De n-aş primi un trup şi-o nouă viaţă,
Aş vrea să fiu un gnom suit pe stâncă,
O salamandră-n flăcări, prinsă încă
De-un silf vioi ce-n valuri se răsfaţă.

Mai mult ca toate-n liniştea adâncă
M-aş căuta în marea de verdeaţă,
O nereidă s-o privesc în faţă
Pe alb ştergar luceferi cum mănâncă.

De m-ar iubi cu magica-i candoare,
Am strânge-n pumni seminţele de har,
Am căuta în sărutări răcoare

Şi-n posedări desăvârşit vlăstar.
Aş da orice, şi clipa care moare,
Să pot zidi, pentru noi doi, altar.

19 iunie 2004