Adrian MUNTEANU

Scriu un sonet. Deplina amagire

Abrupt atac, aripă amuţită

Experiment 1 ( litera a )

Abrupt atac, arípa amuţită,
Amorfe-accente aspru amputate
Au asfinţit abulic amânate
Având alături arma aţintită.

Afinităţi avid algoritmate
Aur ascund, alica aţipită.
Acea arcadă amplu alungită
Ardea alcoave-amar aglutinate.

Absent ascult aceeaşi abordare
A acoladei arcului astral.
Aulic ax acoperă altare

Actinii-albastre au ajuns aval.
Adevereşte-ardenta alternare
Acord adus aproape abisal.

Cenaclu Literar: 

Sfeşnice vechi, dureri prelinse-n ceară


Sfeşnice vechi, dureri prelinse-n ceară,
Prapuri vetuşti, descoperindu-I rana,
Psaltul pleşuv bolborosind "osana !",
Lacrima pleoapei coborând amară,

Îngeri de bronz rupând din aripi pana,
Flori pământii cu umbră solitară.
Nu voi lăsa ca dâra lor sumară
Să-ţi tulbure din rostul meu icoana.

Blândeţea ta, efigie arzândă.
Aşa rămâi, sub giulgiul din coşciug.
Lumină calmă, trudnică izbândă

La carul clipei ce va fi înjug.
Se pierde timpul. Urma ta flămândă
Rămâne-n veci să pâlpâie pe rug.

21 octombrie 2005

Cenaclu Literar: 

De ce n-am fost la Alba în cetate


DE CE N-AM FOST LA ALBA, IN CETATE

De ce n-am fost la Alba, în cetate
Când o nădejde-n tâmple se zbătuse,
Să vadă-n trup înfrigurări apuse
Şi lacrimi vechi în ochi avizi secate ?

Nu-mi sunt de-ajuns poveri în gând supuse
Cu-mpreunarea mâinilor de frate,
În iarna fastă ce-a sfărmat lăcate
Ningând cu maci pe năzuinţi nespuse.

Fără noroc, n-am vieţuit în veacul
Acelor zbateri ce-n străfunduri torc.
O întrebare îmi deşert din sacul

Cenaclu Literar: 

Să nu mă-nşeli, minune tăinuită


Să nu mă-nşeli, minune tăinuită .
Să nu-mi întorci privirea spre niciunde,
Spărgând în cioburi gândul ce ascunde
Capcana vorbei aspru ticluită.

Să nu-mi atârni împestriţate funde
De pleoapa orei ce-a trecut grăbită,
Ca să ascunzi ispita obosită
De tăvăliri prin văgăuni imunde.

Mai bine goală, cum ai fost creată,
Să-ţi uiţi fiinţa moale în eter,
Ca să te sorb din ceaţa ce mă-mbată

Cu-arome dulci în ceasul efemer.
Ce voi şopti cu patimă odată
Va răsuna năvalnic până-n cer.

5 februarie 2005

Cenaclu Literar: 

Abrupt atac, aripa amuţită

Abrupt atac, arípa amuţită,
Amorfe-accente aspru amputate
Au asfinţit abulic amânate
Având alături arma aţintită.

Afinităţi avid algoritmate
Aur ascund, alica aţipită.
Acea arcadă amplu alungită
Ardea alcoave-amar aglutinate.

Absent ascult aceeaşi abordare
A acoladei arcului astral.
Aulic ax acoperă altare

Actinii-albastre au ajuns aval.
Adevereşte-ardenta alternare
Acord adus aproape abisal.

Cenaclu Literar: 

Sălbatică nălucă-i amintirea

Sălbatică nălucă-i aminirea
Acelor clipe flămânzind prin vreme
Şi ţintuite-n trupul care geme,
Târât prin gări, să-şi vândă putrezirea.

Ce am făcut să mă dezbar de creme
Mânjind cu spaime gestul şi privirea ?
Ce am rostit ca să ascund uimirea
Rămasă-n joc de false teoreme ?

Încă mai trec printre zidiri străine.
Pe străzi murdare visul cade mut.
Din zeci de taine una mă reţine

La umbra ei cu zbor necunoscut :
Cum să înving în lupta mea cu mine,
Cum să-ntremez picioarele-mi de lut ?

2 noiembrie 2004

Cenaclu Literar: 

Aştept primirea-n taina casei tale

Aştept primirea-n taina casei tale,
La poarta care-nchisă îmi rămâne.
Ai pus străjeri venirea să-mi amâne.
În grele-armuri mărşăluiesc pe dale.

Mărunte slugi se fac pe timp stăpâne
Şi-n ceas străin, înlănţuit în zale,
Alungă trilul mierlelor din cale
Şi-nfig tristeţi în încăperi bătrâne.

Doar eu şi ceaţa gâtuind suflarea
Hălăduim prin gând rămas ascuns.
Se sting lumini la geamul tău. Iertarea

Cu mirul ei pe frunte nu m-a uns
Dar tot mai plec şi-ţi mai veghez intrarea.
Tăcere-n trepte. Poate nu de-ajuns.

Cenaclu Literar: 

Ce-i fericirea mea ? O-mprăştiere


Ce-i fericirea mea ? O-mprăştiere
De aripi albe pe gunoiul zilei.
Ce-i judecata mea ? Silinţa Scyllei
De-aş căuta Charybda din artere.

Ce e dreptatea mea ? Frământ argilei
Lipind în trup izbânzi fără avere.
Ce e virtutea ? Truda la galere
Să pot ajunge-n marginea veciei.

Am obosit de stearpa toleranţă,
De binele făcut pentru un orb,
De mâna strânsă pururea pe clanţă,

De caşul smuls din gheara unui corb.
Acestea nu-s nimic fără speranţă.
Pe buza clipei reci avid o sorb.

23 septembrie 2004

Cenaclu Literar: 

Pofta de-a fi un Om şi-un Zeu în spaţii


Pofta de-a fi un Om şi-un Zeu în spaţii
S-a împlântat în visul meu, fierbinte.
A scotocit păduri de oseminte,
Să urce pod peste răstimp şi naţii.

Pot să cobor tot mai adânc în minte,
Ca să primesc de la săgeţi ovaţii,
Să trec un duh prin veşnice mutaţii
Şi să-l înalţ în templul de cuvinte.

Pot să-nteţesc tumultul din artere
Ştiind să tulbur umbra unui nor.
În trup să ferec clipa de plăcere

Şi gândul drept să-l fac netemător,
Dar rosturi vii, de patimă şi miere,
M-au aruncat în valul pieritor.

Cenaclu Literar: 

Pages

Subscribe to RSS - Adrian MUNTEANU