ce limpede mîngîi tu stelele pe litere
şi închizi obloanele sunetelor incinerate pînă la plînset
prin camere strîmte disperării de taină

vitraliile inimilor nu se vindecă niciodată
cu patima sau ura neofiţilor

rămîi cu mine primăvara în ritm Atena Nike
între inimă şi Acropole
e vremea să imprimi diacronic fonograme senzuale
şi să le făgăduieşti luminii într-un zbor unic
cu o singură aripă
întotdeauna minunile par inadaptabile
condiţiilor de trafic

ne va urmări dincolo
în cealaltă moarte spre Vitraliopolis
persistenţa memoriei unui icar bîntuit de stele