vorbeau despre vechile şpalturi
armuri roase de ceţuri
manuscrise vechi
legate în aur
despre păsări cioplite prin tâmpla cerului
sau doar de umbra lor

până când
litere de zăpadă se revoltau
din mansardele igrasioase
decolorate umede cuvinte

cine mai aleargă spre nicăieri
cu viscerele sufletului
proiectate spre lună
simulând altceva
redundantă povară

era doar jocul
celor proscrişi
în turnuri firave de sticlă

depărtarea
sau numai eu
împărţind covrigi calzi
bibliotecarilor degeraţi
prin suburbia ludică a iernii...