”Detest crizele de conștiință și pe amăgitorii care ni le propun. Din ele au ieșit câțiva sfinți și o lungă serie de criminali.”

(Marius Robescu, Arta insomniei)

Există un tip de mizantropi, puritanii,  ale căror idei sunt mai mult sau mai puțin susținute de preceptele biblice, care urăsc și condamnă bucuria, frumusețea, plăcerile vieții. Recurent, agresiunea lor asupra celorlalți care nu se supun acelorași reguli și nu le respectă ca ei,  ajunge să ia formele terorii. Curajul celui oprimat în atari situații este non-violența, libertatea interioară, puterea de a te menține drept și de a rămâne astfel salvând cu orice preț bucuria . Puritanii sunt cei care vor să-ți ia puterea de a te bucura. A nu le consimți, a nu le  răspunde cu aceeași obstinație și cu aceeași încrâncenare, iată unicul răspuns. Pentru că ”A fi serios nu înseamnă a sta tot timpul încruntat: înseamnă a avea posibilitatea să te bucuri cu adevărat.” (M.R.) A fi deschis la suflet și la minte înseamnă să te bucuri din toată inima, să faci un haz abia perceptibil care să poată trece ușor  neobservat: ”Ca formă tipică a paradoxului propun următoarea : nu pot să sufăr umorul care izvorăște din lipsă de seriozitate.”, spune tot Marius Robescu.  Și e cât se poate de adevărat -  umorul care izvorăște din neseriozitate, din vulgaritate, din batjocoreală e  ostentativ, e un soi de jovialitate tâmpă. În limbajul stradal se numește ”miștocăreală” și e practicat doar de firile primitive.

 ”Dacă frumusețea va mântui lumea (nu se știe dacă ceva totuși o va mântui, numai frumusețea o poate face), atunci hazul marilor făuritori ai frumuseții o va seconda discret, dar luminos.” (Al. Paleologu)