De  mult timp păcatul

Nu mai e o jumătate din cercul

Răstignit de mama

Înainte să mă boteze,

Din părăsiri mi-a adunat urmele

Să-mi distrugă crucea

Pentru câteva ore de vise păgâne…

Nu m-am împotrivit

n-am fost niciodată invitată la cină

mi-am sărbătorit clipa

cu întrebările şi cuvintele cuminţi

mereu evitând greşeala ca pe un rest de iertare

Sunt cea care aşteaptă să treacă toamna

Nu-mi pasă dacă e gol acoperişul!

Cât poate să mă sperie ploaia

Mai mult decât o vorbă

Târâtă peste pragul copilăriei…

Neputinţa începe cu trădarea propriului zâmbet…

Nu ştii  Doamne, unde-am să rămân peste timp?