Marina NICOLAEV

Anatomia unei singurătăţi ilustre

iată succesiunea de tablouri

autoportret în alb atonal

printre coagulări radioactive

inocenţa sacrificată Necunoscutului

învineţind trupurile dezarticulate

abandonate

lirism de operetă

umbrele sonore compromit amiaza

fiecare ecou se desprinde

încet dintr-o lume închisă derizorie

iluzia alimentează logaritmic euforia aripilor

o altă biografie romanţată

acest echinocţiu impredictibil

prin vechea urbe

trec la nesfârşit

androizi de cristal

într-o alegorie funebră

Cenaclu Literar: 

de ce vinzi păsări Ioane, muntelui fără creştet

de ce vinzi păsări Ioane, muntelui fără creştet?

am văzut norii la amiază şi te-am vândut

când îţi creşteau prigorii şi mierle prin suflet

alţii strigau că-s îngeri lepădaţi din neştiut

de ce vinzi somnul Ioane, muntelui fără întoarcere ?

am văzut norii la amiază şi te-am vândut

pe treizeci de arginţi

pe-o copaie cu sfinţi

din toate câte au fost

de tine

doar de tine m-am lepădat

vine-un străin şi vinde muntelui păsări de hârtie

şi-atunci am pus lacăt

şi te-am iertat

Cenaclu Literar: 

Impromptu

ţi-au deschis pântecul de mireasă dintr-un singur gest
rotund era
plin de fluturi verzi înmiresmaţi
ilang ilang
troiţe zideau la căpătâi blajinii

numai eu auzeam cum viermuia timpul prin el ascuţit
gust amarnic
de fiară şi întuneric
dincolo tresălta
povară de înger
fiecare forceps îl simţea încă viu nostalgic
cu degete subţiri şi miros de sânge de smirnă şi lapte
şi te uram

nici acum nu mai ştiu
cum am ridicat din carne mânăstire
în genunchi zadarnic să te rogi
celui care
fereastra închideam

Cenaclu Literar: 

Pages

Subscribe to RSS - Marina NICOLAEV