Duminica seara, TVR Cultural a difuzat un documentar foarte interesant despre prezentul si trecutul cinematografiei turce.

Filmul, realizat de Keriman Ulusoy si Helcne Mochiri in 1993 pentru postul ARTE, e o scurta istorie a cinematografiei turce din ultimii treizeci de ani in care numarul productiilor s-a diminuat permanent, ajungind de la citeva sute pe an, prin "70, la cel mult zece pe la inceputul anilor "90. Morala difuzarii lui banuiesc ca a fost o anume similaritate cu situatia cinematografiei romanesti, dar mie mi s-a parut mai interesant din alt unghi. Cu tot elanul ei modernist si european declansat de reformele lui Ataturk, Turcia este totusi un spatiu al intervalului in care se amesteca si lupta inca doua lumi, doua civilizatii, doua culturi. Una europeana, laica, modernista, si una traditionala, islamica, religioasa, functionind inca in reperele premodernitatii. Acum, facind abstractie de aspectul estetic, filmul este si un barometru al mentalitatilor, o radiografie a temelor de interes pentru o anume comunitate. In documentar, multi dintre cei intervievati vorbeau despre mersul la cinematograf ca despre un divertisment permis selectiv de islam. Foamea de cinematograf din anii "70 nu se diminuase doar din cauza televizomaniei, ci si din pricina revenirii in forta, in ultimii ani, a islamismului forte. De curind, filmul "Valea lupilor", cu un buget de vreo zece milioane de dolari si subiect virulent antiamerican& antievreiesc, a produs scandal in Germania, unde e pe cale sa atraga in salile de cinema aproape toata comunitatea turca. Edmund Stoiber, seful filialei bavareze a CDU, a cerut deja interzicerea "filmului iresponsabil care nu incurajeaza integrarea, ci cultiva ura impotriva Occidentului". Imaginati-va ca asta ii mareste audienta. In final, ideea e ca filmul turcesc incepe sa se revigoreze daca isi permite sa bage atita banet in superproductii gen "Valea lupilor". Din pacate, aceasta revitalizare facuta cu tot arsenalul efectelor speciale ale modernitatii tehnice aduce in salile de cinema un public din ce in ce mai setos de premodernitate.

Alin Ionescu
Cotidianul