”Melancolia este fericirea de a fi trist.” (V. Hugo)
”Ce fel de fericire e aceea de a fi trist? Jumătate fericire, jumătate tristețe, așa cum Minotaurul era jumătate animal și jumătate om. De aceea soarele melancoliei nu putea fi decât negru. Flacăra ei, o umbră. Victoria ei, o înfrângere. Și scopul ei, un nou elan. Ne putem opune zădărniciei numai continuându-ne drumul. Sau poate nu sunt adevărate decât frumusețile care dor? În centrul melancoliei, la fel ca în centrul labirintului, se află un monstrru care devoră și devine la rândul lui victimă.
Comentarii