Un copil proaspăt ridicat păşeşte cu talpa piciorului
peste plânsul unui mort

câte o singură pasăre se aşează lângă mine din apă
marea tăcută n-o vede

amurgul scurs dintre stele
în care fluturii amuţesc de grija vântului

[[wysiwyg_imageupload:295:]]

iubirea nu va fi decât un strop din mănăstirea

sfântă fără umbre

scriu de atâtea ori rostul acestor cuvinte minuscule
şi şterg

iubitul ascuns ridică laş pereţii din umăr
fără uşi fără ferestre

atâta timp cât există o ploaie
n-ar fi unicul drum spre adâncimile lui

 

ridicată din noapte măcar de-aş avea odihna
pledului de brumă uitat fără remuşcări
pradă luminii

sufletul logodit îţi tace-îndărătnic