ţi-au deschis pântecul de mireasă dintr-un singur gest
rotund era
plin de fluturi verzi înmiresmaţi
ilang ilang
troiţe zideau la căpătâi blajinii

numai eu auzeam cum viermuia timpul prin el ascuţit
gust amarnic
de fiară şi întuneric
dincolo tresălta
povară de înger
fiecare forceps îl simţea încă viu nostalgic
cu degete subţiri şi miros de sânge de smirnă şi lapte
şi te uram

nici acum nu mai ştiu
cum am ridicat din carne mânăstire
în genunchi zadarnic să te rogi
celui care
fereastra închideam