pe malul Dunării,
ochi ca migdalele
mângâie valurile.

perechi-perechi,
tineri
dispar
în aburi de şoapte de iubire.

perdele de nori,
brodate cu flori,
împrăştie-
pe câmpuri,
delicate parfumuri.

stânca-lovită
de a Pegasului copită,
tresaltă;
un izvoraş-asemeni unui prunc drăgălaş,
sare într-un picior,
revarsă
prin păduri...
bucurii de primăvară.

pietre albe şi roşii,
fire de lână...
la pălăria vântului:
un mărţişor.

ceteraşul ridică arcuşul;
mulgătoarele trag hârdaiele mai aproape,
până la înflorirea pomilor,
hai,
să horim
măsura laptelui!