S-ajung să pipăi taina ca pe pâine
pân'la plăsele să-i împlânt cuţitul,
să-mi zică steaua dintre nori \"smintitul\"
când i-oi promite ziua de poimâine

Lihnit, neantul să-mi încapă gluma
de-a-mi duce de dârlogi fiinţa goală
pe scurtătură,  îmbrăcată-n smoală
către iubirea unică, postuma

Să-mi tacă telegrafu'n substantive
născute-n nori de adăpat ursita
despre molozul rătăcit în sita
prin care trec durerile fictive

În finitudini să-mi alint ocara
şi deghizat în pogorâri mondene
să mă feresc de evlavii perene
când mi-oi croi, din cârpe şterse, doara

Credinţa îmbătată prin lucarne
dansând fără pudori în lupanare,
strădalnic, cu căinţa din fervoare,
să-mi facă, şmecheresc, cu-n ochi, din carne

S-ajung să pipăi taina, şi poimâine,
când m-o lătra dintre zăvozi furgonul,
să-nfig cu-n bold în aripi avionul
în insectarul mârâind în câine...