a rămas pînă la urmă aşa cum îl formulase dl. Gaiţă. Poate trebuia dat rapid la paginare... Sau poate Şefu ajunsese la concluzia că aşa supără cît mai puţină lume. Are el timp să scrie despre inculţii de Telectuali cotrocenişti! Şi, oricum, dlui Louie din NY i-a placut pamfletul – după cum rezultă din comentariile de pe site. Chiar a rîs în hohote, zice acesta, mai ales după ce a constatat că Prostănacu nu este amintit...
Doar eu am rămas extrem de nelămurit de scopul vizitei mele la cotidianul respectiv. I-am şi zis Şefului – Şefu meu. Să văd că nu numai eu sunt jurnalist cărpaci? Că, de fapt, nu există nicio deosebire între un cotidian mare şi bietul nostru jurnal, nebăgat în seamă? Că nu contează să ai (sau să nu ai) cultură, pentru a deveni jurnalist?
Şefu nu a putut să mă lămurească. Era preocupat să afle cine e Oedip şi ce rol a avut el în întreaga poveste... Să fie vreun nume de cod al „forţelor oculte”?