Gabi SCHUSTER

Cuvinte Nerostite

Dokument de singurătate

 

Singurătate care mă sapi în unghii

şi doare rădăcina până se lasă întunericul

ameţitor ar veni somnul dacă singurătatea[[wysiwyg_imageupload:300:height=379,width=332]]

nu mi-ar fi străpuns ochii

 


nu mai am nimic de văzut

vremea s-a lăsat de la mine



alţii cred că o pot înlănţui

sau că nu este povestea lor

până nu se mai pot întoarce

 

Cenaclu Literar: 

Mă lepăd

 

Plouă tâmpit plouă plouă tâmpit[[wysiwyg_imageupload:299:height=408,width=342]]

de s-a ascuns iubitul în poem


iubit-ul începe şi se termină aleator



mă uit vindicativ

promit să nu se mai întâmple

mă lepăd de toate pornirile

ca pasările migratoare spre ţările calde

şi câte şi mai câte...

după care dorm

şi dimineaţa vine altfel.

 

 

 

Cenaclu Literar: 

Despre singura femeie...

 

As putea să vă spun că o cunosc
că am vazut-o prin geamul şters de ploaie[[wysiwyg_imageupload:298:height=246,width=329]]
chipul pierdut în aşteptări
gura închisă peste mirări

aş putea să vă spun că o cunosc
după culoarea şalului
cum duce mâna la ochi
să se uite în soare
după cum părăseşte odaia
şi intră în visele rânduite frumos la fereastră
un pom lângă umărul gol
în care fructele se îngrămădesc
să se coacă

după sprâncenele suspendate

 

 

 

Cenaclu Literar: 

Când voi pleca

când voi pleca


vântul va plânge

[[wysiwyg_imageupload:297:height=259,width=463]]


îmbrăţişându-mi picioarele

sălciile se vor împleti


în volbura apelor

şi se vor împodobi

cu luciul peştilor

cozi bifurcate şi solzi albaştri,


din cer păsări se vor arunca

în prăpăstii

neştiutoare

şi totuşi mânate de dor.

 

melancolii se vor răsuci

pe stradă, unde lumina înţelege

ascunzişurile nopţilor

în care gutuiul se apleacă

de fructe

Cenaclu Literar: 

Iubire nu va mai fi


Un copil proaspăt ridicat păşeşte cu talpa piciorului
peste plânsul unui mort

câte o singură pasăre se aşează lângă mine din apă
marea tăcută n-o vede

amurgul scurs dintre stele
în care fluturii amuţesc de grija vântului

[[wysiwyg_imageupload:295:]]

 

iubirea nu va fi decât un strop din mănăstirea

Cenaclu Literar: 

Guido, lasă parcul gării

Guido, întoarce-te acasă
Lasă parcul gării
Gol de tine
Şi vino
Va fi bine...
Vei vedea...
Dar Guido
Hai acasă.
Mâinile tale
Sunt negre
Şi atât de neliniştite.
Ai primit o scrisoare,
N-am deschis-o,
Nu poţi să o laşi
Fără răspuns...
Guido,
Mâncarea este mereu
Caldă pe masă.
Profesoara de germană
M-a întrebat de tine,
I-am spus că eşti bolnav,
Palid, cu ochii tulburi
Şi ai mereu nevoie de bani
Să-ţi cumperi
Praful acela blestemat.
Câinele flămând şi însetat

Cenaclu Literar: 

Emoţia unui emigrant ucis

Moneda curgea fără muchii
în buzunarele încuiate
suduind compact ultimul noroc
Săracul îşi paria gîndurile
pe cap sau pajură
oricum
pe ambele părţi era numai înapoiul
Stupul străin îşi depunea mierea
la bancă
Ferrari curgea roşu
pe singura autostradă
fără semne de circulaţie
cu toate că benzina
era mai scumpă
decît toate amintirile
În zare pămîntul natal
vărsa guverne
fără guvernanţi
regele îsi depăna amintirile
la radio
Dormit în stradă
emigrantul
îşi număra supa de caritate

Cenaclu Literar: 

Basm de toamnă fără revoluţie

Se pare că
fulgerul industrial căzuse neghiob
în mijlocul pieţei
fibrele porţilor oarbe arzândă
îşi ascundeau ochii sub gratii
tarabele zgomotoase
se-nghesuiau galben roşu
mirosind a resturi de toamnă
trecută de genunchi
şi precupeţele, vai, locuind
pe pungile murdare de reclame
plângeau
fumul lingea pietre după ce obosit
fusese martorul tuturor
copacilor morţi în picioare
fetiţele înveşmântate-n funingine
îşi căutau şosetele albe
cu care să se facă nevăzute
în ciuda sângelui bolborosind

Cenaclu Literar: 

Pages

Subscribe to RSS - Gabi SCHUSTER